Acum citesti
Profil de campion: Andrei Nechita

Cu toate că prea puțini știm de el, România are un ciclist de mare perspectivă în persoana lui Andrei Nechita. El este cel care ne va reprezenta la Jocurile Olimpice din 2012 în cursa pe șosea. Dar dacă ar fi să îl lăudăm doar pentru acest lucru, ar fi jignitor de puțin.

Poate unii îl știu de anul acesta când a câștigat Turul României, dar el practică ciclismul de 10 ani. Actualmente în vârstă de 23 de ani, el a participat și la Campionatul Mondial de Șosea de la Copenhaga de anul acesta, chiar dacă nu s-a făcut prea multă vâlvă în jurul subiectului. Da, a fost acolo, cu cei mai buni cicliști ai lumii.

Dar cum faci să ajungi acolo, în top? Ce îți trebuie? Cum arată viața de ciclist profesionist? Și mai putem găsi o grămadă de întrebări pentru Andrei. Noroc că l-am prins în timpul scurtei vizite făcute în România în luna decembrie ca să îl întreb despre una și despre alta. Departe de a avea aere de așa-zisă vedetă, este un om obișnuit, cu o doză ridicată de bun-simț, demn de oferit ca exemplu printre sportivi. Tace și face, își vede de treabă și lucrurile merg bine pentru el. Modul în care vorbește despre activitatea sa sportivă face ca performanțele sale să pară atât de simplu de obținut. Vorbește atât de lejer de miile de ore de muncă depuse pe bicicletă și de sacrificiile pe care trebuie să le facă… Pe mine unul m-a impresionat și cred că la fel se va întâmpla și în cazul tău după ce vei citi rîndurile de mai jos.

  • De la câți ani ai început ciclismul?

Practic acest sport de la vârsta de 13 ani, odată cu sosirea mea în Italia impreună cu părinții mei. Nu am avut tentative să îl practic în Vasluiul natal din simplul motiv că nu existau condiții. Când am ajuns în Peninsulă, a fost primul sport pe care l-am ales. Îmi place mult să merg cu bicicleta și pasul spre sportul de performanță l-am făcut la încurajările tatălui meu care a practicat acest sport în România. Cu el am mers la plimbări cu bicicleta și la primele antrenamente.

  • Ai avut ceva probleme de integrare în echipa de ciclism din Italia?

Nu, deloc. Erau mulți sportivi, dintre care mulți străini, nu eram nici pe departe singurul non-italian, așa că era o atmosferă tolerantă. Conta să pedalezi bine. Cel puțin asta era situația în Treviso, unde am ajuns eu.

  • Care a fost primul tău rezultat important ca sportiv?

Deși am avut mai multe rezultate bune la cursele internaționale din Italia, primul rezultat grăitor a fost locul 8 de la Campionatul European de Șosea, din 2008. Anul acest am participat la Campionatul Mondial de Șosea, alături de elita modială a ciclismul. Am alergat cu Cavendish, frații Schleck și toți marii rutieri care au fost prezenți acolo anul acesta. Am terminat pe locul 134 din 230 de participanți, dar știu că puteam mai mult.

  •  În prezent pentru ce echipă concurezi?

În 2012 voi concura sub culorile unei noi echipe italienești, numită Generali Videa Ballan Coppi Gazzera. Până anul acesta au fost două echipe separate, dar de anul viitor își vor uni forțele. Acolo voi concura la categoria Elite. De acolo îmi doresc să pot trece la profesioniști sau chiar la o echipă de WorldTour.

  • Și ce înseamnă ce vei concura la Elite?

Adică, voi avea un salariu ca sportiv, nu la fel de mare ca profesioniștii, însă voi avea posibilități să trec în această categorie. În plus, voi participa la tot mai multe curse.

  • Ce șanse ai să devii profesionist?

Puteam să trec și anul acesta, dar echipa cu care aveam o înțelegere nu a mai ajuns să fie înregistrată de UCI. Nu e simplu să devii profesionist, trebuie să ai multe curse în picioare. Cu cât ai mai multe curse, cu atât te pui în valoare mai bine. Aș vrea la un moment dat să ajung la o echipă de World Tour, dar pentru asta trebuie rezultate bune de-a lungul timpului. Nu mă deranjează pentru moment să fiu la o echipă mai modestă.

Dacă lucrurile vor merge cum au mers pentru mine până acum, sper să pot face acest pas. Dar este dificil; cursele sunt mai grele, nivelul e mai ridicat, ritmul e cu totul altul. Tot la Campionatul Mondial am văzut cum e să alergi cu cei mai buni și mi-am dat seama că nu e ceva imposibil să fac pasul la profesionști. Doar că este o muncă monumentală.

  • Ce tip de cursă ți se potrivește?

Cursele de o zi, clar! Chiar dacă am reușit să câștig Turul României în acest an, cursele pe etape nu sunt specialitatea mea.

  • Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

În timpul sezonului nu am timp de altceva în afară de bicicletă. Antrenamentele sunt zilnice și durează între 2 și 7 ore. Și sunt plecat la concursuri mai mereu, am chiar și 2-3 curse pe săptămână. Ieșitul cu prietenii în oraș a devenit un lux pentru mine… Ziceam și mai devreme: este foarte mult de muncă! Trebuie să fii pregătit 100% la curse ca să scoți un rezultat bun.

Până nu demult lucram cu jumătate de normă, dar în momentul de față mi-ar fi imposibil să împac munca cu ciclismul. Oricum, am salariu din partea echipei și câștig bani și din concursuri.

  • Deci trebuie multe sacrificii pentru a fi un ciclist bun…

Da. Perioada de vacanță este de o lună, poate o lună și jumătate, acum în lunile noiembrie-decembrie. Dar și acum merg la bazin și mai ies ocazional cu bicicleta. Nu pot lăsa garda jos niciun moment.

Mă consolez cu rezultatele pe care le-am obținut până acum. Dar, pentru mine, dacă nu voi face saltul la profesioniști, toate aceste sacrificii vor fi fost degeaba. Țelul meu este să ajung printre cei mai buni. Știu că pot să ajung și fac tot ce îmi stă în putință să fiu printre ei. Doar această reușită poate da un sens, o semnificație, un rost tuturor lucrurilor la care am renunțat și tuturor momentelor grele prin care am trecut. Deși în prezent simt o satisfacție mare, simt că nu am muncit degeaba atunci când fac o cursă bună, știu că dacă nu ajung la profesioniști, totul a fost în van, mi-am pierdut vremea…

  • Dacă ar fi să alegi cea mai mare realizare a ta sau cea mai bună performanță de până acum, care ar fi aceea?

Calificarea la Jocurile Olimpice, fără dubii. Pentru mine, este un vis să ajung să concurez la Olimpiadă cu cei mai buni cicliști din lume și să îmi reprezint țara. Mă voi concentra pe această cursă și voi da tot ce am mai bun la Londra. Este o șansă unică în viață, nu ai de unde să știi când te mai întâlnești cu ea.

  • Ești primul român calificat la Jocurile Olimpice după mai mult de 30 de ani…

…și este cea mai mare onoare, pot spune cu mâna pe inimă. Ultimul rezultat notabil al unui ciclist român la Olimpiadă a fost în 1960, la Roma, când Ion Cosma a obținut locul 5. Acest lucru mă inspiră și ma obligă la o prestație bună. Sper să pot face o cursă excepțională. Trebuie să fac o cursă excepțională, dar trebuie să fiu conștient că nivelul este foarte ridicat și toți vor vrea să obțină un rezultat bun. Vreau să mă evidențiez prin ceva: o evadare, un loc bun, orice. Va fi o cursă incredibil de grea, vor fi 250 de kilometri. Acolo se va vedea cine este bun, cine rezistă, cine e ciclist…

  • Totuși, clasarea ta de la Campionatul Mondial din acest an a fost una onorabilă. Ai fost mai bun decât cicliști de renume ca Rigoberto Uran, Svein Tuft, Bernhard Eisel sau Thor Hushovd. Cum comentezi?

Nu aș zice că a fost o clasare foarte bună, pentru că puteam mai mult. Am fost implicat într-o căzătură și nu am mai reușit să ajung grupul de frunte. Am stat 3 minute până am putut să reiau cursa pentru că erau foarte mulți care căzuseră. Dacă nu ar fi fost acest eveniment, sunt convins că puteam să fiu mai sus în clasament. Și ar mai fi și faptul că avut niște probleme de sănătate.

Obiectivul meu era să fac ceva important, precum să particip într-o evadare sau să mă clasez în primii 50. Rezultatul actual nu are nicio importanță pentru mine. Locul 134 nu spune nimic, chiar dacă la Copenhaga s-a înregistrat a doua cea mai ridicată medie orară din istoria Campionatului Mondial.

  • Dar despre ciclismul din România ce părere ai?

Este evident că are un nivel modest, dar asta nu e vina cicliștilor neapărat. Repet, dacă nu aș fi ajuns cu ai mei în Italia, nici eu nu m-aș fi apucat de ciclism in România. Posibilitățile de aici sunt limitate: infrastructura este insuficientă, nu există multe cluburi, bugetele sunt mici și așa mai departe.

Totuși, există 3 curse importante în România: Turul României, Turul Sibiului și Turul Ținutului Secuiesc. Și nivelul este cel puțin mediu, datorită faptului că există o participare internațională consistentă. Prin aceste competiții putem avea încredere că ciclismul românesc se va ridica. În plus, contează mult și implicarea sponsorilor. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

  • Te vezi revenind în România pentru ciclism? Nu neapărat ca sportiv, poate ca antrenor sau în altă poziție.

Este devreme să spun, dar de ce nu. Deocamdată mă preocupă cariera mea, vreau să fac ciclism cât mai bine și pe urmă vom vedea. Dar trebuie să recunosc că mi-ar plăcea să revin în România pentru ciclism!

Vezi Comentarii (4)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

1 + 16 =