Acum citesti
Marius Petrache își adjudecă Trofeul Muscelului în stil mare

Cum să nu zâmbești atunci când Marius Petrache trece linia de finish pe roata din spate, debordând de bună dispoziție și parcă complet neostenit? Nu prea ai cum. Știam că va participa la această cursă și eram pregătit să pariez că el va fi marele câștigător al traseului de 54 de km, cu 1.900 de metri diferență de nivel. Performanța a reușit-o în aproximativ 3 ore, fiind urmat de Alexandru Stancu și de Alex Ciocan. Diferențele dintre cei trei nu au fost foarte mari, dar, importante.

La această cursă am participat pe bicicletă, la fel cum am procedat și săptămâna trecută la Azuga, pentru a înțelege mai bine trăirile participanților din timpul cursei. Și nu a fost una ușoară. Prima urcare, cea mai susținută dintre toate, a pus probleme unora dintre participanți, care au preferat push bike-ul. În permanență eram întrebat de alții de pe margine: mai este mult de urcat? Da, mai este!

Coborârile nu au fost dintre cele mai simple, în principal datorită pietrelor și a șanțurilor care s-au format pe centrul drumurilor forestiere, deci a fost necesară multă atenție în abordarea situației, dar trebuie să recunosc că am câștigat multe poziții datorită lor. Ultima parte a fost și cea care a scos untul din mine, deoarece s-a desfășurat pe iarbă, cu multe denivelări succesive, ca apoi traseul să continue printr-o zonă mlăștinoasă aș putea spune și să se încheie cu o urcare foarte susținută pentru unii, sau cu un push bike pentru alții. Într-un final, am ieșit pe șosea pentru o foarte mică porțiune, ca apoi să intrăm pe o porțiune care pentru mine a echivalat cu o plimbare în roller coaster: sus, jos, viraje de stânga, viraje de drapta, un kicker pentru dirtjump(?!?), rădăcini. Superb.

Într-un final am reușit să termin la 11 minute de primul sosit (din traseele de nivel 3 și 4 – 27 de km), ceea ce a fost relativ mulțumitor. Și chiar dacă a fost vorba doar de 27 de km, parcă nu am avut timp să respir, să mă odihnesc sau să beau apă. Pur și simplu, în permanență era câte ceva de făcut. Oprirea sau slăbirea ritmului ar fi echivalat cu pierderea pozițiilor, așadar a trebuit să mă descurc cu o singură mână, deoarece cu cealaltă trebuia să țin de ghidon și să folosesc concomitent frâna.

Un traseu frumos aici la Câmpulung, una dintre zonele noastre preferate. Și după cum bine sintetiza cineva traseul de astăzi: this is mountain biking!

Am vrea cu această ocazie să aflăm cum s-a văzut cursa de astăzi prin ochii tăi, așadar îți acord cuvântul în rubrica de comentarii de mai jos.

Fotografiile din cadrul competiției vor fi publicate luni dimineață, pe pagina noastră de Facebook.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Trofeul Muscelului, Câmpulung

Vezi Comentarii (4)
  • al 14-lea concurs anul asta,cel mai greu. pe linga asta,surmont-ul de duminica trecuta imi pare acum,o joaca. a desenat razvan traseul lung,ceva de speriat,i-am si zis daca vrea sa ma termine cumva..mi-am luat si o trinta pe coboririle tehnice de la prima bucla,lovit destul de rau dar nick-ul meu e …ROCK, asa ca nu m-am dat batut. 5h 36 min intr-o cursa de adevarat mountain bike.fetele noastre de la cs adrenalina s-au suit toate pe podium. o cursa de tinut minte..

  • A fost al doilea concurs de MTB la care am participat, primul fiind cel de la Azuga. Neavand experienta am iesit al saptelea la categoria mea (al saptelea din coada!). Intr-adevar, traseul a scos untul din mine, complet diferit de cel de la Azuga, care era o plimbare de drum, forestier. Faceam cu un prieten glume, de genul „cursa de push-bike a avut si portiuni de mers pe bicicleta”. Am obosit, m-a solicitat mult dar nu m-am oprit din mers sau pedalat. In timpul cursei ma tot gandeam „frate, mai e mult?”. Dar jos, la finish, dupa ce m-am racorit cu o bere mi-am dat seama ca traseul a fost superb. Foarte bine ales, foarte diversificat, cate putin din fiecare. Pietris, asfalt, pamant, iarba, noroi, bolovani, slalom printre vaci, carari, radacini, ce mai, de toate! Alt lucru important: traseul asta m-a facut sa imi dau seama de unele minusuri ale mele, ale bicicletei mele si am vazut cu ce se mananca sportul asta. Din partea mea, nota 10 si jos palaria pentru cine a ales traseul si pentru organizatori! Noroc!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

14 − 9 =