Weekendul început cu o tură de pedalat, se continuă în aceeași manieră. Duminică dimineața pornim către județul vecin, Bihor, pentru a ajunge la poalele munților Pădurea Craiului, munți cunoscuți mai mult pentru relieful lor carstic.
Împânziți de doline, vom încerca să ne strecurăm cu bicicletele pe un circuit cu pornire după localitatea Damiș, circuit încropit de Marian. Mașinile ne vor aștepta cuminți pe parcarea unui birt izolat, situat la ieșirea din satul Damiș, loc ce poartă denumirea de „La Întorsuri”. Traseul începe cu vreo 2 km, de asfalt, în coborâre ușoară, până ajungem la intersecția către dealul Frăsinoasa. Aici apare forestierul pe care ne înscriem pentru a urca dealul Frăsinoasa (784 m); perfect ciclabil, chiar dacă pe alocuri e destul de abrupt. De asemenea ne aflăm pe o bucățică din ceea ce înseamnă maratonul de 250 km, Iron Bike Oradea.
Ajunși în vârful dealului, vom face dreapta către dealul Farcului. Până acolo pedalăm puțin pe un fain drum de culme, unde și de o parte și de altă e plin de tufe de ferigi, ferigi care aveau să ne însoțească mai tot traseul, pe porțiunile de culme. De pe dealul Farcului, ne angajăm într-o coborâre, pe care brusc o vom întrerupe la vederea unei mini râpe roșii. Pe toată coborârea au fost porțiuni înierbate, care se pare că ne-au plăcut tuturor. Vedem satul Roșia, sat în care vom ajunge în cea de-a doua jumătate a traseului. Cu ocazia trecerii pe lângă peștera cu cristale, punem de o pauză de masă; o eventuală vizită ne-ar răpi prea mult timp și cum nu suntem departe de startul turei, vom continua către Lazuri de Roşia. Pe lângă ferigile care erau pata de culoare de pe culme, traseul nostru mergea pe lângă mulți nuci. Deasupra satului Lazuri de Roşia facem o pauză în care mâncăm mere și prune direct de la sursă, iar apoi ne continuăm coborârea către Lazuri de Roşia. Aici, căldura mare ne îndeamnă să tragem pe dreapta pentru o pauză de hidratare. Berea-limonadă parcă se evaporă din mâinile noastre, aşa că ne vedem de restul traseului.
În următorii kilometri, ieşim din sat, ne îndreptăm tot pe asfalt către localitatea Căbeşti. Între cele două aşezări se află o moară de apă, încă funcţională, situată chiar la marginea drumului.
După Căbeşti, cotim dreapta, părăsim asfaltul şi urmăm drumul care urcă către valea Strâmturii. Încă de la început, această vale se arată a fi tare frumoasă, neumblată şi excelentă de pedalat. Puţin bolovănoasă, cu multe frunze colorate şi numeroase treceri prin apă, aceasta ne propune o pauză când ajungem la un dublu portal.
La un moment dat, părăsim valea, facem stânga și urcăm nu foarte abrupt pe un afluent al Strâmturii până pe Calea Dosului de unde coborâm la asfalt în Roșia. Pentru a ne reîncărca bateriile, dar şi ca să ne facem curaj pentru a dovedi urcuşul care ne aştepta, mai punem de o pauză. Apoi, înainte de cheile Albişoarei, de pe valea Sohodolului, facem dreapta. Panta mare ne invită la împins bicicletele şi o ţinem tot aşa până ieşim în culme.
Chiar înainte de a ieşi în culme, drumul se pierde, însă ajungem la nişte nuci de unde ne adunăm câteva nuci pentru acasă. În dealul Rădăcinii încălecăm şeile bicicletelor şi ne îndreptăm către Casa Tradiţională din cătunul Runcuri. Un panou ne informează că am revenit în zona unui platou presărat cu doline. Dolinele sau hârtoapele nu sunt altceva decât nişte mici depresiuni de formă circulară sau eliptică ce pot atinge până la 2-300 m lăţime şi 50-60 m adâncime. Acestea se prezintă sub forma de pâlnie cu pereţii înclinaţi la 30-60 de grade. După o pauză de vreo jumătate de oră la Casa Tradiţională continuăm pe culmea dealului Rădăcinii. Din deal, coborâm dar şi ur
Tura biciclistică se încheie aici, dar urmează o foarte scurtă pauză de vânat ciuperci la frontală. Aceasta nu durează mai mult de cinci minute, căci vânatul s-a lăsat uşor găsit… atfel că ne-am întors acasă cu nuci şi cu nişte exemplare delicioase din „piciorul căprioarei”.
Material scris de Alina Cîrja și fotografii realizate de Marian Poară, cărora le mulțumim pe această cale.
