Barcelona, unul dintre cele mai mari orașe ale Europei, pe locul 5 după Londra, Paris și Moscova, dacă luăm în calcul și estul. Este mare însă este incredibil de prietenos cu cicliștii și oamenii în general, având 68 de parcuri printre care și cel mai mare parc metropolitan din lume, Parc de Collserola, acesta cu nu mai puțin de 84 km2 suprafață. Însă nu doar asta îl face atractiv și deosebit de popular ci și cele 55 de muzee, cele peste 20 de restaurante cu stele Michelin, Sagrada Familia desigur, și multe alte atracții, cum ar fi și imensa plajă.
Însă cel mai important pentru noi este că Barcelona are peste 180 km de piste pentru bicicletă, fiind astfel pe locul 11 în lume după indexul Copenhaga. Iar pistele funcționează! Am pedalat pe ele câteva zile și nu-ți vine să mai folosești altceva pentru deplasare.
Dar cel mai frumos este că orașul este înconjurat de munți, Sierra de Collserola, Montjuic și Turó de la Rovira mai precis, aceștia fiind străbătuți în toate direcțiile de o mulțime de drumuri, unele asfaltate, perfecte pentru cursiere, altele cu pietriș perfecte pentru gravel sau alergare, iar altele destul de accidentate, bune chiar și pentru enduro-mtb.
Cu ocazia unei excursii în zonă am spus că este o șansă bună să explorez puțin. Așa că am închiriat un gravel bike de la TerraBikeTours (recomand) și am plecat la tură. Am închiriat-o doar pentru o zi însă am putut să o iau cu o seară înainte și o să returnez a 3a zi, la prima oră. Astfel, am avut bicicleta cu mine la hotel, iar în tură am putut pleca dimineața devreme.
Sunt o mulțime de drumuri, asfaltate și forestiere, pe care poți pedala pe munții din jurul Barcelonei. Efectiv ai impresia că sunt o infinitate. Așadar este destul de greu să alegi un traseu cât mai potrivit. Însă dacă faci un research pe Komoot, Strava și Bikemap poți încropi ceva foarte ok. Traseul meu a ieșit la 114 km cu 1.700 m urcare. Este format din două bucle și pornește din centrul orașului. Practic poți porni în tură direct din fața hotelului.
În mare, am avut doar 3 urcări semnificative, iar tipul de drum a fost o combinație ideală între asfalt și gravel. Pentru tura asta bicicleta gravel chiar este cea mai indicată, întrucât porțiunile de off-road nu erau atât de accidentate încât să necesite un mtb. În schimb pe cursieră te-ai fi chinuit. De reținut că bucla a 2a a traseului este destul de pustie. În general nu ești departe de localități, dar nici nu prea le vezi. Așa că ideal este să ai la tine toată apa și mâncarea și să nu te bazezi că găsești la „buticul din sat”.
Peisajul este, de asemenea, fantastic. Cât timp ești încă în zona orașului, vei putea admira Barcelona de sus, ca de la balcon. Este o senzație foarte plăcută, eu personal nu am mai experimentat asta, să admir un oraș atât de mare de la o înălțime așa de mare.
Apoi vei începe prima coborâre, iar orașul dispare sub munte. Însă „munte” e cam mult spus. Mai degrabă ar fi dealuri, în tura mea altitudinea maximă fiind de doar aproape 700 m. Cu toate astea, dacă te bagi prin bălării, găsești și poteci „adevărate” de mtb, însă altitudini mari găsești doar în nord-vest, în Parcul Natural al mănăstirii Monserat.
După coborârea asta urmează o lungă urcare, moderată, spre cel mai înalt punct al turei mele. Dacă nu consideri că ești la concurs, nu vei simți kilometri. Mai departe avem o coborâre destul de serioasă și apoi ultima urcare a zilei. După ce o dai gata și pe asta îți vor fi rămas nu mai puțin de 48 km în coborâre ușoară, până înapoi în Barcelona. Practic poți spune că ai terminat traseul la km 66.
Ce mi-a plăcut mult este că la întoarcere nu ești obligat să o iei pe asfalt. Chiar dacă Barcelona este o metropolă imensă, poți ajunge, până mult în adâncul ei, pe drumuri neasfaltate sau alei de parc. Astfel, undeva pe la km 96 am intrat pe râul Besòs a cărui albie a fost transformată într-un adevărat parc pentru oameni. Tot drumul, înapoi spre mare, a fost de-a lungul acestui rău, pe alei late și printre pajiști imense. Înapoi în oraș efectiv am fost abia când am ajuns aproape de mare.
Mi-a plăcut foarte mult tura asta și o recomand! Cu un antrenament mediu nu pot spune că este un traseu greu. Tot tipul ești pe drumuri, nu poteci, care nu sunt exagerat de înclinate. Eu am făcut traseu în 9 ore cu viteza medie de 15 la ora, în condițiile în care încă sunt în recuperare și fac kinetoterapie pentru genunchiul operat. Așadar distanța relativ mare nu trebuie să te sperie. Într-o zi lungă de vară sau toamnă ai timp să-l faci. Eu l-am făcut pe 1 noiembrie.
Gravel Tour du Barcelona – statistici
- Distanță: 114 km
- Diferență de nivel: 1.700 m (Strava); 1.560 (Polar Flow)
- Alt. max.: 673 m
- Durată: 7 ore (9 ore cu pauze)
- Ritm: mediu
- Surse apă: nu m-aș baza pe ele, mai bine ai tot ce-ți trebuie la tine
- Bicicleta recomandată: gravel
- Download track GPS
