“Eram în a 4a zi. Ajusesem într-o imensă vale alpină, presărată cu pârâuri şi mlaştini, care sigur era plină de ţânţari şi zone unde în traversare, urma să ne udăm la picioare. Margus era primul, deschizând drumul printre pârâuri şi tufişuri. Speram ca după ce terminam traversarea asta să găsim o creastă care să ne ajute să trecem spre vârful urămtorului munte. De acolo ar fi trebuit să continuăm în coborâre spre lacul Taseko. Am urcat având deasupra capului nişte nori care nu anunţau nimic bun. Furtuna era aproape şi lovea deja cu vânt şi ploaie în munţii din apropiere. Era doar un avertisment pentru ce urma să ne aştepte. Moralul era însă bun pentru că seara pe care urmă să o petrecem marca jumătatea aventurii. Am ajuns în varf, iar în momentul în care ploaia a început, am revenit şi noi cu picioarele pe pământ. Creasta pe care o căutam nu exista. Urcasem pe muntele greşit.”
