Te-ai întrebat vreodată dacă o țară ca Etiopia se pretează la o expediție de mountain biking? Un lucru care ne atrage atenția la o scurtă privire pe hartă e relieful predominant montan cu vârfuri care ajung la peste 4500 de metri altitudine, muntele fiind poate cel mai important ingredient pentru o zonă propice mountain biking-ului. Dar cum ai putea să te convingi altfel decât mergând efectiv la fața locului să vezi dacă ceea ce promite harta se regăsește și în teren? Și pentru că pro riderii Sarah Leishman de la Juliana Bicycles, Kamil Tartarkovic și Dain Zaffke și-au pus aceleași întrebări, aceștia au decis să facă deplasarea în Etiopia unde sub îndrumarea ghidului britanic de la Secret Compass urmau să afle dacă țara, considerată drept leagănul omenirii, era ceva mai multe de atât, poate chiar un paradis al mountain biking-ului? 
Expediția oferită de Secret Compass i-a purtat primăvara trecută pe rideri în Parcul Național Simien, acolo unde aceștia au petrecut 8 zile navigând din șaua bicicletelor cărări sălbatice și accidentate create undeva prin secolul al-VI-lea. Rutina era simplă, echipa se trezea, strângeau camp-ul și-și petreceau restul zilei în șaua bicicletelor pe tărâmuri străine. Lipsa drumurilor, a apei curente sau a electricității precum și pustietatea și senzația de depărtare față de civilizație avea să le marcheze experiența din Etiopia. Mai mult, riscurile implicate erau majore, ghidul britanic avertizându-i la început pe rideri că în cazul unui accident avea să durează undeva la 10 ore până să ajungă elicopterul de salvare, care putea fi contactat la nevoie prin intermediul telefonul prin satelit.
Dain Zaffke descrie experiența din șaua bicicletei în felul următor: „ Turele erau deosebit de grele. Fiecare 5 minute petrecute pe singletrack-uri fluente și rapide erau urmate de 10 minute de push-bike și hike-a-bike peste praguri și rock garden-uri care nu putea fi abordate pe bicicletă. Am trecut printr-un canion de 2000 de metri adâncime numai ca ulterior să urcăm pe un vârf de 4550 de metri altitudine, traseul ales parcurgând un cadru natural foarte diversificat, de la iarba înalta regăsită în regiunile cu altitudini mari și până la păduri tropicale din regiunile mai joase. Am întâlnit o grămadă de băștinași, dar și sute de babuini Gelada – maimuțe a căror aspect feroce era dat de blana groasă și dinții asemenea morselor.”
Au găsit oare riderii în Etiopia ceea ce căutau, ceea ce promitea harta și mai ales pot fi considerate regiunile respectiv ca un paradis al mountain biking-ului? Potrivit lui Dain Zaffke totul depinde de pespectivă! Cu siguranță Etiopia nu poate fi considerată un paradis al mountain biking-ului în sensul clasic, adică în sensul în care Whistler, Moab sau Queenstown sunt considerate un paradis, cu toate acestea clipele de o frumusețe rară, copii entuziaști peste măsură de prezența riderilor, tradițiile și obiceiurile culinare regionale au făcut din expediția etiopiană o experiență unică în viața tuturor celor care au luat parte la ea.
Un material video despre experiența etiopiană în căutarea paradisului ascuns:
