Acum citesti
Traseu – Urcare şi coborâre pe Vârful Omu

Dacă săptămâna trecută vă propuneam un traseu uşor astăzi vă recomandăm unul mai greu, aşa ca să menţinem un echilibru. Urcarea şi coborârea pe Vârful Omu din munţii Bucegi este cunoscută. Cam toată lumea ştie că se poate urca cu bicicleta pe vârf însă nu toată lumea ştie că traseul este destul de dificil. Dacă urcarea presupune dificultăţile sale, pedalatul la deal şi împinsul pe ultimele porţiuni în apropierea vârfului, coborârea este la fel de provocatoare. În timp ce urcarea este mai accesibilă, făcându-se prin şaua Dichiu, în mare parte pe asfalt, coborârea este cât se poate de sălbatică fiind desfăşurată, o parte, pe pârtia de schi dintre Cota 2000 şi Cota 1400.

urcare coborare bicicleta varful omu 1

Pentru această specială urcare şi echipamentul trebuie să fie mai special. Având în vedere că urcăm la peste 2500 m altitudine vremea „de sus” este foarte diferită de cea de jos de pe Valea Prahovei. Chiar şi într-o zi cu 36 de grade pe vale, pe Vârful Omu vom întâlni chiar şi 14 grade plus vânt. Trebuie să avem la noi echipament pentru vreme rece pe care sigur îl vom folosi la întoarcere când 90% din drum este la vale.

Rezervele de apă, hrană şi energizante trebuie să fie, de asemenea, la îndemână. În drumul spre Omu vom mai trece pe la cabanele Cuibul Dorului, Dichiu, Piatra Arsă şi Babele, însă ideal este să nu facem pauze prea mari întrucât drumul este lung, în timp. Pentru un ciclist cu antrenament mediu urcarea va dura 5 ore timp în care va consuma în jur de 2.500 k calorii.

Aşadar să pornim la drum!

urcare coborare bicicleta varful omu 2

Tura noastră pleacă din Sinaia din parcarea gratuită de vis-a-vis de Hotel Sinaia, de la aproximativ 800 m altitudine. Pornim spre sud, spre Comarnic pe DN1 E60, şi în scurt timp vom face dreapta, în urcare, pe strada Badea Cârţan care se va intersecta cu Calea Moroieni, DN-ul ce duce spre Târgovişte trecând pe la Cota 1000.

urcare coborare bicicleta varful omu 7

Nu sunt multe de povestit aici decât că asfaltul este decent şi urcarea reprezintă o bună încălzire pentru cei 35 km cât vom avea de parcurs până pe Vârful Omu. În 9 km de la plecarea din Sinaia vom face dreapta în ac de păr intrând pe DJ 713, drumul care urcă spre Cabana Cuibul Dorului, pe care o întâlnim repede la 1,3 km, şi apoi mai departe spre Şaua şi noua Cabană Dichiu. În aceşti 9 km vom întâlni un izvor pe partea stânga a drumului însă recomandat este să ne aprovizionam cu tot ce avem nevoie direct din Sinaia. Nu uitaţi că, deşi numărul de km nu este mare, doar 35 km, diferenţa de nivel este. Trebuie să urcăm de la 800 m la 2507m.

Cabana Cuibul Dorului o întâlnim la km 10 şi lângă cabană, la drum, este şi un al 2lea izvor de unde ne mai putem reîntregi rezervele de apă. Continuăm pe asfalt preţ de 7 km până când vom ajunge în Şaua Dichiu. Aici a fost construită o nouă cabană cu acelaşi nume care, recent, a fost deschisă şi publicului. În şaua Dichiu avem intersecţia cu drumurile care duc, la stânga, spre cabanele Zănoaga, Bolboci şi Peştera şi la dreapta, drumul care ne interesează pe noi, spre Babele şi vârful Omu.

Din Dichiu asfaltul continuă preţ de încă 8 km până în dreptul drumului care o ia la dreapta spre Cabana Piatra Arsă. De aici spre Omu începe drumul forestier a cărui calitate este îndoielnică însă pentru bicicletă suficient de bună. După alţi 3,7 km vom ajunge în dreptul Cabanei Babele pe care o depăşim „pe dedesubt”, pe versantul estic al muntelui. De la Babele atmosfera se linişteşte. Dacă până aici este foarte multă lume pe drum, chiar şi în timpul săptămânii, de la Babele lucrurile se calmează şi putem să ne bucurăm cu adevărat de frumuseţea alpină a muntelui.

Mai departe drumul forestier este ciclabil. Încă nu am ajuns la zonele de push bike. În aproximativ 1 km de la Babele vom întâlni ultimele construcţii în drumul spre Omu, pe partea stângă a drumului fiind amplasate centrul Salvamont Buşteni şi o cabană cu circuit închis. Noi pedalăm acum de fapt pe drumul forestier care ajunge într-un final la Releul Coştila. Aşadar la un moment dat va trebui să îl părăsim pentru a vira spre Omu. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 700 sau 1000 m de la Salvamont. Sunt două locuri mai „evidente” unde trebuie să facem stânga pentru a intra pe poteca turistică, lată, care urcă spre Vârf.

Pe această porţiune vom pedala mai mult pe curbă de nivel având ocazional şi coborâri scurte. Nu peste multă vreme vom ajunge la Cerdac, locul unde poteca spre Omu se desparte în două. Spre stânga avem „drumul de iarnă” care urcă pieptiş şi unde cu siguranţă va trebui să facem push bike. Acest drum este varianta de folosit iarna când se merge spre vârful şi cabana Omu. Celălalt drum continuă înainte fiind „drumul de vară”. Este oarecum mai periculos întrucât în partea dreaptă avem, preţ de aproximativ 800m, o prăpastie serioasă, iar poteca este relativ îngustă. Se poate pedala, ocazional, pe această zonă însă recomandarea este să o faceţi la pas.

Pe de altă parte drumul de iarnă este mai sigur pe urcare însă coborârea prezintă provocările ei. Aceasta se face pe o potecă destul de lată însă plină de bolovani instabili. Pentru începători drumul este aproape imposibil şi va trebui să coborâţi pe lângă bicicletă. În cele din urmă cele două drumuri, de iarnă şi de vară se reîntâlnesc după ce am traversat cerdacul continuând acum spre Omu.

Pentru majoritatea cicliştilor ultimul km spre Omu se parcurge la pas, pe lângă bicicletă, iar motivele sunt mai multe. Pe de o parte avem acumulată întreaga oboseală de peste zi, pe de altă parte drumul este abrupt şi nu în ultimul rând suprafaţa de rulare este dificilă, plină de pietre. Ultimul push bike spre Omu va dura în jur de 30-40 minute. Însă, pentru a fi totuşi glorioşi când ajungem pe vârf şi pentru ca prietenii care sunt deja acolo să ne surprindă bine în poză, ultimii 100 m spre cabană pot fi făcuţi pe bicicletă!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cabana Omu este una din ultimele bastioane ale sălbăticiei munţilor Bucegi. Dacă mai jos se poate ajunge uşor cu telecabina sau chiar cu maşina, la vârful Omu încă nu este pentru oricine. Din acest motiv şi cabana este destul de rustică, pentru a folosi un cuvânt mai puţin critic. Recomandat este să nu va miraţi de preţurile mari de la mâncare şi băutură. Reţineţi că totul este cărat acolo cu spinarea de către cabanieri! Aici putem face o pauză de 30 minute timp în care putem mânca chiar şi o ciorbă şi felul 2.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Apoi urmează partea a doua a provocării zilei, coborârea! În mare parte ştim ce ne aşteaptă pentru că tocmai am parcurs o parte din drum. Coborârea imediată de pe Omu este dificilă pentru cei cu experienţă limitată, apoi urmând traversarea cerdacului care, probabil, mulţi o vor face pe drumul de vară. Este necesară o atenţie şi mai mare în acest loc întrucât avem acumulată întreaga oboseală de peste zi. Este important să nu ne riscam şi să pedalăm peste tot. Există multe zone înguste şi periculoase pe care trebuie să le depăşim pe lângă bicicletă!

De la Cerdac avem coborârea cu urcări ocazionale până când vom intra în drumul forestier Coştila – Babele. Din nou este nevoie de atenţie şi o pereche bună de frâne la bicicletă întrucât vitezele ce pot fi atinse sunt foarte mari. Până la Babele drumul a fost comun cu urcarea însă de aici vom face stânga şi o vom apuca pe poteca ce duce direct spre Cabana Piatra Arsă. Drumul este drept şi rapid aşa că atenţie mare când vom avea de traversat cele 2-3 văiugi ce intersectează poteca. Se ajunge apoi la potecă lată străjuită pe ambele parţi de jneapăn înalt, la ieşire ajungând la pista de alergare (stadion) de lângă cabana Piatra Arsă.

urcare coborare bicicleta varful omu 5

De la pistă avem de pedalat în uşoară urcare aproximativ 300 m până la o intersecţie vagă unde poteca evidentă, şi cu marcaj turistic, merge spre stânga. Dar noi vom continua drept, în urcare, pentru a trece peste coama pe care o vedem înaintea noastră. După ce se traversează coama drumul devine mai vizibil, iar în aproximativ 3 km ne vom afla sub cota 2000 şi sub cablurile telecabinei.

De aici în scurt timp vom intra pe pârtia de schi de unde va începe a 3a provocare a zilei, parcurgerea acesteia la vale. Trebuie menţionat aici că drumul este în mod special dificil. Suprafaţa de rulare este agresivă, extrem de inclinată şi alcătuita din bolovani instabili. Cei cu mai puţina experienţă vor trebui să meargă pe lângă bicicletă întrucât sunt şanse mari să se dea peste cap.

urcare coborare bicicleta varful omu 6

De la intrarea în pârtie vom avea de parcurs în jur de 3 km în coborâre agresivă până la Cota 1400. Aici putem face o pauză scurta şi ne putem felicita pentru reuşită întrucât de aici „calvarul” s-a încheiat. Mai departe opţiunile sunt două. Să continuăm spre Sinaia pe drumul asfaltat, ori să reintrăm pe forestier pentru a coborî pe la Schitul Sfânta Ana. Opţiunea mai pitorească este să alegem forestierul întrucât drumul este foarte bun, liber şi extrem de frumos. Imediat după Sf. Ana găsim pe stânga şi un izvor dacă dorim să mai facem o scurtă pauză.

Coborârea este plăcută însă trebuie să menţinem viteza sub control. Forestierul este bun calitativ şi din acest motiv sunt şanse să ne trezim că nu mai avem suficient timp de frânare când ajungem la serpentine. În aproximativ 3 km de la Schit ajungem la asfalt unde vom face stânga, în ac de păr, spre Sinaia. Şi acum trebuie să fim atenţi la viteză şi viraje întrucât vom merge şi mai repede, de data asta pe asfalt. De la virajul în ac de păr mai avem încă 4 km de asfalt până înapoi în Sinaia. Pentru un ciclist cu experienţă medie coborârea de pe vârf va dura între 1,5 şi două ore.

Şi iată că am reuşit să urcăm şi să coborâm, într-o singură zi, pe al 11lea cel mai înalt vârf din România, dar cel mai înalt din Munţii Bucegi. Recomandăm cu căldură să faceţi acest „pelerinaj” măcar o dată pe an însă ţinând cont de condiţiile meteo. De la cabana Babele în sus, pe ceaţă, vânt, temperaturi sub 10 grade şi pe ploaie, situaţia poate evolua de la rău la foarte rău într-un timp foarte scurt fiind şanse foarte mari să rătăciţi drumul. Asiguraţi-vă aşadar, că aveţi vreme bună şi companie la fel în drum spre vârf. Starea vremii pentru Vârful Omu poate fi consultată aici pe Weather Underground.

Informaţii Google Earth

Lungime traseu: 57 km
Urcare: 34 km
Coborâre: 23 km
Diferenţă de nivel: 2.208 m
Înclinaţie maxima: 26%
Alt. maximă: 2.507 (vârful Omu)
Izvoare: 3
Magazine: la cabane
Download track şi puncte de interes

Vezi Comentarii (15)
  • Cum adică al 11lea cel mai înalt vârf din romania? Pe vremea mea era al treilea după Moldoveanu si Negoiu. Mi-o m-ai fi scăpat mie vreunul dar încă 8 nu cred…

  • As zice ca intr-adevar 6 ore e o cifra ok pt. tot traseul pentru un ciclist montan cu experienta si antrenament, atata timp cat nu este foarte cald. Dar nu va amagiti, traseul este pe cat de frumos, pe atat de dificil. Coborarile de la Omu pana la cota 1400 sunt foarte dificile daca nu ai experienta pe un astfel de traseu, cu bucata dintre cota 1800 si 1400 (partia „Drumul de Vara”) fiind de-a dreptul periculoasa, cu bolovani mari si santuri de scurgere a apei perpendiculare pe drum.
    Un alt aspect important de mentionat e ca drumul de pe Dichiu e foarte aglomerat in week-end. Sunt multi care urca cu masini de teren pana la Babele si (din ce am vazut) nu prea au respect pentru ciclistii intalniti pe drum. Portiunea de asfalt e ingusta, iar pe portiunea de forestier se ridica mult praf. Eu as recomanda fie plecare foarte devreme din Sinaia (ora 7-8), fie urcare pe forestier si apoi pe Drumul de Vara (pentru cine poate sa duca push-bike-ul pana sub Varful Cu Dor si sa ramana cu energie sa mai ajunga apoi si la Omu).

  • „Sunt multi care urca cu masini de teren pana la Babele si (din ce am vazut) nu prea au respect pentru ciclistii intalniti pe drum.” = acelasi lucru s-a petrecut si la Maratonul Bucegilor / Padina Fest, am inghitit cu totii prea mult praf pentru un drum de munte. Facem o masa critica de bicicilisti, sa fie in spatele nostru coloana de masini pana la asfalt?

  • a 3`a poza cu traseul… ai putea sa`l editezi iar (preferabil si pe drumul babele-padina-bolboci-sinaia) sa arati pana unde ar fi asfalt? multumesc

    • Pe traseul asta, asfalt este doar pe directia: cabana Cuibul Dorului, cabana / saua Dichiu, cabana Zanoaga, baraj Bolboci (malul stang in directia de curgere a apei), cabana Padina, hotel Pestera. Se poate merge pe cursiera. Mai este asfalt si pe directia cabana Piatra Arsa dinspre cabana / saua Dichiu. Asfaltul tine doar pana la Piatra Arsa, nu ajunge la Babele. Pe directia Babele – Padina este doar poteca turistica, dar practicabila pe mtb

  • Salut. Acum vin de pe acest traseu cu GPS-ul pus petraseul downloadat de aici.
    Am ajuns de la sinaia la sfinx pe forestier si dupa am ales asfaltul.
    Am ajuns pana la sfinx pentru ca nu am mai avut apa, mancare si energie,
    Este un traseu foarte dificil in conditiile in care merg zilnic cu bicicleta dar orasul nu se compara.
    Coborarea nu mi s-a parut dificila. Santurile perpendiculare pe drum le abordezi dandu-te jos de pe tzoacla.
    Urcarea este problema.
    Am avut la mine 2 snickers mari, 1 bounty, o napolitana Joe si o caserola cu mezel. E foarte solicitant traseul. Multa mancare cu voi.
    Push bike-ul reprezinta o buna bucata din fiecare traseu. Urcarea la Cabana Cuibul DOrului e foarte dificila pentru ca se lucreaza la drum si e nisip peste tot.Panta este foarte abrupta, 12%

  • Am făcut traseul asta exact in sens invers! Urcarea de la 1400 la 2000 mi-a stors toate resursele. N-am putut să urc pe bicicleta. Chiar daca din punct de vedere fizic panta e abordabila, starea drumului te face sa pierzi aderenta și dacă dai doua pedale in gol deja trebuie sa te dai jos de pe bicicleta.
    Poteca din zona La Cerdac, este ciclabila dar din cauza că pe poteca sunt stânci pe care trebuie sa le ocolești in scurt, cu riscul de a te dezechilibra trebuie sa te dai jos de pe bicicleta destul de des. Un alt motiv pentru care trebuie sa te dai jos de pe bicicleta in acea zona este întâlnirea cu turiștii care vin din sens opus. Poteca este îngustă și nu poți să treci în siguranță unul pe lângă altul. Așa ca, decât să încaleci și să descaleci atât de des, preferi sa mergi pe lângă bicicleta. Pe urcarea finala către Omu am făcut push-bike, dar coborârea am facut-o pe bicicleta. Cand am ajuns la Sfinx a început sa ploua și am observat că am până pe fata, dar de acolo deja coborârea era destul de ușoară. Am dat câteva pompe și coborârea pe asfalt a fost fara probleme. N-am mers prea tare pentru că asfaltul era ud, dar am ajuns cu bine in Sinaia după, atenție … 9 ore de la plecare. Da, urcarea, cu tot cu pauze a fost de aproape 6 ore. (timp efectiv de mișcare, conform Strava 4,5 ore). Anul asta mă duc din nou!

    • Saptamana trecuta drumul de la 1400 la 2000 era in stare foarte buna, s-a circulat mult cu masini (de teren banuiesc) si s-au batatorit doua urme late de roti pe care se poate merge foarte bine cu bicicleta. Era sa urc integral pe ea, m-am dezechilibrat la un sant din ala facut cu busteni, dar se putea. Am reusit pe ea curba aia mare la dreapta chiar inainte de a intra pe drumul de Piatra Arsa, n-am mai reusit niciodata asta. Eu zic sa te duci ca e fain acum.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

seventeen − 8 =