Tura in Satul Ravensca

Inca un weekend, inca o poveste de spus. De data aceasta, prognozele erau clare: mergeti in acest weekend pe coclauri ca e cazul sa se strice vremea si nu mai vor fi alte weekenduri frumoase (ma refer la biciclit fara sa te porcaiesti prea tare cu noroi (nu ploua  -> nu e noroi) sau sa iti inghete nasul).

Asa ca am profitat si am mai facut o tura in Valea Almajului. Povestea zilei de duminica a inceput la 6:30, am vazut cerul instelat, un prim semn bun. Dupa pregatiri si mic dejun, am pornit si noi in tura pe lumina diminetii.

Inca nu eram decisi unde sa mergem: la Moceris la izbuc sau sus la Roschii? Poate o trecere de la Patas la Taria Mare? Pana la urma am ales sa mergem catre Ravensca.

De ce tocmai acolo? Pentru ca Ravensca este un sat de etnici cehi (pemi – asa li se spune local), dar nu orice sat, ci este satul de pemi din Banat situat la cea mai mare altitudine, pe la 740 metri. Sursele ne-au informat ca e foarte frumos acolo, se vede chiar Dunarea. Satul se numeste Rovensko in limba ceha.

Asadar am pornit de la Prilipet pe o ceata densa, am pedalat catre Bozovici, la Crucea Baniei am mers inainte (la dreapta mergi catre Bozovici / Anina / Oravita / Valea Minisului). Si asa, prin ceata a aparut o „furca” in drum, noi am luat-o la stanga, era si un indicator, dar nu l-am citit.

Si din ceata a aparut un sat, Dalboset credeam, doar ca pe indicatorul de acolo scria Garbovat (Garbot – local). Asa ca am mers bine merci inainte. Din Garbovat am urcat un mic deal abrupt catre Sopotul Vechi. In varful dealului se gaseste cimitirul, ce drum abrupt au oamenii pe aici si dupa ce mor.

Iar de acolo am coborit in Sopotul Vechi. Am ajuns si in Dalboset. Interesant de remarcat cum la Garbovat ceata era aproape sub noi, iar la Dalboset eram din nou scufundati in ceata. Dupa Dalboset a inceput un drum aiurea cu gropite, dar nu in obrajori, ci peste tot.

In cele din urma am ajuns la intersectia unde la stanga am mers catre Barz, un catun apartinator de Sopotul Nou.

Pe drum spre Ravensca:

Si iata-ne pornind spre Ravensca, ultimii 15 km. La inceput am dat de cainii din catunul Barz, apoi am ajuns la cantonul silvic Barz. Am urcat pe vale, a inceput sa se risipeasca ceata, s-a mai incalzit. Valea e frumoasa, nu mai erau frunze in copaci, drumul era o linie ce serpuia pe un camp ruginiu. Ultimii kilometri sunt adevaratul urcus. Si dupa ultima linie de urcus, iata si indicatorul de bun venit in sat:

Bun venit in Ravensca!

Aici a fost fain de pozat, iata cum se vede:

Ravensca

Satul acesta este construit la confluenta unor culmi; a fost aleasa zona aceasta pentru ca asa li s-a dat de la imparatie (Imperiul Austro-Ungar). La momentul intemeierii satului, peste tot erau codri, dar au fost defrisati pentru a face loc caselor si culturilor agricole. Satul are alimentare cu energie electrica, mai are cablul ala de fibra optica si are o priveliste exceptionala.

Biserica din Ravensca

Asa ca am decis sa mergem pe stradutele satului, sa il vedem mai bine, poate reusim sa intram in vorba cu oamenii. Am decis ca nu mai mergem sa vedem Dunarea pentru ca era un contre-jour care obtura vederea. Insa am ajuns in centru, am vazut biserica, apoi am decis sa mergem pe una dintre stradute astfel incat sa avem o panorama asupra varfului Svinecea Mare.

Spre Svinecea Mare

Aici am gasit si o locatie de cazare, o cabana de lemn, foarte rustic totul, proprietarul a fost amabil si ne-a prezenta-o in interior. Contruita simplu, din lemn, cu bun gust: nu tu termopan, nu tu gresie sau inox. Dar avea apa curenta, baie. La sfarsit ne-a cinstit cu un stamplu de rachie 🙂

Cazare?

Inauntru – camera

O rachie mica

Pentru persoanele interesate: cazarea in Ravensca (si in toate satele cehesti din Banatul montan) e la 20 lei pe noapte sau 50 lei pe noapte cu mic dejun + cina.

Dupa reveria cu Svinecea (va asigur ca a fost de la panorama, nu a avut de a face cu stamplul ala de rachie 🙂 ), am coborat din nou in centrul satului.

Hoinarii

Ne-am despartit de “Hoinarii” intalniti in centrul satului  si am pedalat inapoi practic pe aceeasi ruta pe unde am venit. Ca sa va faceti o idee despre cat de bun e drumul catre Ravensca (cel pietruit, de 15 km), am facut 20-25 de minute la vale cu bicicleta cu roti mari de 28″ si cauciucuri subtiri (nu de sosea/cursiera, putin mai groase), adica am coborat destul de repede fara sa ne distrugem bicicletele :). (se poate urca si cu masina, fara sa ramai acolo).

Vedere spre Moceris

Mie in general nu imi place sa merg dus-intors pe acelasi drum, prefer circuitele. Credeam ca intoarcerea pe acelasi drum va fi plicticoasa, dar nu a fost deloc asa. Dupa ce am trecut de zona cu asfalt cu gropi (acolo e si o mica urcare), s-a deschis panorama catre Valea Almajului: in stanga se vedeau stancariile de la Roschii, jos in depresiune se vedea Mocerisul, mai incolo se vedea turla bisericii din Lapusnicul Mare, in fundal se vedea Bozoviciul. Totul era luminat din spate de un soare bland. In dreapta se vedea culmea pe care urci de la Eftimie Murgu (Rudaria – local) si mergi catre Putna. In spate insa cerul era in schimbare, norii se cam adunau a vreme rea.

Poate pentru ca suntem noi atasati de zona, poate pentru ca suntem mici ca si oameni (dimensiuni comparative cu relieful), in fine nu stiu de ce, dar stateam si ne uitam spre dealurile din jur, lumina le schimba pur si simplu, totul parea foarte vast.

Vedere spre Bozovici

Pe lumina aceea blanda am ajuns in final si la Prilipet , unde am incheiat tura si weekendul. In incheiere. Va recomand sa faceti si voi o tura acolo iar daca nu ati facut inca, odata ajunsi acolo sus la Ravensca aveti o puzderie de posibilitati de a petrece ziua. Si de a sta chiar si peste noapte 🙂

Harta zonei este aici:

Articol trimis de : Catalin Simion
Site web : catalinsimion.blogspot.com