Cum a fost cu Bicicleta la Mare

Extras din comunicatul de presa, publicat de velorutia.ro :

Pe scurt:
– au fost inscrisi online 264 participanti
– au semnat la plecare 201 participanti
– au plecat din Bucuresti aproximativ 225 (caci au fost destui care nu s-au „semnat” la plecare)
– au ajuns la Amara aproximativ 180 de biciclisti
– au ajuns la Constanta aproximativ 90 de biciclisti
– au ajuns in apropiere de Constanta aproximativ 55 de biciclisti care au fost opriti la Dorobanţu (40 km
de Constanţa) si urcaţi în autocar / maşini. Frigul, oboseala şi traficul infernal ne-au făcut să luăm
decizia de a-i proteja pe cei neantrenati.

Iata date despre drum:
– Bucuresti – Amara: 140km, 7h50m timp efectiv (fara pauze) de pedalat;
– Amara – Constanta: ~145km, 7h40min. timp efectiv de pedalat. Sosire in CT la ~08.45pm;
Eu aş spune că toţi cei aproximativ 90 + 55 = 145 au finalizat marsul ‘cu bicicleta la mare’ (caci in
prima zi am facut destui kilometri in plus pe ruta Bucuresti – Lehliu – Drajna – Slobozia) asa ca distanta
totala poate fi comparabila cu cea de anii trecuti.

Stim ca printre cei urcati in autocar erau si biciclisti care puteau termina marsul. Dar asta este disciplina
de grup. Datorita celor care nu si-au dozat efortul sau care nu si-au evaluat cum trebuie puterile si
tehnica din dotare, am avut toti de suferit. Inclusiv eu si Lucian, care a trebuit sa jucam rolul de dispeceri
de informatii in timp ce pedalam… Si noi am „ratat” intrarea in Constanta pe biciclete. Dar nu ma
deranjeaza.

Vestea buna e ca am facut peste 200 de oameni sa lase masina acasa si sa pedaleze 2 zile.
Si ca i-am adus pe toti teferi inapoi.
200 de masini inseamna probabil un sir de aproximativ 1,5 km, liber pe autostrada. Nu e rau.
Mai departe:
Am avut un echipaj “oficial” de însoţire format din:
– 6 maşini (berline, break şi 4×4) pentru apă, sucuri, energizante, saci de gunoi, un “van” pentru rucsaci
şi corturi, un microbuz pentru persoane, biciclete şi bagaje.
Am avut parte de încă 5 maşini neoficiale, particulare, de însoţire …
Am beneficiat de un echipaj Shimano de asistenţă tehnică, cu propria maşină de intervenţie, disponibil
pentru mici reparaţii şi / sau reglaje.

Am beneficiat de un echipaj de salvare BGS, cu doctor şi asistent.
Am avut monitorizare din partea Inspectoratului General al Poliţiei Române / Direcţia Rutieră pe ruta
Bucureşti – Constanţa, dar şi sprijin în traficul din Bucureşti, din partea Brigăzii de Poliţie Rutieră din
Bucureşti.

Întoarcerea bicicliştilor a fost asigurată de 2 autocare mari (capacitate comună de aproape 100
persoane), unul mic (capacitate de 10 persoane); bicicletele au fost returnate de două “van-uri” mari şi o
remorcă mică.

Concluziile mele personale sunt clare:

1. In Romania nu exista cultura cicloturismului de lung parcurs in grup mare, si avem mult de lucru la
treaba asta. O vom face, chiar daca ne mai opintim, caci nu mai exista drum de intoarcere (nici cu
autocarul, nici cu masina de insotire :))

2. Am reusit sa facem vizibil si incomod un numar destul de mare de biciclisti, astfel incat Ministerele
(Turism, Interne, Transporturi) de resort sa inceapa sa isi puna problema serios in legatura cu acest
subiect.

Mai multe informatii pe velorutia.ro.