Piața soluțiilor auto-vulcanizante pentru biciclete este destul de bine dezvoltată în România. Avem o mulțime de mărci străine pe care le găsim de cumpărat în cele mai multe magazine de biciclete din țară. Însă în timp ce mărcile străine fac legea, produsele românești sunt mai greu de găsit, nu pentru că nu ar avea aceeași calitate ci în special pentru că nu sunt suficient promovate, lumea nu știe de ele.
Aflând de produsul Fakir, soluția anti-pană românească, am hotărât să facem o vizită fabricantului pentru a vedea direct care este procesul de producție.
La intrarea în fabrică am fost întâmpinați de doamna Valentina Tigău, persoana de la care începe totul. Pentru doamna Valentina chimia este nu doar meseria sa ci și pasiunea. Prin experimentele și încercările pe care le face doamna Valentina stabilește proprietățile produsului, cât de repede să acopere pana, cât de mult să reziste reparația, cât de mult să reziste produsul neutilizat în raft șamd.
În ziua de astăzi nu știm câte lucruri mai sunt originale însă trebuie să fim realiști, nu mai este cazul să reinventăm roata. Doamna Valentina nu ascunde faptul că au studiat în detaliu concurența. Dar nu pentru a o lua pe scurtături ci pentru a obține un produs mai bun. Practic la asta se rezumă concurența – un produs bun la un preț corect. Iar Fakir se pare că îndeplinește aceste condiții.
Fakir, căci așa se numeste soluția anti-pană românească, este un produs realizat pe baza unor formule de concepție proprie, produsul fiind brevetat atât național cât și internațional. Compania are o experiență de aproape 20 de ani. Totuși Fakir nu este produsul lor principal. Pro Auto Industries S.A. este o firmă care desfășoară, încă din 1998, activități industriale, de producție, bazate pe propriile brevete de invenții, producând de la izolatori termici de nivel industrial la soluții anti-pană pentru camioane de mare tonaj.
Fakir pentru biciclete și mașini este un produs îmbunătățit de-a lungul anilor. Fabricantul ne spune că soluția a fost „ajutată să îmbătrânească” tot mai încet, în condiții maxime de „stres” cum ar fi temperatură și presiune ridicate, centrifugare repetată, mediu oxidant datorat aerului sub presiune din roți. Cu alte cuvinte la bicicletele noastre ar trebui să reziste mai mult decât scrie pe etichetă întrucât în natură nu folosim produsul la nivelul testelor extreme întâlnite în laboratoare.
Totul începe de la caietul cu formulele chimice, documentul care nu trebuie să cadă în mâinile concurenței. Aici sunt trecute toate informațiile, de la formulele chimice folosite, la îmbunătățirile aduse, la reușite și eșecuri. Tindem să credem că eșecurile sunt cele mai important de consemnat întrucât remedierea lor duce la îmbunătățiri.
Se continuă cu „rețeta secretă”, cu amestecul ingredientelor și cu aparatura de laborator unde se testeaza caracteristicile calitative și tehnico-funcționale de lot și de tip. În acest stadiu se mai aduc mici retușuri dacă se constată că substanța rezultată are nevoie de așa ceva.
Urmatoarea etapă înseamnă realizarea primelor probe la „stadiu de Berzelius” scopul fiind tot acela de confirmare a respectarii rețetei. De aici se trece la faza pilot și mai departe la fabricația curentă pe utilaj.
Fibrele de Kevlar sunt folosite la fabricația soluției anti-pană Fakir. Rezistența acestor fibre și-a dovedit eficiența și la fabricarea vestelor anti-glonț fiind de șase ori mai rezistente decât fibrele din oțel. Kevlarul este folosit pentru astuparea perforațiilor provocate de pană.
Din fiecare lot se opresc mostre ce reprezintă contra-probe în laborator. Acestea sunt urmărite periodic pe parcursul câtorva ani. În cazul în care mostra nu respectă condițiile pe care fabricantul și le-a impus, amestecul de ingrediente este modificat pentru ca produsul să se ridice la standardele dorite, pentru ca produsul să poată concura cu cele mai bune oferte de pe piață.
În fabrică există mai multe recipiente de mare capacitate unde sunt păstrate materiile prime. De aici se extrage ce este nevoie atunci când este nevoie.
După ce produsul a fost creat în laborator, la scară mică, se trece la producția industrială. Proporțiile ingredientelor sunt mărite pentru a se obține la final cantitatea dorită. După ce produsul final este gata se mai extrag mostre suplimentare pentru a se analiza comportamentul produsului propriuzis, cel pe care îl vom introduce în anvelope și nu cel analizat în laborator în eprubete.
Cu substanța odată obținută se trece apoi la linia automată de ambalare și etichetare. Nu vă așteptați la ceva super high-tech, pentru că nu e cazul și nici nevoie. Recipientele umplute automat trec apoi prin mâinile tehnicienilor pentru a li se aplica etichetele și introduce apoi în cutii.
Poate că tot acest proces nu este la fel de impresionant cum ne-am obișnuit să vedem la marile firme din ciclism, când oferă câte un tur de fabrică. Însă cel mai important este ca produsul final să fie cel promis, chiar dacă procesul de fabricație din culise este mai puțin „strălucitor”.
Și vom afla direct dacă Fakir este un produs bun întrucât la această oră Freerider testează cele două variante de soluție anti-pană: Fakir FKR, pe baza de Kevlar și Fakir LTX pe bază de latex. Vom reveni cu impresii.
