Acum citesti
O zi pe o bicicletă de XC Racing: Cube AMS Zero:99 (2023)

Din fericire, din momentul în care vremea devine mai prietenoasă, foarte mulți oameni calcă pragul curții și casei FreeRider din Lerești, fie să închirieze biciclete electrice, fie să participe la taberele de coaching MTB, fie să ne cunoască, fie să ne întrebe dacă reparăm motoare electrice chinezești. Dar când vine câte o bicicletă la test, în special una pe care cu entuziasm o numesc rachetă (adică una care costă peste 5.000 de euro), am o plăcere greu de explicat în cuvinte, de a arăta acea bicicletă publicului vizitator, în speranța că vor rămâne uimiți. Cum știam că acest Cube este vârful de gamă din segmentul de XC al nemților și știind și câți pasionați de XC există, nu am ezitat în a le turna mereu aceleași cuvinte: ”hai să-ți arăt o bicicletă faină!”. Nu este vorba doar de aspect. Un element care știam sigur că-i va șoca era greutatea. De fapt, eu însumi am fost șocat când am ridicat-o prima dată de la pământ. Doar am exclamat: ”mamă, parcă e făcută din hârtie!”. Obișnuit fiind cu bicicleta mea de All-Mountain/Enduro, care cântărește între 14 și 15 kg în funcție de echipare, Cube-ul pare o machetă 1:18 pe care o compari cu o mașină reală – cam așa se simte diferența de greutate. În fine. Am savurat privirile lor uimite. Similare ca privirile celor care după prima dată o pedală pe e-bike și simt acel cuplu. E o privire plină de uimire care apare doar o dată în viață, la primul contact cu ceva ce nu credeai că există. Și un full care abia cântărește 10 kg, cu tot cu pedale, e ceva cu care nu prea ești obișnuit dacă nu te numești Nino Schurter sau Ede Molnar.

Și totuși am avut ocazia să simt câteva din senzațiile pe care le trăiesc sportivii în cursele serioase.

Bicicleta a fost trimisă pentru review, dar dat fiind publicul atât de restrâns căruia i se adresează o bicicletă de genul ăsta, am considerat că am putea aborda cumva diferit subiectul. Pentru mine, o bicicletă de XC Racing este un obiect exotic, deși am deținut și eu câteva la rândul meu în decursul anilor. Între timp, vremurile și pasiunile s-au mai schimbat și n-am mai căutat cea mai ușoară bicicletă, ci mai degrabă cea mai potentă bicicletă cu care pot face orice, de la ture, la concursuri de enduro și downhill. Dar tot n-am cum să rămân uimit când întâlnesc un full-suspension care cântărește atât de puțin. Varianta aceasta a AMS-ul avea cam toate componentele de top pe care le poți monta pe o bicicletă minus un dropper, care cred că n-a fost montat din considerente de greutate, dar o poți face tu oricând ulterior. După ce i-am făcut unboxing, am plecat cu bicicleta pe coclauri, direct pe urcări, acolo unde credeam că o să-și arate adevăratele talente. Am plecat împreună cu Andrei. Deși nu stabilisem nimic pentru urcare, era clar că aveam să ne întrecem. Era ceva în aer care-mi spunea clar că tre să-i dau tare din prima pentru că Andrei n-o să mă cruțe. Așa că deja de pe porțiunile de asfalt am început să-i dau pedală zdravăn. Rămâneam uimit de sprinturile și reprizele de accelerație pe care le-am dat cu bicicleta asta. Uitasem, pur și simplu, cât de rapid și de agil se mișcă o bicicletă ușoară, cu roți ușoare. I-am dat fum lui Andrei și deja mă credeam vreun ciclist profesionist.

Linii clare și drepte, cu amortizorul plasat sus, pe orizontală.
Însă prinderea de bidon de pe seat tube lipsește. Compensează pe down tube.

Însă a urmat urcarea pe off-road și acolo s-au întâmplat niște lucruri mai ciudate. În primul rând, presiunea mare din anvelope care mă ajutase să zbor pe șosea, nu mai era aliatul meu, căci simțeam fiecare piatră. Iar pe traseul ales, mai multe decât de obicei fuseseră aduse de ploaie. L-am auzit pe Andrei în spate, iar moralul meu s-a dus deja 20.000 de leghe sub mare. Mă depășește. Apoi spune: ”stai acolo unde ți-e locul!”. Apoi i-am zis și eu câteva lucruri pe care le cred despre el și pe care nu le pot reproduce aici, dar ideea este că pe cronometru, în condițiile acelea, nu am scos un timp cu mult mai bun comparat cu ceea ce scoteam pe bicicleta de All-Mountain/Enduro. 60mm diferență între suspensii și aproape 5 kg în minus nu au făcut nicio diferență, deși în mod normal ar fi trebuit. Am dat vina pe faptul că nu eram în cea mai bună formă în acea zi, ceea ce este perfect plauzibil ținând cont că nu prea mă mai odihnisem bine de multe nopți. În orice caz, poziția pe bicicletă nu este ceva cu care sunt obișnuit și nici pe bicicletele mele de XC din trecut nu aveam un setup similar. Prefer să stau mai drept pe bicicletă și nu aplecat, de aceea aveam mereu instalată o pipă foarte scurtă și un ghidon mai lat. Iar pe ultimul full de XC, instalasem chiar și o furcă cu o cursă mai mare, de 120mm.

Fox Kashima, ce altceva?
Exact ce spuneam mai devreme.
Suspensia spate lucrează sensibil și s-a descurcat și pe teren mai dificil.
Nu-ți joacă privirea feste, așa sunt pinioanele astea.

În orice caz, acest Cube nu este construit pentru plimbări recreaționale prin parc. Este o bicicletă care trebuie să fie ultraeficientă la deal și care să coboare cât mai devent. Desigur, când treci de la suspensii de 160 la cele de 100mm, acestea din urmă par ridicol de mici, dar așa cum a dovedit această bicicletă, pe traseu de XCM de la Trofeul Muscelului, te puteai descurca mai mult decât onorabil chiar și cu acestea: fără dureri de spate și fără să cobori ca un pensionar. Apoi, Andrei mi-a arătat că se poate chiar și mai repede la vale decât aș fi crezut, în ciuda anvelopelor înguste (2.1) și cu crampoane gândite mai dergrabă pentru viteză decât pentru aderență. Văzând că se poate, mi-a dat și mie curaj să mai las din frâne. Însă, discul de 160mm mi s-a părut la limită pentru greutatea mea de 67 de kg și m-am tot întrebat oare o persoană care cântărește ceva mai mult, cum o să se descurce pe secțiunile tehnice sau pe cele care necesită frânări puternice și repetate. Nu am găsit vreun răspuns la întrebarea asta.

Șaua părea mică inițial…
… dar nu a fost incomodă așa cum mi-am imaginat.
Cabluri trase prin interior. Aici se vede cablul de lock-out al furcii.
Sram Level Ultimate. Nu-s neapărat frânele mele preferate.
Cu atât mai puțin discul mic de 160mm.
Comandă dublă pentru lock-out, care blochează furca și amortizorul în același timp.

Altfel, pe cât de fascinantă este această bicicletă prin greutate și finisaje și echipare, pe atât de nișată este și joacă într-o ligă de performanță, pe care mulți dintre noi nici măcar nu visează s-o atingă. Iar asta înseamnă că te vei bucura de toate performanțele sale de abia în momentul în care te poți numi sportiv în adevăratul sens al cuvântului. Dar desigur, mai există și un alt public pentru această bicicletă, cel care și-o permite, fără să bifeze vreuna dintre condițiile anterioare. Iar aici sunt touși cel puțin două avantaje: cel de imagine și faptul că poate nu te vei chinui la fel de mult pe urcări precum pe o bicicletă cu mai multe kilograme în plus. Dar tot te vei chinui.

Video:

Importator: BikeXpert
Preț: 37.899 lei

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

5 × two =