Fără menajamente pot spune că aceasta este primul Pegas cu adevărat construit pentru munte, dar și primul cu care am ocazia să fac o tură specifică cu diferențe de nivel și trasee tehnice, așadar fără să fiu închis într-un țarc sau o hală cu pereți înalți. Ceea ce este minunat. Totodată, acesta este și primul Pegas pe care îl testez eu și nu colegii mei, iar asta mi-a stârnit curiozitatea la maxim, căci sunt la curent cu întreaga poveste a producătorului român din momentul în care a repornit motoarele. Altfel spus, m-am trezit direct pe un Pegas de munte, un MTB, un concept de neimaginat cu ani în urmă. Cum a reușit să facă Pegas trecerea de la bicleta de oraș la cea de munte și ce are de oferit candidatul de față, vei putea citi în rândurile următoare.
Cadru/Pe traseu
Să lămurim din capul locului ce avem aici: o bicicletă de munte, cu anvelope 27.5×3.0 sau altfel spus, 27plus, cu echipare entry-level și cu un preț de 2.399 lei. Am pus informația asta aici ca să știm împreună pe parcurs exact la ceea ce ne raportăm.
Revenind la bicicletă, aceasta este construită în jurul unui cadru din aluminiu 6061, cu un design specific Pegas (a se vedea seatstay-urile și top-tube-ul, ambele curbate), suduri în regulă, două prinderi de bidon, un headtube conic și cabluri trase prin exterior. Plus o gamă de culori distinctă, pe care aș numi-o drept o abordare ușor diferită față de ceea ce vedem astăzi în jurul nostru (vezi modelul mov de față). Iar în ceea ce privește geometria, aceasta se înscrie în standarde: unghiul headtube-ului amplasat la 70 de grade și cel al seattube-ului la 73 de grade, cu un chainstay de 450mm.
Dacă headtube-ul ți se pare destul de strâns la 70 de grade, află că furca este de 120mm, așadar mai contracarează din valoare și permite abordarea unor coborâri abrupte, fără să te facă să transpiri inutil. Cockpit-ul este cel care nu mi-a plăcut în mod special, din două motive. Primul se referă la pipă, cu o lungime de 85mm, nepotrivită pentru această bicicletă. Am înlocuit-o imediat cu una scurtă pe care o aveam prin garaj, de 35mm lungime și care a schimbat radical poziția pe bicicletă (cu pipa standard de 85mm stai prea alungit, mai degrabă ca pe o bicicletă de XC, ceea ce nu este cazul). Apoi mai este ghidonul, care are o lățime potrivită de 720mm, însă care nu are un backsweep satisfăcător. De fapt are un fel de frontsweep, căci oricum l-am întors, nu am găsit o poziție care să-l orienteze spre mine. Asta conferă mâinilor o poziție mai ciudată și e mai dificil să tragi de el când vrei să treci peste obstacole. Altfel, cu pipa înlocuită, mi-am găsit rapid poziția ideală pe bicicletă, care s-a dovedit a fi mult mai manevrabilă decât m-aș fi așteptat. Aș putea spune că geometria este ideală pentru orice fel de cărare montană, chiar și pentru trasee de enduro, atâta timp cât ceea ce contează este distracția și mai puțin timpul obținut până la final.
Și chiar dacă are un chainstay o idee mai lung decât standardul în clasă, poți să ridici foarte simplu bicicleta de la sol pentru a sări peste obstacole sau pur și simplu ca să te dai mare că poți merge pe o roată. Cea de spate, desigur.
Referitor la poziția pe urcări, aceasta este în regulă (revin la mențiunea că am montat o pipă mai scurtă), iar singurul lucru care ar putea sta în calea unui începător ar fi transmisia cu o singură foaie de 34 de dinți și caseta cu 10 pinioane care mizează pe un pinion mare de 36 de dinți. Raportul de 1.05 nu este pentru oricine, dar dacă te face să te simți mai bine, după un sezon în care am pedalat aproximativ 5.000 de km cu vreo 55.000 de metri diferență de nivel, nu mi s-a părut extrem de greu pe urcările abrupte și susținute. Doar greu.
Echiparea
La acest capitol trebuie să mă reîntorc la fraza din introducere, căci va trebui să cântărim totul prin prisma prețului. Avem o furcă de la RST, modelul Alpha 27+, pe arc, care lucrează surprinzător de bine. Pentru greutatea mea actuală de 65 de kg, aceasta s-a comportat minunat. În plus, comanda de preload (întărirea arcului) chiar funcționează, asemenea lock-out-ului.
În orice caz, în ceea ce privește confortul, acesta nu este suținut doar de furcă ci și de anvelopele cu o lățime de 3.0 inch, cu care am rulat la 1.1 bar. Viteza de înaintare nu este prea mare, însă îți permite să abordezi trasee dificile, fără să scoată untul din tine. Pe uscat acestea s-au comportat bine, însă pe umed roțile au mai fugit într-o parte și-n alta, fiind necesar să corectez trasa mai ferm. Chiar dacă n-ai auzit de anvelopele Chaoyang cu denumirea bizară H-5176, te asigur că sunt un producător mare cu un spațiu la cea mai are expoziție de biciclete din lume, Eurobike.
Transmsia 1×10, compusă dintr-un angrenaj no-name cu foaie de 34 de dinți și dintr-un schimbător cu manetă de la Sunrace care comandă lanțul să se plimbe pe caseta în formatul 11-36 este stabilă, nici deranjant de zgomotoasă, însă oferă un raport pe urcări care-i va pune în dificultate pe începători. Dacă zona ta de distracție se află prin păduri sau pe dealuri, atunci nu vei întâmpina probleme prea mari, însă dacă te muți la munte, la un moment dat în tură s-ar putea să urli după o foaie mai mică sau un pinion mai mare, depinde ce-ți trece prin cap în momentul respectiv. La fel de valabil și pentru cei care sunt obișnuiți să pedaleze la o cadență mare.
Legat de frâne, acestea sunt mecanice, cu discuri generoase de 180mm și trebuie să recunosc că am fost surprins de performanțe. Desigur, sunt on-off, însă sunt eficiente, mai ales că trebuie să oprească cele 15.2 kg ale bicicletei plus greutatea ta și a bagajelor, dacă este cazul. În cazul meu, un rucsac. Manetele provin de la Tektro, sunt construite din aluminiu și oferă a aderență decentă în capătul levierului.
Capitolul roți este completat de jantele din aluminiu groase (care nu-s capsate) și de butucii din aluminiu de la Neco. Ca fapt divers, Neco are în portofoliu câteva produse de calitate, chiar dacă mulți nu au auzit de ele. Un fel de Lidl ca să mă fac înțeles.
Șaua nu este spectaculoasă dar cel puțin provine de la Selle Royal și oferă un confort bunicel, însă manșoanele sunt foarte dure și nu oferă niciun fel de aderență (notă: ulterior am fost anunțați că manșoanele stock diferă la modelele puse spre vânzare). Și aici ar merita să te gândești la un upgrade.
Concluzie
Pegas Drumuri Grele se află din punctul meu de vedere pe trasa corectă, însă mai are nevoie de atenție la unele detalii. Chiar dacă vine cu componente de care probabil nu ai auzit prea des, majoritatea își fac treaba așa cum este de așteptat la acest nivel de preț, cele mai surprinzătoare fiind furca și frânele. Întreg cockpit-ul mi se pare nereușit, aici fiind necesar un upgrade la nivel de pipă, ghidon și manșoane, pentru a scoate tot ce-i mai bun din bicicleta asta. Iar pentru o bicicletă cu care să te distrezi în weekend-uri pe munte, nu ar fi o alegere rea, căci este capabilă să ofere momente bune de distracție, dar dată fiind configurația pentru transmisie (mai precis raportul de urcare), va trebui să te gândești serios pe ce trasee vrei să-ți petreci acele weekend-uri.
Personal cred că bicicleta aceasta ar avea potențial mult mai mare dacă s-ar rezolva din inconvenientele explicate mai sus, asta dacă nu cumva vrei să aștepți sezonul de reduceri și să le rezolvi chiar tu cu upgrade-uri ulterioare, căci și asta este o variantă foarte plauzibilă.
La deal: 4/10
La vale: 7/10
Galerie foto:
Pedalele XTR sunt ceea ce trebuie pe bicicleta asta :))))))
In 2017, sa treci la plusuri geometria cu head angle de 70 de grade la o bicicleta de trail sau ce vrea sa fie caloriferul ala e o treaba pe bune acum, absolut rizibila.
Sper că ai citit totuși întreg articolul ca să ajungi la concluzia aceasta. 🙂 Deși în acest caz nu prea ar mai avea sens afirmația.
„Iar în ceea ce privește geometria, aceasta se înscrie în standarde: unghiul headtube-ului amplasat la 70 de grade”
Ce standarde stimabile ? Alea din precambrian ?
În standardele unei biciclete entry-level, ceea ce și este.