Etapa a 2a a maratonului mtb pe etape 4 Islands MTB, a avut loc pe a 2a insulă a concursului, Rab mai precis. Aparent este o insulă cu climă mai ciudată. Și localnicii se miră când nu plouă, iar azi s-au mirat și organizatorii. Și noi ne-am mirat, și am sperat până în ultimul moment posibil, că nu va ploua. Teoretic nu e așa grav dacă plouă pe insulele astea din piatră, cu condiția să nu plouă pe Rab, unde găsim totuși și noroi, din plin, așa cum am aflat mai demult, în 2019.
Ziua a început devreme, la 5:30. Chiar dacă startul a fost pe la 11, până atunci trebuia să mâncăm, să ne urcăm în autocar să ajungem în port, iar apoi să luăm și ferry-ul. De câte ori am fost la concursul ăsta, m-am minunat câte poți face în doar câteva ore, decă te trezești de dimineață.
Etapa ni s-a părut a fi mai rapidă, având mai puțină diferență de nivel și un grad tehnic mai mic. Dacă la etapa întâi am gustat din plin potecile tehnice din piatră, la 2 nivelul a fost ceva mai scăzut, însă doar puțin.
foto @dadoarbaphoto 
foto @dadoarbaphoto 
foto @dadoarbaphoto 
foto @dadoarbaphoto 
foto @dadoarbaphoto 
foto @dadoarbaphoto
Pentru că, deși am pedalat destul de mult pe forestiere, în a 2a parte a traseului am primit din plin botezul tehnic al potecilor stâncoase de aici. Nu se putea fără coborâri tehnice, pe poteci înguste și pline de stânci. Și urcările erau ciudate. Pentru că se făceau pe un fel de poteci construite deasupra unor ziduri ce marcau de-a lungul versantului, un fel de terase. Erau pline de bolovani, și se mergea pe ele, a-la-long. Rampa nu era mare, dar părea nesfârșită.
Finalul etapei 2 l-am avut de data asta pe plajă, ultimul kilometru pedalându-l pe nisip, tare din fericire. Însă cu câțiva kilometri înainte de finiș, pe ultima potecă din piatră, la vale, am făcut o pană mai ciudată. Tubeless-ul nu a mai ținut, iar anvelopa nu era tăiată. După ce goleam o capsulă de co2, roata ținea câteva minute, după care trebuia refill. Aparent nu părea să se vadă care e problema. Așa că am terminat etapa pe jantă. După ce am spălat bicicletele și le-am uns, am lăsat-o pe a mea la service-ul oficial, pentru a-i repara tubeless-ul. Sper ca mâine să nu mă trezesc cu o notă de plată prea mare.
Următoarea etapă a maratonului 4 Islands are loc pe insula Cres (se pronunță Țres), iar traseul este unul dintre cele mai frumoase, traversând o zona protejată „Shepherd’s Paradise”, deschisă pentru biciclete doar o dată pe an, special cu ocazia concursului. Este „etapa regină”, cea mai grea și cea mai lungă. Însă vremea se pare că va fi perfectă, așa că cel puțin jumătate din suferință va fi mai ușor de suportat. Cealaltă jumătate de asemenea, vă fi mai ușor de suportat, știind că la final de etapă ne așteaptă hotelul și câteva beri, recovery drink-ul.
