Croația este deosebită din multe puncte de vedere, iar față de România, se distinge geografic, în special în zona de costă, unde sunt insulele și unde are loc deja cunoscutul maraton pe etape 4 Islands MTB. Aici avem doar piatră, stâncă și iar piatră, potecile de bicicletă, alea mai grele incluse în traseu, fiind în mod special tehnice, la vale, dar și la deal.
Azi echipa noastră Freerider Supersonic, formată din subsemnatul și Cristi Airinei, a luat startul la a 5a ediție a acestui concurs. În 2020 maratonul a fost obligat să ia pauză, din cauza pandemiei COVID, însă anul acesta deși situația medicală este cam la fel, concursul are loc, fiind luate măsuri deosebite de siguranță. Vorbim de purtarea măștii în interior, distanță între oameni și la înscriere, obligatoriu test PCR negativ.
Maratonul 4 Islands este format din 4 etape, desfășurate pe patru insule separate, de aici și numele, plus un prolog, cel pe care l-am pedalat azi, rolul acestuia fiind stabilirea ordinii de start în etapa întâi. Tipul ăsta de cursă, prolog, este cu totul altfel față de cum se desfășoară un concurs normal de mtb maraton, unde după start ai timp de încălzire, iar ce contează este anduranța. La prolog, unde ai de pedalat puțin și în forță, 11 km și 300 m diferență de nivel în cazul cursei de azi, trebuie să „explodezi” de la start. Pleci în forță din prima, lucru cu care trebuie să recunoaștem, nu prea suntem obișnuiți.
Traseul de azi, deși scurt, a avut cam de toate. Ne-a făcut o introducere bună în ceea ce urmează să primim. De la o pornire pe plajă, pe un teren extrem de înșelător, format din pietriș în care te afundai cu roțile, am continuat la potecă nisipoasă și chiar periculoasă când era la vale, având și râpă pe una din părți. Apoi am avut destul de multe zone tehnice, și la deal și la vale, cu stâncă, teren foarte similar cu ce întâlnești la mtb-enduro, pentru a încheia cu forestiere și asfalt pe care puteai sta la trenă și eventual recupera câteva secunde în clasament.
Noi am mers destul de încet azi, am intrat în atmosferă mai mult, și râdeam spunând că dacă aveam azi un timp prea bun, următoarele zile ar fi trebuit să ne chinuim prea tare ca să mai avansăm. Acum, avem drum liber spre a recupera. Patru zile cu patru etape, diferite între ele, dar toate foarte tehnice, asta fiind și laitmotivul maratonului 4 Islands, concurs de mtb pe teren stâncos.
O particularitate foarte plăcută la 4 Islands este că, deși nu ai peisaje cu „creste semețe” și „munți maiestuoși”, diferența de nivel se acumulează la fel de ușor. Diferit de orice avem prin România, este că aici, în fiecare dimineață pornim la start de la nivelul mării Adriatice, de la 0 metri altitudine. La fel, pe parcursul zile nu ajungi la cine știe ce altitudini. Spre exemplu cea mai mare altitudine este de vreo 450 m în etapa întâi si 3. Dar tot la etapa întâi avem de acumulat și 1.750 m diferență de nivel. Deloc ușor.
La fel de frumos, și unic pentru concursul ăsta, este că peisajele sunt total diferite față de cele cu care suntem obișnuiți. Spre exemplu urci câteva zeci bune de minute pe un forestier relativ plictisitor, după care din vârf continui pe o potecă superbă, ce străbate păduri de pini, în zare având plaja și marea Adriatică. Este chiar deosebit și o primești experiență pe care trebuie să o ai.
Mâine avem în sfârșit etapa întâi cu o lungime de 71 km și 1.750 m diferență de nivel. Caracteristic pentru etapa asta este așa zisa „moon surface”, mai precis platoul pe care ajungem în doar câțiva kilometri de la startul din fața hotelului. Pornim pe asfalt care se continuă cu forestier, după care intrăm pe o potecă îngustă, ce urcă în zig-zag până pe „lună”. Mai departe traseul continuă să fie tehnic, navigând pe poteci cu multă stâncă, printre hotare din piatră, și tot timpul presărat cu peisaje deosebite, cu marea Adriatică pe care o vezi de sus și la care știi că trebuie să ajungi înapoi, la final de etapă.
