Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Penultima etapă la 4 Islands MTB Stage Race, etapa 3 pe insula Cres din Croația, 73 km și 1.650 m diferență de nivel. Considerată „etapa regină” a maratonului, ziua a fost destul de grea pentru noi, și de data asta. Însă poate nu (doar) din cauza distanței destul de mare care trebuia pedalată, ci pentru ghinionul care, iarăși, l-am avut la bicicletă. Voi detalia imediat.
Etapa 3 la 4 Islands este deosebită din mai motive. Pe de o parte, și de data asta am avut startul de pe ferry, dar poate mai ales pentru că traseul începe aproape imediat, adică în nici 100 m, cu o urcare cum n-ai vrea să întâlnești vreodată când ești cu bicicleta la munte.
Am avut aproape 3,5 km de urcare continuă, cu rampă fabuloasă de multe ori, peste 30%. Asta ca asta, dar, după ce am ajuns sus și a urmat, e drept, o porțiune frumoasă de double trail, printr-o livadă de măslini, am avut coborârea nebunească. Rock garden is the name of the game la 4 Islands!
A fost destul de mult forestier azi, și am impresia că și cel mai mult asfalt, dar în același timp a fost și potecă din plin. Cred că cel puțin 70% și din traseul de azi a fost single-trail epic. Organizatorii au gândit foarte bine traseele tuturor celor 4+1 etape. Au pus și forestiere sau asfalt lung, pe care îți mai reveneai după cine știe ce urcare sau coborâre nebunească, apoi multă potecă, foarte multă. Iar poteca la fel, gândită bine. Stâncărie cât cuprinde, că doar despre asta e vorba în Croația, pe insule, dar și pietriș sau pământ, nisip și vegetație. Per ansamblu un amestec perfect echilibrat din toate, cu bias pe trail. Când te gândești la impresia generală nu-ți vine altceva în minte decât mountain bike pur.
Și da, am mai avut azi încă o peripeție cu penele de la 4 Islands. După ce ieri am tăiat anvelopa spate pe stâncile de pe poteca ce cobora ultimii km spre finiș, azi am luat în anvelopa spate, un cui. Unul mare, de vreo 5 cm, care a intrat pe sus și a ieșit frumos, pe partea cealaltă. Din fericire tubeless-ul a ținut, și am putut termina cei 30 km, cât mai rămăseseră din traseu așa, cu cuiul în roată.
Ultima etapă a maratonului pe etape 4 Islands, o vom avea sâmbătă. Va fi mai ușoară, chiar și doar pentru că are 40 km și 900 m urcare. Însă este doar relativ ușoară, pentru că tot vom avea urcări și coborâri nebunești, plus nelipsita piatră concasată și stâncă. Dar organizatorii vor ca toată lumea să se simtă bine, iar asta se vede și la timpul limită, extrem de generos pentru fiecare etapă în parte. 4 Islands nu este nici pe departe un Cape Epic și nici chiar Transalp, ci mai degrabă o aventură pentru adevărații pasionați de mtb, un concurs care, cine știe, îți deschide apetitul pentru maratoane mtb și mai lungi și dificile.
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.