La cererea voastră inaugurăm o nouă rubrică pe FreeRider.ro, cu articole utile pentru outdoor, fie că vine vorba de sfaturi sau tutuoriale. Rubrica este susțină de Marian Achim, pasionat de bicicletă și de asemenea de tot ceea ce ține de outdoor. Bineînțeles, Marian este angajat în industrie, așadar are multe de împărțit cu voi. Lectură plăcută!
Nu cred că există om pe această lume care sa nu fi ridicat capul, măcar o dată, să privească stelele într-o noapte cu cer senin şi care, cel puţin pentru moment, să nu fi rămas fascinat de ele. Nu cred că există om care să nu fi făcut mental legături între stele, pentru a descoperi constelaţiile după care se ghidau strămoşii noştri acum mii de ani.
Harta stelelor reprezintă cel mai vechi instrument de orientare cunoscut de noi. Cunoaşterea constelaţiilor şi a locului lor pe cer a dus la cunoaşterea punctelor cardinale şi a direcţiei de deplasare. Neavând decât aceste informaţii la îndemână, omul şi, în special, navigatorii, au pornit în expediţii temerare şi au făcut descoperiri ce au marcat pentru totdeauna istoria omenirii.
Astăzi, stele îşi păstrează în continuare aceeaşi poziţie pe cer, fiind acolo, gata să ajute orice persoană rătăcită sau rămasă fără instrumentele de indicare a direcţiei de deplasare.
Despre stele şi poziţia lor pe cer
Stelele păstrează aceeaşi distanţă şi poziţie unele faţă de altele şi trec peste aceleaşi locuri de pe Pământ noapte de noapte. Acestea apar la orizont, cu 4 minute mai devreme, pe fiecare seară; adică îşi schimbă poziţia cu 1 grad în sensul invers acelor de ceasornic, în emisfera Nordică, şi cu 1 grad în sensul acelor de ceasornic, în emisfera Sudică.
Studiul cerului nopţii a început încă din antichitate, iar miile de ani de observaţie au dus la denumirea constelaţiilor după nume de animale sau creaturi mitologice.
Principalele constelaţii din emisfera Nordică vizibile cu ochiul liber, pe toată durata nopţii, se rotesc în jurul unei singure stele care aparent nu se mişcă: Steaua Polară. Aceste constelaţii sunt: Carul Mare, Orion şi Casiopeea.
Oricare dintre cele trei, în funcţie de poziţia ta în emisfera Nordică (mai aproape sau mai departe de ecuator) îţi poate indica exact unde se află Steaua Polară, putând astfel să deduci punctul cardinal N. În nopţile senine, când Calea Lactee este vizibilă – aceea bandă lăptoasă formată din sute de milioane de stele – vă puteţi uita de-a lungul ei pentru a putea descoperi aceste constelaţii.
Carul Mare
Poate cea mai cunoscută şi mai uşor de reperat constelaţie, Carul Mare se învârte în jurul Stelei Polare. Cele două stele ce formează partea din spate a Carului Mare poartă denumirile de Dubhe (a) şi Merak (b), unde Dubhe este steaua alpha a constelaţiei.
Uitându-te în linie dreaptă, de-a lungul celor două stele, pe direcţia lui Dubhe, la o distanţă egală cu de 5 ori mai mare faţă de distanţa dintre cele două stele, vei observa Steaua Polară.
De asemenea , dacă ştii şi poziţia Carului Mic ultima stea din vârful oiştei acestuia, este Steaua Polară.
Casiopeea
La fel ca şi Carul Mare, Casiopeea se roteşte în jurul Stelei Polare, iar forma sa este cea a literei W şi este poziţionată în partea opusă acestuia, astfel încât Steaua Polară vine undeva în zona de mijloc dintre cele două constelaţii.
De la steaua de mijloc a acesteia, mergând în linie dreaptă spre stânga, poţi indentifica Steaua Polară.
Orion
Ce trebuie reţinut la această constelaţie este că răsare deasupra Ecuatorului şi, astfel, poate fi observată din ambele emisfere. Este uşor de recunoscut după cele trei stele strălucitoare ce îi formează centura.
Orion poate fi găsită de-a lungul Căii Lactee şi este situată ceva mai departe de Steaua Polară, în comparaţie cu celelalte două constelaţii. Te poţi folosi de localizarea ei pentru a descoperi poziţia Carului Mare sau a Casiopeei.
Celelalte stele
Există o metodă foarte simplă pentru detectarea direcţiei de deplasare folosindu-te de orice stea de pe cer, exceptând Steaua Polară.
Nu ai nevoie decât de două beţe drepte, de mărimi diferite, pe care să le înfigi în pământ. Ia o poziţie ca şi cum ai ochi o stea prin capetele lor. Vei observa ca steaua ochită pare să se deplaseze şi, în funcţie de direcţia de deplasare, poţi afla punctele cardinale astfel:
-steaua pare că se duce spre dreapta – eşti orientat spre Sud
-steaua pare că se duce spre stânga – eşti orientat spre Nord
-steaua pare că se duce în sus – eşti orientat spre Est
-steaua pare că se duce în jos – eşti orientat spre Vest
Punctele cardinale indicate de direcţia lor de deplasare sunt aproximative, dar le vei găsi utile. Pentru emisfera Sudică calculul este invers.
Daca steaua Polara indica Nordul, si sta in loc, si celalalte stele se inavrt in jurul ei (de fapt Pamantul se invarte, dar asa e iluzia optica), nu e mai usor sa ne orientam asa: gasim steaua polara, in functie de Carul Mare, e usor de gasit asa cum ai descris, dupa care, daca ne punem cu fata spre directia ei, acea directie ne indica Nordul, de unde celalalte 3 puncte cardinale sunt usor de aflat.