Traseul descris mai jos este localizat într-una din cele mai pitorești zone din România, culoarul Rucăr-Bran. După mine, regiunea intră ușor în Top 3 al celor mai frumoase destinații turistice de la noi din țară. Motivul ține în primul rând de pitorescul zonei. Chiar dacă nu avem “creste semețe” pe care să ne cățărăm, avem în schimb dealuri verzi și molcome care pur și simplu încântă privire și odihnește creierul. Pe de altă parte, chiar dacă nu avem munți înalți pe care să-i urcăm cu bicicleta, crestele semețe le vedem aproape tot timpul în zare, munții Piatra Craiului fiind în apropiere. Cu alte cuvinte, mi s-a părut traseul perfect pentru a răspunde provocării #PassTheBike, primită de la OMV. Despre ea o sa va povestesc un pic mai multe, în cele ce urmează.
Tura noastră este un circuit, asta însemnând că poate fi începută de oriunde. Dacă ești cazat în zonă, înseamnă că stai într-unul din satele Dâmbovicioara, Ciocanu sau Șirnea. Așadar startul în tură poate fi chiar de la pensiunea unde stai. Suprafața de rulare este cea mai variată posibilă. Începem pe asfalt, continuăm cu forestier și drum de iarbă pentru a încheia cu potecă și iarăși drum forestier. Așadar mtb-ul este de bază aici. Dar pentru cei cu mai multă experiență, merge bine și bicicleta „gravel”. Track-ul gps îl poți downloada de aici, în format GPX.
Eu am parcurs acest traseu cu o bicicletă GIANT si, dacă iubiți biking-ul, trebuie să știți că, vara aceasta, OMV pune în joc 300 de biciclete dotate cu accesorii, pe care le puteți câștiga participând la promoția din stații. Mecanismul concursului este foarte simplu: alimentați de minimum 100 de lei din orice stație OMV și înscrieți pe site, ori prin SMS codul unic de pe bon. Mai multe detalii găsiți aici.
Noi am început din Dâmbovicioara, fiind cel mai jos punct al traseului nostru. Practic finalul de tură va fi la vale, numai bun pentru cei cu mai puțin antrenament. De asemenea, am ales să parcurgem traseul în sensul invers acelor de ceasornic, pentru a începe cu cele mai frumoase peisaje, care ar fi păcat să fie admirate pe lumină slabă.
Tura are o lungime de aproximativ 28 km și diferență de nivel de 1000 m. La prima vedere pare scurtă și destul de ușoară însă trebuie avut grijă pentru că cifrele pot fi înșelătoare. Majoritatea urcărilor pe acest traseu sunt abrupte, mulți dintre bicicliști fiind nevoiți să mai facă și push-bike. Cu toate astea tura nu este de speriat. Până la urmă sunt doar 28 km, iar ziua de vară este extrem de lungă. Ai timp berechet să faci liniștit tot traseul, mergând și la pas chiar, și oprind des pentru pauză de admirat peisajul, lucru pe care îl recomandăm. Nu uita să ai la tine suficientă apă și energizante cum ar fi ciocolată sau alte „dulcețuri” cu care știi că te înțelegi bine. La km 11,7 ai și un izvor, unde recomandăm să faci plinul.
Așa cum spuneam, tura începe pe asfalt din satul Dâmbovicioara. Începe cu urcare și destul de susținut, până intrăm în Ciocanu. Poate fi descurajant pentru unii, dar nu trebuie disperat. Urcarea are doar vreo 3 km, și este totuși pe asfalt. De asemenea, este și multă umbră.
Din Ciocanu urcările se îndulcesc și suntem deja pe un fel de platou. Aici priveliștea se deschide, și pitorescul zonei se dezvăluie în toată frumusețea sa. Ocazional mai și coborâm, iar pe măsura ce înaintăm, vom ajunge în Șirnea. Din centrul satului începe iar urcarea, acum pe drum forestier. Intersecția are mai multe drumuri și trebuie avut grijă la track-ul gps, pentru a o apuca pe traseul corect.
Drumul alternează constant cu urcări și coborâri însă de la km 9 și ceva începe o coborâre mai lungă, până pe la km 11,5. Trebuie avut grijă pentru că la km 10,5 vom părăsi drumul forestier făcând brusc la dreapta, pe drum de iarbă. Nu e dificil și se vede din timp că traseul continuă la dreapta. Deja de aici începe „aventura”, când drumul se transformă în potecă prin pădure. Arată super bine!
Cum spuneam și mai sus, pe la km 11,7, în urcare fiind, ajungem la singurul izvor de pe acest traseu. Este bine să-ți umpli bidoanele cu apă pentru că partea grea a excursiei abia acum începe.
Continuând traseul, vom ajunge din nou la asfalt, însă doar pentru o bucată scurtă de drum. Începem să întâlnim iarăși și pensiuni, dar tot așa, doar câteva. După care gata, cam de la Casa Folea, un reper important pentru montaniarzi și cicliști, intrăm cu adevărat în sălbăticie. Asta se întâmplă pe la km 13,5.
Ține cont că încă nu am ajuns în cel mai înalt punct al traseului, care este în zona denumită Șaua Joaca, la km 16,5 al traseului. Avem aici și altitudinea maximă a turei, puțin peste 1400m. Până la Șaua Joaca însă mai avem de mâncat o pâine. Undeva la km 15 urcarea devine abruptă, iar terenul destul de aspru. Majoritatea dintre noi vom împinge bicicleta aici. Dar porțiunea asta e scurtă, poate are vreo 700 m.
Pe la km 16 ajungem la o troiță, unde suntem întâmpinați de o zonă deosebită, deschisă și luminoasă, plină de iarbă și foarte liniștită. Drumul este de iarbă.
După care urmează Șaua Joaca. De aici poți spune că „ai scăpat”. Ești acum în cel mai înalt punct al traseului. De aici e doar la vale.
Mai ai în jur de 1 km până la răscrucea La Table, un alt loc foarte important în Piatra Craiului. Ajunsi în locul La Table, vei întâlni mai multe indicatoare turistice, dar și panouri informative despre zona. Noi vom merge spre Brusturet .
Drumul continuă cu potecă turistică, foarte accesibilă și pentru bicicletă. Undeva la km 18,4 vei întâlni o stână mare. O vezi de la distanță pentru că tu ești undeva sus, iar stâna este în vale. Sunt și aici câini de stână însă totul este în regulă. Câinii se mulțumesc să latre de la distanță.
Traseul merge mai departe acum pe Valea Seacă, pe drum forestier. În trecut drumul ăsta era foarte accidentat, dificil și pentru bicicletă, la vale. Acum însă se pare că a fost „îndulcit”, iar coborârea e chiar ușoară. Este însă zonă ubroasă, străjuită de chei, așa că pregătește-te și pentru ceva noroi. Peisajul este însă spectaculos, mulțumită cheilor pe care le traversezi, în drum spre peștera Dâmbovicioara, care poate fi vizitată.
Pe la km 23 ajungi deja la Cabana Brusturet, iar de aici poți spune că ești în civilizație. Nu mai durează mult, iar pe la km 26 intri deja pe asfalt, pentru ca în cele din urmă să te întorci în satul Dâmbovicioara, de unde am plecat azi dimineață.
Dacă ești la plimbare, nu ai de ce să-ți faci griji, întrucât cei 28 km pot fi parcurși fără probleme într-o zi lungă de vară. Cu alte cuvinte, vă recomand să faceți exact cum am făcut și eu, ca răspuns la provocarea #PassTheBike de la OMV, care îmi cerea să trăiesc o aventură în stilul meu. Stilul meu înseamnă un traseu de o zi, cu suficient de multe provocări, dar și momente în care să mă pot bucura de peisajele care ne înconjoară. Track-ul gps al turei îl poți downloada de aici, în format GPX.
