Remus Bonta câștigă a doua etapă din CND de la Dorna, o cursă cu poveste

Bogdan Ionescu a fost prezent anul acesta la a doua etapă din Cupa Națională de Downhill, organizată la Dorna și pentru că noi n-am putut ajunge acolo din motive obiective, l-am rugat să ne povestească la telefon despre cum s-au desfășurat ostiliățile pe frumoasele plaiuri bucovinene.

„Am ajuns deja de joi la Vatra Dornei, pe la orele 19:00 și fără să mă cazez am plecat direct pe traseu pentru primul track-walk. Ceea ce am descoperit aici m-a speriat un pic, căci doar cu o oră înainte avusese loc o furtună puternică care a reușit să dărâme o grămadă de copaci direct pe traseul de concurs. Inclusiv pe cablul de la telescaun. În partea de jos a traseului erau aproximativ 15-20 de arbori căzuți, iar în acel moment am decis să dau câteva telefoane pentru a anunța cât mai multă lume că e nevoie de forță de muncă pentru a elibera zona și pentru a da startul la distracție în weekend. N-am stat prea mult pe gânduri și am făcut rost de o drujbă, iar împreună cu cineva din zonă, m-am pus pe tăiat copacii căzuți pe traseu. De abia la ora 12:00 noaptea am terminat, timp în care nici măcar nu mâncasem ceva.

Foto: TimeStuff

Vineri dimineața au sosit și ceilalți, inclusiv oamenii de la Bistrița cu alte ajutoare și împreună cu localnicii și Salvamontul am degajat partea problematică în aproximativ 3 ore. Dar, ce să vezi, surpriză, în partea de sus a traseului erau alți 100 de arbori căzuți. De aceea, organizatorii au luat decizia de scurta traseul cu 150 de metri, așadar poarta de start s-a mutat undeva mai jos. Tot vineri s-a rezolvat și problema telescaunului, însă acesta a consitutuit o problemă ca de fiecare dată: era doar pe jumătate recondiționat, deci oferea doar jumătate din numărul de scaune, ceea ce a dus la crearea unor cozi mai mari deci a unui timp de așteptare crescut.

Sâmbătă a fost ziua de antrenamente libere, traseul a fost impecabil, curățat de copaci, uscat, cum s-ar spune, într-o stare perfectă. Unul din elementele cheie de la Dorna este traseul care nu e niciodată uscat încât să se spargă, este doar un pic umezit ceea ce crează o aderență excelentă pentru anvelope. Nu am dat mai mult de 5 ture din cauza problemelor cu glezna pe care am prăpădit-o la Cheile Grădiștei, la etapa anterioară, însă în același timp pe la 15:30 pornise și un vânt puternic ce anunța o nouă furtună. Telescaunul a fost închis și traseul de asemenea de teama ca alți copaci să nu mai cadă și să prindă pe cineva la locul nepotrivit. O decizie bună a organizatorilor care, iată, s-au gândit la siguranța concurenților.

Foto: TimeStuff

Incidente majore nu au fost, toată lumea s-a simțit bine, iar traseul a fost de mare viteză și foarte safe, fiind unul dintre cele mai rapide de la noi, în ciuda faptului că aparent, toate rădăcinile din țară s-au strâns pe acest traseu. De menționat că au mai fost modificate unele linii în partea de jos din cauza arborilor căzuți.

În ziua concursului, adică duminică, nu am putut să dau prea multe ture de încălzire pentru că se formase o coadă mare la telescaun (din motivele enunțate mai sus). Pentru calificări și finală n-a constituit o problemă, iar timpii de plecare au fost respectați întocmai, însă pentru cele două ture de antrenament de dinaintea concursului, coada a reprezentat o problemă deoarece nu aș fi avut timp să le dau.

Surprizele s-au ținut lanț aici la Dorna. Remus Bonta a câștigat cu bicicleta sa de enduro, în condițiile în care acesta este un traseu pentru o bicicletă de downhill, iar Petru Vreștiuc a reușit să ajungă pe locul 5 cu o bicicletă de prin 2008, împrumutată de la un prieten. Akos a fost de asemenea un alt element surpriză, reușind să se califice primul, însă în finală a ajuns pe locul 2.

La fete, Petra Zăgrean s-a clasat pe primul loc, urmată fiind de Florina Băieșiu și de Leyla Shebel.

Nu au fost probleme de cronometrare și niciuna organizatorică, chiar nu am de ce să mă plâng exceptând telescaunul care reprezintă o discordie încă din 2007 de când vin la acest concurs. Eu m-am clasat pe locul 4 și în condițiile în care glezna mea nu se afla în cea mai bună stare, mă pot declara mulțumit de rezultat.

În total au fost aproximativ 110 de concurenți, cifre impresionante pentru Dorna, iar cei mai mulți dintre ei au fost la masters. Aș putea spune astfel că această ediție a fost competiția masters-ilor.

Și dacă lucrurile tot au început cu o oarecare dificultate, au și continuat astfel după ce am plecat de aici. Două pene de cauciuc cu care m-am ales pe un drum plin de gropi m-au obligat să dorm în mașină și să aștept ora 7 dimineața pentru a da o vizită pe la vulcanizare. Din fericire, am reușit să ajung cu bine la mare, de acolo de unde vă salut pe toți!.”