De Alina Cîrja
Cu ocazia inaugurării unor trasee noi de cățărat la Piatra Boului (Ampoița) și a unui concurs de slack line la înălțime (între Calcarele Ampoiței) hotărâm să ne îndreptăm și noi spre acea zonă. Dar cum noi nu prea suntem cu cățăratul, luăm și bicicletele cu noi și uite așa ducem mai departe obiceiul de acum doi ani. Pentru sâmbătă nu avem nici un plan concret, sperăm să vedem cunoscuți care cațără, să ne mișcăm prin zonă și să profităm de o noapte dormită la aer curat.
Reușim să plecăm destul de târziu din Cluj așa că pe când ajungem și noi la piatra Boului, pe biciclete, oamenii se cam pregătesc să plece spre sat. E adevărat că pe lângă plecarea târzie, un prânz copios, niște tufe cu multe mure ne-au ademenit spre ele. Deși nu ne-am mai sincronizat cu cățărătorii am prins soarele care se pregătea de apus și Piatra Boului scăldată într-o lumină foarte caldă.
Duminică adunăm cortul, mâncăm bine și plecăm din Ampoița către Aiud căci avem întâlnire cu Andrei, Ibi și Gabi. În formație de 6, cei trei amintiți și Anca, Adi și subsemnata pornim în traseul circuit propus de mine. După ultimele pregătiri ne apropiem vertiginos de ora 12…
Până înainte de satul Râmeț traseul îmi era necunoscut, însă nu-mi făceam prea mari griji știind că datorită faptului că drumul e asfalt ar trebui să înaintăm cu spor. Niște poame dintr-un măr ne fac cu ochiul și punem de-o pauză imediat după primii kilometrii, însă apoi reușim să avem un ritm destul de bun pe urcare. Următoarea pauză mai mare o facem sus, în culme, la Crucea Mutului.
Drumul județean Aiud-Bucium-Mogoș îl părăsim imediat după satul Râmeț când cotim dreapta spre valea Făgetului, însă nu înainte de a culege două kilograme de coarne găsite în timp ce inspectăm o potecă din stâncile ce se află la sud de vâful Pleșa . Pe aici am mai fost tot într-o tură de bicicletă, într-o zi de toamnă friguroasă, și chiar dacă deja a trecut ceva timp am amintiri destul de clare. Următoarea portiune a traseului nu prezintă probleme de orientare, drumurile sunt destul de clare, pedalabile 100%, iar priveliștile din jur merită tot efortul. Coborârea spre satul Livezile a fost una de viteză, iar la sfârșit am încheiat bucla cu 6 kilometri parcurși la lumina frontalelor. Și acum poze din tura noastră cu bicicletele, selecție care poate fi vizionată în totalitate pe blogul Banda Roșie.
Material publicat inițial pe blogul Banda Roșie, text Alina Cîrja, foto Marian Poară
