Mama îmi spunea, când eram copil, că tata lucrează pe „mulţam fain” prin vecini și nu aduce vreun ban în casă. Și obiceiul acesta, de a lucra moca, l-am preluat în adolescență și mai târziu. Din simplu motiv că „the best things in life are free”!
Roma, 11 – 12 aprilie, Anul Domnului 2014. Bugetul turei scârțâia din toate încheieturile după ultimele incidente din Cipru (taxa de îmbarcare de la Ryanair și accidentul cu mașina). Seamănă, toată treaba asta, cu o șandrama ruginită care stă să cadă la prima suflare de vânt. Așa că, m-am pus pe găsit pomeni și parastase în orașul Roma. Spuneam, mai sus, faptul că am terminat aventura prin insula Cipru cu un accident. Întamplarea asta m-a făcut ca în primele zile de la apariția mea prin Roma să caut o jantă de bicicletă cu viață lungă și un atelier mai de doamne-ajută.
Mi-am spus, după trei zile de căutări, că o să cumpăr o broscărie Made in Italy și apoi, prin țările vecine, o să caut Mavic. Am auzit, în perioada asta, vorbindu-se de prezența atelierelor moca de reparat mârțoage prin Roma. Fiecare atelier are o politică proprie și mod de funcționare diferit. Cel mai anarhic punct se găsește pe Via Prenestina și a fost deschis de Piero aka Unchiu Bici (zio bici). E un italian pasionat de biciclete vechi și alte hârburi mai ruginite. Prin 2006 și-a construit o bicicletă înalta cu care a călătorit prin Rusia pentru a ajunge în Indonezia. Repatrierea mârțoagei în Italia, îl costa foarte mult și atunci a decis să doneze căluțul unui atelier de acolo.
S-a întors din hoinăreală în 2010 pentru a-și deschide un magazin de mârțoage și echipament pentru gentilomi (Brompton, Dahon, Brooks, Ortlieb). Îți dai seama, din poveștile lui, că-l încearcă un dor nebun de duca și nu poate. Poate la anul o să facă o nouă călătorie prin țările mai îndepărtate.
Restul povestirii o puteți citi pe blogul lui Victor Perdevară, cicloturist plecat într-o expediție extinsă
