Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Băieții de la IFHT lovesc din nou cu un clip funny despre cum este să te dai pentru prima oară într-un bike park, mai ales atunci când nici nu prea le ai cu tehnica. Iată ce le-a ieșit!
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.
Pai la noi in tara pe majoritatea traseelor de „downhill” e mai utila o bicicleta de cross country decat una pentru downhill ca obosesti cu atata urcare cu o bicicleta de 17-20 kg. Plus ca cei care concep traseele astea nici nu se prea obosesc sa priveasca din perspectiva riderului. Eu as prefera o coborare fara traseu „amenajat”. Dar ce conteaza oricum, la noi downhill este o fita care va fi mereu la moda, adica nu esti cool cu o bicicleta de mii de euro destinata sportului extrem tinuta doar de frumoasa? Copii rasfatati si rideri de forum (majoritatea!). Cunosc destui oameni care ies dimineata pe drum cu Scott Gambler ca sa se duca la magazin sa cumpere tarata 😐 . Nu am pretentii la un bike-park pentru ca nici sosele nu se fac la noi cum trebuie, e de inteles. Nu am nimic cu nimeni dar unii exagereaza cu look-ul si uita rideri merg pe trasee nu pe scena. Pace!
Nici nu putem vorbi de DH fara infrastructura.. si asta lipseste in RO aproape complet. Traseele cu infrastructura le poti numara pe degetele de la o mana. In rest exista trasee frumoase, potrivite mai repede pt. enduro decat pt. DH. In orice caz, cred ca e clar, daca trebuie sa pedalezi, atunci nu e DH…
Cat despre fite… as zice ca e mai bine sa mearga la magazin cu bicicleta decat cu masina, sau? Una peste alta, daca omul isi permitesa bage cateva mii intr-o bicicleta si sa o tina in vitrina, ce ne doare pe noi capul daca merge sau nu cu ea?
Pe o parte iti dau dreptate, traseele neamenajate au un anume charm, dar dupa doua saptamani pe „trasee” amenajate si neamenajate din RO am tras urmatoarele concluzii: traseele neamenajate sunt ca la loz in plic, daca ai noroc poti merge pe ele, iar daca ai ghinion impingi bici prin mlastini si o cari peste trunchiuri de copaci; traseele amenajate nu sunt ceva mai bune, dar obiectiv asemanatoare cu traseele neamenajate din vest. In ambele cazuri te poti considera norocos daca scapi de cainii de la stana cu picioarele intregi, si la fel de norocos daca gasesti pe undeva descrierea traseului…
Problema in RO nu este ca nu exista trasee, ci ca lipseste complet infrastructura aferenta: marcaje, descrieri, popasuri, telescaun/shuttle, etc.