Berea, aliatul energizant al ciclistului?

A-ți astâmpăra setea după o tură strașnică de pedalat este, probabil, la fel de important ca tura în sine, dacă judecăm în termeni specifici ai unui ciclist, de ocazie, amator, profi sau cum o fi el. Sau ea, să nu discriminăm. Cu ce îți astâmperi setea cel mai bine, într-o zi toridă de vară? Preferințele variază, dar dacă doi camarazi de pedale au declanșat masa critică luându-și fiecare câte o bere, tăvălugul este de neoprit și în curând capacele sticlelor sau dozelor de bere se desprind de nava-mamă cât ai clipi din ochi. Dar oare… alcool?! E… bine?! Viața sportivă, ce facem cu ea?

Mergând puțin pe firul tendințelor actuale de condamnare a consumului de alcool sau cel puțin de limitare al acestuia, voi încerca să evit descoperirile recente făcute de diverse organisme internaționale care ne îmbie să o lăsăm mai ușor cu consumul de alcool, de parcă meseria noastră, până acum, era să golim sticlele cu această substanță. Articolul de față, citez, „este un pamflet și trebuie tratat ca atare” (mențiune necesară dată fiind calitatea de redactor a subsemnatului), deși niște lucruri sunt perfect reale și verificabile. În speranța că materialul meu nu va înrâuri în niciun fel obiceiurile de consum ale celor care lecturează aceste rânduri, îmi permit să trec mai departe cu povestea mea, bahic nuanțată.

Dacă era să pună capăt vieții pe pământ, îndeosebi celei umane, berea ar fi făcut-o până acum. Cu o istorie de 5.000 de ani în spate, a avut vreme să își arate toate fețele și se pare că rezultatul nu fu așa de rău, din moment ce o vorbă spune că nicio seară de pomină nu a început de la o cană cu lapte. Nimic mai adevărat, dar vorbim despre niște nopți de pierzanie în mrejele acestei licori, nopți care și-ar spune cuvântul asupra formei sportive.

La viața ascetică și neprihănită a unui om care înțelege prin distracție a pedala sute de kilometri alături de alții asemenea lui pare a atenta această substanță chimică, alcoolul, asemănătoare altui dușman de moarte, acidul lactic. Păi, bine, bine, dar atunci de unde tentația și senzația mai mult decât acceptabilă căpătată în urma unei cantități moderate de bere?

Amuzant sau nu, berea, numită și „pâinea lichidă”, are câțiva ași buni în mânecă. Desigur, nu este cazul să o numim medicament și nici procesul de producție industrial, fără vreo urmă de ingredient autentic, nu livrează o bere autentică, însă cea care este veritabilă însumează niște calități.

Primul pe listă este numărul de calorii pe care îl are. Materia primă, orzul/malțul și hameiul, asigură un număr decent de carbohidrați simpli, caloric similar cu al pâinii. Celor care vor spune că berea singură îngrașă le voi răspunde că își are aportul la acest lucru, prin faptul că alcoolul în sine conține calorii, iar materia primă a acesteia la fel, dar asocierea berii cu d-ale gurii, mai ales când sunt din belșug, are abia atunci un efect grăitor asupra siluetei.

Numărul doi pe lista beneficiilor berii sunt vitaminele și mineralele. În ciuda jocului de cuvinte neaoș care leagă denumirea „bere” de complexul de vitamine B, băutura de față chiar conține o cantitate decentă din acești nutrienți. Utilitatea vitaminelor B este multiplă și include de la rolul pe care îl au în generarea de energie din carbohidrați până la eritropoeză. Mineralele nu trebuie nici acestea uitate, berea conținând magneziu, seleniu, potasiu și fosfor, toate cu efecte de bun augur pentru funcționarea umanului organism.

Acum că pledoaria pentru consumul de bere s-a încheiat și unii probabil au închis deja pagina cu acest articol spunând „uite-l și pe ăsta ce reclamă nesimțită face la bere”, voi ruga auditoriul să îmi permită intrarea mai adâncă în subiectul berii pentru bicicletă.

Multitudinea de băuturi care aduc tangențial a bere, deși nu variază ca sortiment, ce pot fi găsite în orice magazin, distorsionează puțin imaginea sau mai bine zis percepția privind multiplele alegeri ce pot fi făcute în materie de bere. Deci, ce să fie? Blondă sau brună? Mai tare, mai slabă?

Dilema în care se va regăsi un ciclist este că proporțional cu numărul de calorii al berii sunt și gradele de alcool. La o adică, nu ar fi așa mare problemă nici cu gradele de alcool dacă nu ai mai avea de făcut mult până acasă. Numai că, după cum menționam anterior, alcoolul are o compoziție chimică similară acidului lactic, deci te poți aștepta la niscaiva rebeliunii ale mușchilor în caz de consum de alcool. Care ar fi limita peste care să nu treci? Depinde foarte mult și de organismul tău și de antrenamentul făcut în ziua respectivă, dar atâta vreme cât berea are o concentrație de alcool de 5% sau sub, nu ar trebui să fie probleme, mai ales dacă nu bei mai mult de 500ml.

Totuși, zilele mai răcoroase și chiar cele friguroase vor anihila din gradele suplimentare ale alcoolului, așadar specialități precum weissbier sau berile brune își vor regăsi mai lesne loc în respectivul peisaj. Cât despre zilele toride despre care vorbeam la începutul articolului, desfătarea simțurilor cu o bere rece este o alegere simplă, atâta vreme cât ții cont că alcoolul, oboseala și canicula pot închega o situație mai puțin fericită pentru tine și cei din jur. Acestea fiind spuse, hai noroc!