Prostu-i prost dar nu destul, dacă nu e și fudul, zice o veche vorbă românească, care invariabil, se aplică în discuția liberă pe care o purtăm în aceste rânduri. Iar dacă ești de acord că este o discuție liberă, te invit ca după ce citești cele așternute aici, să-ți exprimi și tu părerea de om civilizat în rubrica de comentarii de mai jos.
În caz că nu ești la curent cu piața de biciclete furate din România, află că acest fenomen a înflorit exponențial în ultimii ani, cu o cotă de piață deja alarmantă, una pe care eu o estimez din burtă, dacă-mi permiteți, undeva la 35-40%. Este suficient să arunci o privire pe site-urile de anunțuri, apoi să încerci să corelezi informațiile cu datele oferite de magazine în ceea ce privește vânzările, care raportează scăderi semnificative pe segmentele mid-level și high-end.
Carevasăzică, această piață neagră supraviețuiește din 3 simple motive, existând câte o parte din vină, probabil în proporții diferite, ce se impută persoanelor din schema vânzător-consumator-organ de control, angrenate în fenomen: există ofertă, există cerere și există toleranță sau indiferență, după caz.
Oferta, după cum bine știm, este reprezentată de o piață de discount-uri cum rar mai întâlnești prin Europa, din cele auzite doar Ucraina sau Rusia fiind lideri. Asta ne plasează neoficial pe prima poziție în topul pieței de furăciuni din Uniunea Europeană, ceea ce, între noi fie vorba, nu-i de ici de colo. Din nefericire însă, este un alt top în care punctăm fruntaș fără să ne facă cinste. Încurajată fiind în ultimii 10 ani în mod constant, această piață și-a întins tentaculele până la un nivel alarmant și continuă să funcționeze ceas. Hoții vând: de la biciclete furate din scara blocului tău, la biciclete furate din grădina neamțului până la cele furate direct din vitrina magazinelor sau chiar din depozite (pentru furturile la comandă. Da, poți să dai chiar și comandă!). Probabil cel mai șocant din această schemă este faptul că în unele magazine se mai vând pe sub mână biciclete furate, asta ca să amintim și un episod din ciclul viața bate filmul.
Trecând mai departe, cererea este în floare din varii motive: unii consideră că bicicletele sunt prea scumpe, alții că sunt furați de către magazine, iar alții n-au nicio jenă în a cumpăra un obiect furat. Nu neg că biciclete n-ar fi scumpe, însă în același timp nici nu poți încuraja borfașii ai căror victimă poți fi chiar tu. Apoi, magazinele nu te fură, ci pur și simplu acesta este nivelul de preț pe care-l pot oferi pentru a supraviețui pe piață. Comparațiile cu Bike24 sau Chainreactioncycles sunt inutile, căci acele magazine online cumpără cantități mai mari decât unele fabrici de biciclete. Este aboslut normal să aibă discount-uri mai mari de la producători și să vândă mai ieftin. Fă un calcul simplu: dacă vei cumpăra de la Shimano 1.000 de angrenaje, crezi că vei obține un preț mai bun decât un alt magazin care cumpără 100.000? Dar tu ai cumpăra 100.000 de angrenaje în condițiile în care în medie vinzi 900 pe an? Probabil că nu. Despre ultimii menționați din această categorie de cumpărători, mai precis cei care achiziționează obiecte furate în cunoștiință de cauză, sunt puține de spus, însă putem să facem trimiteri la moralitate. Aceștia încurajează în mod direct și voit furturile, simțindu-se astfel satisfăcuți că reușesc să dea o palmă industriei: bicicletele sunt scumpe? Lasă că găsim noi mai ieftin de pe olx!
Nu în ultimul rând, toleranța și indiferența le revin industriei locale și autorităților. Primii, n-au făcut decât să discute și să răsdiscute acest subiect până la epuizarea ideilor. După ce s-au epuizat subiectele, au luat-o de la capăt și n-au ajuns nici până în acest moment la o soluție concretă. Autoritățile pe de altă parte sunt în general indiferente la acest tip de problemă, începând cu momentul în care te duci să declari furtul și până la sesizări însoțite de filmări, care rămân nerezolvate din lipsă de interes.
Și uite așa ajung pe net anunțuri precum Cube-ul de față, un full-suspension AMS100, din carbon, vândut pentru doar 250 de euro. Evident, cel care-l achiziționează spune că nu are de unde să știe că această bicicletă este furată, chiar dacă vânzătorul menționează că poate aduce orice model la cerere din afară. La fel de evident, nimeni nu se gândește că poate bicicleta este furată local, iar proprietarul o poate găsi la un moment dat. Și mai evident, aducând în discuție latura morală a faptei, nimeni nu se gândește că cineva a muncit pentru acea bicicletă, iar mai apoi a fost deposedat de ea. Dar nu rar mi-a fost dat să aud: lasă bă, că ăla avea bani dacă și-a permis s-o cumpere! Să-și ia una nouă, că are de unde! Serios? Uneori mi-aș fi dorit ca ieșirea din comunism să ne schimbe mai mult decât atât.
Pe termen lung nu doar industria locală va avea de pierdut sume considerabile pe care ar putea să le reinvestească la un moment dat tot în comunitate. Spre exemplu în bike park-uri, trasee de biciclete sau alte facilități. Într-o anumită măsură, chiar și consumatorii se vor trezi la un moment dat victime ale acestui fenomen. Este suficient să te uiți un pic peste anunțurile de pe facebook publicate de persoane care s-au trezit cu bicicletele furate de la locul de muncă, din scara blocului sau chiar din balcon. Unora poate chiar li s-au furat bicicletele furate pe care le achiziționaseră, căci la asta duce într-un final fenomenul. Hoțul modern nu mai fură casetofoane sau capace de roți, pentru că nu mai există cerere. Hoțul modern fură acum biciclete, de sute de ori mai profitabile decât casetofoanele, pe o piață deschisă mai mult ca niciodată pentru a primi oferta de nerefuzat. Hoțului nu-i place munca, el nu lucrează ca tine 8-10 ore pe zi, ci rezolvă lucrurile mult mai simplu și rapid, având o ocupație care-i aduce profituri imense, mult peste ale tale. Ține cont că de fiecare dată când cumperi o bicicletă de proveniență dubioasă, fără acte și cu un preț jenant de mic, nu faci altceva decât să-i încurajezi pe acești indivizi și eventual, să le plătești și o vacanță de 1 săptămână în Palma de Mallorca, o dată pe lună.
Salut,
Da, este plin OLX-ul de anunturi dubioase, si e f greu sa le faci fata pastrandu-ti integritatea. Finalmente am reusit, dar vreau sa atrag atentia asupra unei chestii: unul din aspectele importante cand vinzi un lucru, fiind el obiect casnic, telefon, bicicleta, masina, este PREZENTAREA! Cati nu se duc in targ si cumpara masini „tipla”, care cad dupa 2 km? De ce fac asta? pentru ca SI atunci cand iti cumeri un produs folosit, vrei sa fi incantat de simpla lui perceptie. Am trait experienta asta pe pielea mea, incercand sa vand o masina impecabila tehnic, dar neingrijita. Dupa detailing s-a vandut singura.
Revenind la biciclete: dupa ce ca vezi un anunt cu o bicicleta „beton” la pret mai mic comparativ cu una care are acte locale si dotari inferioare, cea din urma este murdara, cu transmisia ruginita sau imbacsita, cu bratele furcii pline de dare si ulei, cat de usor este sa ramai integru?. Pai oricat de mult mi-ar reiesi mie din acea stare gradul si modul de uzura si de depozitare a acelei bicilete, NU MA IMBIE sa o cumpar. Sa dau 3000 lei pe un jeg. Ati citit anunturile samsarilor de bicle dubioase si ati vazut si poze. Multi scriu in text: „maxim 200km”, „doar testate” „impecabila”, „noua”, multi le si trec la categoria noi si nu utilizate. In poze arata curate si chiar iti vine sa crezi descrierea, mai ales dupa ce ai ordinul de marime mai sus prezentat. Un ochi neavizat nu va face diferenta intre o caseta uzata si una noua, amandoua curatate perfect. Multi nici nu trec modelul biciletei, marimea cadrului, ca sa nu mai zic ca ulterior scriu sa caut specificatiile pe net. CU sa le gasesc atata timp ca nu stiu ce model si ce an e? Ce anunt e ala : „vand Cube, stare bune, specificatii pe net”??!?!?!
In concluzie incercati sa prezentati si produsele voastre mai bine, sa imbie omul sa cumpere, puneti si o poveste cu tangent personale, cum spunea si in filantropica : „maina intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”. Pe principiul : asta-i bicla o vrei bine, nu, la fel de bine……samsarii castiga.
Nu prea mai am ce sa adaug acestui articol.
Există foarte mulți oameni, frustrați de limitările proprii, de soartă, de rezultatele alegerilor, s.a., care își doresc cu ardoare să facă parte din anumite categorii sociale, să se integreze în anumite cercuri, până la punctul în care nimic nu mai contează.
Atunci se duc în târg sau intră pe anunțuri online și cumpără iPhone furat sau replica, biciclete de carbon furate, ceasuri Rollex, Tisou sau Docsa, încălțăminte Adibas sau Mike, și lista poate continua.
Având în vedere că le cumpără pe sume derizorii (comparativ cu originalul sau cu cele din magazin ne-furate) nu este nici o problemă dacă rămân fără ele, că își cumpără altele. Never ending story.
Concluzia este că piața neagră nu va dispărea niciodată. Întotdeauna va exista cerere. Iar unde va fi cererea, va apărea și oferta.
Trebuie să găsim metode prin care să ne protejam mai bine.
Totul pleaca de la educatie, este nevoie de educatie pentru ca oamenii sa inteleaga ca nu se cumpara biciclete de provenienta indoielnica, la fel cum nu trebuie sa se cumpere masini, telefoane furate etc. … trebuie realizate campanii de informare de catre Politia Romana, care ar putea sa faca ceva in legatura cu acesti hoti de biciclete identificabili foarte usor chiar si de pe olx.
In acelasi timp trebuie construita o educatie in legatura cu securizarea bicicletei, bicicleta nu se lasa pe casa scarii, in curte la vedere sau in tot felul de locuri accesibile pentru hoti, trebuie explicat clar ca exista doar cateva antifurturi pe piata care iti pot asigura bicicleta cat de cat, in rest majoritatea antifurturilor sunt pentru cazul in care stai cu ochii pe bicicleta, putina lume stie asta. Ideal este sa ai doua biciclete, una decenta cu care mergi undeva doar atunci cand stii ca ai unde sa o securizezi (o bagi in apartament, garaj etc) si inca o bicicleta ieftina, neatragatoare dpdv vizual pe care sa o poti folosi in orice deplasare prin oras, impreuna cu un antifurt bun, nu se va atinge nici un hot de ea pentru ca nu merita sa isi bata capul.
Consumatorii trebuie responsabilizati!
Fiecare dintre noi trebuie sa isi dea seama ca nu i-ar placea sa i se fure bicicleta deci sa nu accepte sa cumpere una furata, iar in acelasi timp sa aiba foarte mare grija cum si unde isi lasa bicicleta securizata.
Adevar in articol, insa uite dilema in propria mea experienta. Am vrut bicicleta mtb sa pot merge offroad, sa mai sar pe ici pe colo… nu am gasit sub 3000 de lei ceva sa imi placa. Atunci mi-am cumparat totul piesa cu piesa, jumatate din piese noi, jumatate sh si mi-am facut bicicleta de munte cu 1300 de lei. Am dus-o la maxim si acum vreau nivelul urmator. Nivelul urmator ma costa 3000 de euro, bani pe care nu ii posed, ii castig greu si niciodata pe toti la un loc. Mi s-a facut oferta de a-mi achizitiona mai ieftin o bicicleta pe gustul meu care mai mult ca sigur judecand dupa pret este… cu propietar diferit si nu o pot cumpara. Care este solutia optima pentru mine? Nu doresc sa cumpar furt si nu-mi permit sa cumpar nou, nici macar sh o bicicleta de enduro sau dh. Asa ca am inceput sa strang bani, iar in urmatorii 2 ani o voi avea. Insa asta e singura mea solutie? Mentionez ca nu sunt dispus sa imi vand sufletul pentru bani.
Îți înțeleg perfect dilema, cred că suntem mulți care am trecut prin asta cel puțin o dată. Eu, spre exemplu, trec săptămânal încercând să aleg o mașină, pe care mi-aș dori-o. Dar mă lovesc mereu de aceeași problemă, a banilor, indiferent cum aș întoarce problema. Să întreb în stânga și-n dreapta, poate reușesc să pun mâna pe o mașină furată vândută la preț de nimic, cu care nu ieși din țară și nu te duci la ITP ca să nu te identifice băieții, pare o variantă cel puțin nebună pentru mine. Desigur, în cazul bicicletelor poate că nu este același stres, însă ideea este similară. O soluție ar fi să aștepți oportunitatea unei biciclete second hand bine întreținute, oferite la un preț mai mult decât decent cu dovada că bicicleta a fost achiziționată de proprietar, chiar există așa ceva pe piață. Trebuie doar răbdare, să cauți și să aștepți momentul potrivit.
Si eu am inceput cu o bicicleta entry-level, careia pas cu pas i-am facut upgrade si acum zic eu am ajuns sa posed o bicicleta decenta, dupa aproape un an. Ultima achizitie o furca cu gatul netaiat veche de doi ani. Deci era clar ca aia nu a fost niciodata pe o bicicleta. Alta achizitie roti noi noute, clar ca nu au fost niciodata pe o bicicleta. Eu zic sa fim atenti la furaciuni, dar sa zicem ca nu mai cumparam nimic de pe site-urile second e cam mult. Am cumparat cateva de la voi din redactie :):):).
Eu m-am referit la bicicletele second hand, care au măcar o dovadă de proveniență. Cât despre piesele pe care le-am avut noi la vânzare, au fost toate de test. Bicicletele vândute de noi, care au fost la test, se livrează toate cu acte și garanție.
Cunosc pe cineva care si-a facut o afacere din a aduce biciclete din Franta pe care le vinde in Romania. Nu vinde biciclete de top, ci doar entry-level. Le aduce cu factura, le trece vama in mod legal, doar ca toate sunt SH. Da, bicicletele sunt scumpe, insa eu cred ca merita banii. Si ar merita si mai mult preturile astea uriase daca am putea circula prin Bucuresti cu ele. Nu as da mai mult de 100 de euro pe o bicicleta ca sa ma plimb cu ea prin IOR.
Am sunat la anunt si este o greseala,cineva a pus numarul gresit.
Poate că s-a prins și a negat totul. Dar nu despre asta este vorba, căci intenționat nu am pus link către anunț. Este un exemplu reprezentativ pentru ceea ce se întâmplă în piață.
De cateva saptamani caut o cursiera! Buget in jur de 4000 de lei, carbon, cu echipare mid level, normal veche cam de 4-5 ani. Stau pe site-urile de anunturi zilnic. Foarte rar cand apar anunturi bune. Majoritatea anunturilor sunt pentru niste biciclete foarte vechi, sa le cumperi doar la muzeu. Intr-adevar sunt si cateva piese „direct din depozit” insa preturile sunt de la 1500 EUR in sus. Eu zic ca aceasta piata nu a luat inca amploare in Romania. In comparatie cu noi, piata din vest sta mult mai prost, insa bicicletele detinute de vestici sunt niste cazaturi vechi de 15 ani (am calatorit mult prin Europa). Cei cu high-end-uri nu si le tin legate in scara de bloc, ci in casa curatate frumos. Faptul ca voi ati gasit acest anunt, care poate fi si fals, este o exceptie dupa parerea mea si nu reprezinta un trend. Intr-adevar furturile de biciclete sunt in crestere, dar eu zic ca suntem departe de piata vestica, unde sunt biciclete mai mult decat masini, insa repet, de cele mai multe ori sunt niste cazaturi. Parerea mea este ca un cumparator, atunci cand cumpara nu sta tot timpul sa intrebe de acte. Pai ce ar insemna ca eu sa dau acte la fiecare upgrade pe care l-am facut la bicicleta. Pai dau pentru cumpararea initiala, din care au ramas cadrul si ghidonul cred, pe care intentionez sa le schimb oricum cat de curand. Pentru restul nici nu mai am asa ceva.
http://bike44.ro/outlet/7647-wilier-izoard-xp-sora.html
Cursiera de carbon cu echipare entry la 1000 eur cu acte si garantie.
https://www.dirtbike.ro/forum-biciclete/discutii-diverse/5-furturi/31004-anunt-dubios/
Pentru a lamuri pe deplin cititorii.
Am o informatie clara si verificabila despre Italia: Multi dintre ciclisti isi fac asigurari la bicicletele scumpe, asigurari care costa cam 10% din valoare initiala a bicicletei, iar cam cand se intampla anul, isi abandoneaza bicicleta scumpa, neasigurata, baietii nostrii o „extrag”, iar italianul o declara furata, si incaseaza asigurarea. Binenteles ca aceasta asigura bugetul pentru modelul nou, iar circul continua de la an la an.
Deci, suntem intr-un cerc vicios, de multe ori alimentat de catre vestici, nu doar de șuții români.
iar pentru a intelege cine sprijina fenomenul, e de-ajuns sa ne uitam la cine sunt clientii:
1. amatorii de biciclism in parc care n-au bani de deore si rocksox din magazin si prefera sa ia de la baietii smekerii, deveniind si ei smekerii si uitandu-se cu dispret la fraierii care isi iau din magazin la aceeasi bani o echipare net inferioara!
2. amatorii de biciclete scumpe, care vor sa fie permanent in pas cu ultimele modele dar nu si le permit si le iau din dube. Dupa care le prezinta pe forumuri la rubrica „Cursiera mea”/”Full-suspensionul meu”/etc si se uita cu mila la cei care isi pozeaza bicicleta muncita, cumparata din magazin si care e cu Tiagra, Alivio sau e din aluminiu nehidroformat!
3. amatorii de competitii care stiu foarte bine care sunt preturile reale si care stiu foarte bine ca nu si-ar permite acest sport in mod legal. Asa ca cumpara foarte ieftin piese de top si apoi se fataie batosi pe la concursuri, dar fara sa castige vreodata ceva.
Evident, daca magazinelor si organizatorilor de competitii le-ar pasa, ar putea face multe pentru a mai linisti fenomenul. Dar nu le pasa! Si apoi tot ei se plang ….
Uneori este atat de simplu sa iti dai seama de biciclete furate. Este suficient sa dai click in olx pe anunturile utilizatorului si cand vezi ca mai are n biciclete la vanzare, si il suni si abia leaga 3 vorbe, din care 4 sunt cu „da bossule”, si mai este si de undeva de prin Tarnaveni (scuze pentru cei de acolo dar am avut recent o discutie cu un „domn” care vindea o cursiera de acolo)….lucrurile devin destul de clare din punctul meu de vedere. Dar din pacate sunt multi care inchid ochii la toate detaliile astea si cumpara o cursiera aproape noua echipata 105 cu 1500 lei….
Si totusi un numar de telefon se poate ? Am cautat pe net anuntul dar nu l-am gasit. As cumpara bicicleta apoi as da sfoara in tara pe baza seriei sa-i gasesc proprietarul.
Aparent după ce a fost mediatizat, anunțul a fost retras.
un NU clar cumpararii de bicilete furate !!!!!! Acest lucru trebuie descurajat si mai mult: pedepsit de legile in vigoare.. stiu e greu aici, la capitolul pedeapsa.
Cine cumpara o bicileta furata este partas la hotie! Ca orice obiect , vanzatorul trebuie sa aiba si actele de provenienta ale biciletei ( factura, bon, certificat de garantie, etc..). Altfel, care este diferenta intre o bicileta si o masina furata si vanduta ?
Pretul biciletelor asta este. Mare mic ( ieftine / scumpe) traim intr-o economie de piata si nimeni nu ne opreste sa le cumparam din Franta, Italia, Germania, Olanda, etc sau de unde ni se par noua ca sunt mai ieftine si bune… aaaa, ca noi vrem bicilete de top si nu ne permitem ( si atunci UNII – nu am spus toti, pt ca sunt si multi oameni cinstiti in tara asta – recurg la cumpararea de bicilete furate)..este cu totul altceva..
A spus cineva mai sus: tine de educatie, 7 ani de acasa, bun simt, etc sa NU cumperi un lucru furat.
Si eu vreau un MTB sau cursiera de vreo 300-400 euro.. naaah, dar nu mi-l permit si nici nu sunt sigur ca l-as folosi la adevarata ei valoare. Toata lumea vrea Ferari / Lamborghini.. dar putini stiu sa il conduca. Hai sa fim seriosi. La noi, la amatori problema este inca intre sit – post ( sa) si pedale..adica antrenamentul sau tehnica. Vrem bicilete scumpe, dar stiim sa le folosim toti dintre noi la valoarea lor ? Eu zic ca se intampla acelasi lucru ca si cu masinile scumpe.. unii le „cumpara” / detin ca e de bon ton !
Mai vorbim peste putin timp cand astia smecherii ( „mancati-as ochisorii, conasule hai sa-ti vand o Specializata cu motor marfa”) vor afla de biciletele elctrice.. si atunci vom vedea „importuri” masive in RO – din pacate – ; or sa se vanda, pt ca nu avem cultura necesara de a NU cumpara un lucru furat –
Ar trebui ca o bicicletaa sa fie inmatriculata – fara taxe – dar sa aiba carte de identitate / talon, ca la masina..poate ar rezolva ceva din cazuri. Daca nu are inseamna ca nu poti sa circuli iar organele in drept pot face controale pe strada si sa aplice legea, dar.. care lege ?!? .. ne lipsesc multe legi in tara asta.. asa ca.. la chestia asta „marunta” – a biciletelor furate .. inca nu se gandesc guvernantii nostri.
Lant intins tutror ! Eduard
Fraților, nu faceți ca mine!
Locuiesc într-o zonă „bună”, într-un bloc „liniștit”, dar cu multe firme și chiriași. Intră și iese cine vrea, în ciuda interfonului și a camerelor de luat vederi. După patru ani în care bicla mea de oraș a stat bine-mersi legată de balustradă, pe casa scării, în fața ușii, la etajul 8, într-o bună dimineață (10:47 a.m.) a plecat definitiv, într-o direcție necunoscută, sub fundul unui individ care putea fi și instalator, și electrician, orice (l-am admirat pe camere cum iese agale din bloc, încalecă și o taie cu talent). Bicla stătea legată cu un cablu gros cât arătătorul, care provenea de la o firmă cu nume. Colecționarul trebuie să-l fi tăiat cu o sculă mai zdravănă, adusă în rucsac. În inconștiența mea, credeam că dacă bicla a rezistat peste tot în oraș timp de șapte ani legată în felul acesta, trebuie să fie în siguranță și pe palier. N-a fost, în cele din urmă. Nu era scumpă, era una de 700 de lei, dar, chiar și așa, tot prost am fost. (Nu atât de prost încât să o las și pe cealaltă, aia de munte, tot pe palier, dar oricum…) Așa că a trebuit să scot mia de leuți de unde nu aveam: 750 pentru pentru o biclă nouă și 280 pentru un u-lock țapăn, foarte lăudat, de altfel. Iar măgarul cel nou doarme acum pe balcon. Dar să vedem cât o rezista în jungla urbană.
Salut, chiar acum cateva zile vorbeam cu un prieten despre biciclete furate si mi/ne-a trecut prin gand cum ar fi ca fiecare bicicleta pe care o cumparam sa o trecem la politie, fiecare bicicleta avand o serie pe cadru, chiar daca ar trebui sa platim acolo o taxa de 10 lei primarie parerea mea ca astfel ar scadea foarte mult aceasta piata. pentru mine nu ar fi ceva foarte iesit din comun ci mi s-ar parea destul de normal. daca masinile sunt inmatriculate si aun un propietar de ce nu poot si bicicletele???
Exact cum s a scris si mai sus, ca la masini se intampla si la biciclete, tipla noua, cioara sau samsarul vinde, carboane crapate, transmisii zob si suspensii zob, butuci cu rulmenti sparti sau bile conuri zob, taranul roman sa fie green cumpara, si vine la atelier cu ea, cand ii spun ca este teapa si ca trebuie sa bage in ea cateva sute de lei bune, plange singur….zice ca o duce inapoi…unii au noroc…altii merg asa cu ele pina pica, fiindca nu au bani de reparatii. La noi mai este mult de lucru la cultul bicicletei, toti vor valoare si epatare, dar sunt rupti in cur si nu a habar de biciclete.
Discutiile pe marginea acestui subiect pot dura la infinit. In opinia mea, totul se reduce la un principiu simplu: daca e cerere, e si oferta! Nu pot ,,supravietui” una fara alta!
Ar trebui data lege clara: incepand cu 1 ianuarie 2018 toate bicicletele noi trebuie sa aiba carte de identitate si sa fie inregistrate de catre magazinul de unde se achizitioneaza intr-o baza de date preliminara iar mai apoi in termen de x zile cumparatorul sa o duca la rar/ politie pentru validare.Pe bcicileta sa fie stantata seria si anul fabricatiei. o asemenea lege ar diminua acest fenomen mai ales daca ar fi implementat la nivelul Uniniunii Europene. Legea fiind aplicata pt bicicletele vandute dupa 1 ian 2018, In doi trei ani fenomenul ar fi redus la zero, ai vedea o gramada de piese second hand.