Acum citesti
Cozia Bike Tour

Excursia la Cozia era planuita de mai bine de o luna. Am tot incercat noi sa facem ceva antrenamente, ba la Cotmeana, ba pe langa Pitesti, insa vremea sau alte activitati ne-au cam impiedicat. Asa ca data stabilita se apropia. Toata saptamana am schimbat mailuri cu Ionut si ne-am facut planuri, ne-am cumparat piese de rezerva, ce mai…eram pregatiti. Pana vineri cand s-a anuntat prognoza meteo pentru weekend: cod galben de ploi si vijelii in jumatate de tara, printre care si judetele Arges si Valcea. Opaaaa…ce facem?


Am analizat situatia in fel si chip, ba am renuntat, ba am zis ca mergem orice-ar fi. Vineri seara vorbim la telefon si eram totusi indecisi. O sunam si pe Ioana, mai chibzuim putin si pana la urma decidem: sambata dimineata plecam!


Sambata de dimineata la ora 6 eram pe peronul garii din Pitesti. Dragos (eu), Ionut, Mada, Ioana si Cristi (de la mec :)). Ne luam bilete la personalul de Curtea de Arges desi nimeni nu isi mai lua. Trage trenul si urcam bicicletele.


Ziua 1: Curtea de Arges – Cabana Cozia 47.5 km.


De la C. de Ag. drumul a inceput frumos, coborari line si urcari usoare, dar pe masura ce inaintam pantele deveneau mai abrupte. Din pacate avem parte si de un accident, Mada franeaza inainte de o curba dar din cauza nisipului de pe asfalt derapeaza si ia contact cu soseaua. Cu doar cativa metri inaintea ei era sa cad si eu, in acelasi loc. Ioana, doctorul echipei, aplica un pansament si continuam. La un moment dat drumul s-a rupt si a trebuit sa ocolim prin lanul de porumb si prin livada.


Am ajuns la o placuta care ne anunta ca mai sunt „doar” 18km pana la cabana, insa va fi numai urcare, panta de 6.1% dupa calculele mele ingineresti. Am oprit sa mancam, ne-am odihnit putin si am plecat in sus. Drumul nu a fost spectaculos, am mers numai prin padure, mai mult am impins bicicletele decat am pedalat. Soarele ne-a topit si mai mult iar apoi norii s-au adunat amenintatori si a inceput sa tune; totusi nu a plouat pana la urma.


Dupa 5 ore de urcat am ajuns in sfarsit la cabana Cozia unde ne astepta Cristi care a avut un avans de o ora in fata noastra; astfel si-a castigat tricoul alb cu buline rosii pentru cel mai bun catarator din tur Am sarbatorit victoria cu bere si o masa copioasa.


Ziua 2: Cabana Cozia – Pitesti 104km


Noaptea cica ar fi plouat, chiar a bubuit serios de s-a zguduit cabana, dar eu n-am auzit nimic :)) De dimineata s-a putut vedea peisajul superb (vezi pozele de jos).


Am facut poze cu cabana si am plecat la drum pe la ora 10. Efortul din ziua trecuta meritase pentru ca aveam in fata 18km de coborare pe care i-am parcurs cam intr-o ora. De acolo am mai avut o urcare si apoi iarasi cateva coborari. Am schimbat traseul la sfaturile unui nene cu sticla de bere in mana :)), doar era duminica, ce putea face altceva omu’? Desi am zis ca nu trebuia sa ne luam dupa cineva in stare de ebrietate, a fost frumos, peisajul s-a deschis, am ajuns intr-o pajiste iar apoi drumul ne-a dus printr-o garla:


Drumul a continuat pe valea Topologului, pe asfalt kilometri buni, asa ca am putut sa marim ritmul si am ajuns la 25-30 km/h, in pluton compact, cu schimburi la trena. Am avut totusi de urcat si un deal care ne-a stors de ultimele puteri si ne-a luat mai mult de o ora. De fapt cred ca vreo doua pentru ca nu se mai termina.


Linia de finish de la Merisani la Pitesti pe drumul national, 17 km fara oprire; deja se innoptase dar am fost pregatiti cu faruri stopuri si veste reflectorizante. Am ajuns la orele 22 la Cuba unde berea a fost mai buna si mai rece ca niciodata.


Articol trimis de : Dragos Ciobanu
Site web : cmdragos.blogspot.com




Vezi Comentarii (2)
  • Faina tura. Si eu am urcat pana la cabana din varf (1600 m parca). Am plecat de la baza muntelui (nu mai stiu cum se numeste satul; stiu ca lasasem masina langa un podet). Am urcat in 5 ore (~70% pushbike), ba chiar am sarit intr-un aro de padurar :). Dupa o carnita si bere la cabana am coborat in 35 min. Discurile ardeau, schimbatorul de foi stricat 🙂 Cam bolovanos drumul, pietre mari si periculoase.
    Cheers

    Vai si ce sete am mai tras…Abia pe la mijlocul distantei am dat de un parau. ce bun

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

1 + 1 =