După concurs, le-am cerut părerile câtorva participanți de la concursul de downhill Tare ca Piatra, ce a avut loc la Piatra Neamț în acest weekend. Am discutat atât cu cei care au obținut locuri pe podium cât și cu cei care au aterizat în coada clasamentului. Să le dăm cuvântul.
Sebastian Grosu (FunRide/DeVinci) – locul 1 Elite
Ma bucur ca am putut ajunge si a patra oara la TCP, este unul din concursurile mele preferate! In urma cu 3 ani am ajutat si eu la traseu cu toti ceilalti, crezand intr-un final ca traseul este ok pentru desfasurarea concursului. Dar, anul acesta s-au vazut mult mai intens rezultatele, oameni de la TCP au pus mana pe lopata si au reconstruit unele elemente mult mai bine, dandu-i concurentului o incredere mult mai mare. Au fost mici incidente pe parcursul concursului, dar cred ca cu totii au luat-o cu vederea, avand in vedere ca este unul din cele 3 concursuri din tara si am avut ocazia sa ne vedem cu totii sa ne dam/distram. Putin suparat din cauza fairplay-ului din Romania ca m-am trezit la finish dupa finala cu etrierul de spate aproape desfacut, dar asta e… Eu merg in continuare si ii felicit pe organzitatorii concursului!
Petra Zăgrean (Bistritz Bike Shop) – locul 1 Fete
Avand in vedere ca a fost primul concurs de downhill din tara (exceptand Budvar DH care a fost „freeride cu penalty”) noi, cei de la Bistrita am pornit tare entuziasmati la drum de la ora 3 dimineata. Imediat ce am ajuns am infulecat ceva si ne-am pus pe dat ca doar aveam la dispozitie minunata telegondola. Traseul a fost acelasi ca si anii trecuti, doar cu „mici” modificari facute inainte de concurs :)). In rest toate au fost bune si frumoase. Sper ca la anul sa nu se marcheze traseul in timpul antrenamentelor oficiale, sa nu se lucreze la finish in ziua concursului si sa nu se modifice liniile inainte de calificari/finala 🙂 Oricum, felicitari organizatorilor, stiu ca nu v-a fost usor si felicitari Ada si Teo! Ne vedem la Dorna!
Sorin Parău (Nukeproof) – locul 3 Elite
Piatra Neamt este un oras deosebit care gazduia un eveniment distractiv.Anul acesta am plecat cu un gust amar datorita proastei organizari.Dupa atarea editii ma asteptam ca lucrurile sa fie din ce in ce mai bine dar a fost total opus.nici macar organizatorii nu stiau ce se intampla.Pacat de locatie si de traseul frumos.Felicitari lui Sebi.ne-a batut cu ceasul de la gara.
Maximilian Munteanu (RaidExtrem MTB Team/DirtBike.ro) – locul 3 Masters
”Apreciez, în primul rând, faptul că organizatorii reușesc, de ceva ani încoace, să țină în picioare un eveniment complex cu mai multe discipline: mountainbike downhill, skateboarding, BMX, inline-skating și streetball plus un afterparty cu nume deloc neglijabile. Asta nu e puțin lucru și nu știu câți văd treaba asta. De asemenea, apreciez comunicare prietenoasă și deschisă dinspre organizatori înspre competitori. În ceea ce privește competiția de downhill, anul acesta am avut parte de niște sincope pe partea de cronometrare. Cred că oamenii de bine din spatele Tare Ca Piatra ar trebui să fie mai atenți la acest aspect, fiindcă disciplina de downhill este prin definiție un concurs împotriva cronometrului, iar un sistem de timekeeping eficient și corect este la fel de important în economia concursului ca un traseu bine pus la punct și securizat și un acces pe cablu facil. De fapt, ăstea sunt și principalele repere de care ține cont și UCI-ul când vine vorba de downhill. Datorită sistemului de cronometrare, care presupunea doar un singur rider pe traseu, și nu starturi constante la 1 minut distanță, programul s-a lungit foarte mult și am ajuns la doar o manșă de persoană, fără calificări și finale. Puțin frustrant pentru cei care au luat startul înaintea deciziei de a păstra doar o manșă. La downhill, participanții sunt obișnuiți să folosească manșa de calificare drept reper, pentru ca apoi să-și amelioreze timpii. Este iarăși de bine că organizatorii s-au consultat cu riderii pe acest subiect și că în general au ținut cont de poziția acestora. Traseul nu a fost foarte diferit de cel de anii trecuți, iar ziua de vineri ne-a prilejuit mult dat și multă distracție, lucru de care ne-am bucurat din plin. Ăsta e și farmecul Tare Ca Piatra: te dai până nu mai poți, dar trebuie să te gândești cum să te păstrezi și pentru concurs. Scurt pe doi, un concurs foarte fain dar perfectibil, pus la cale de oameni prietenoși și pasionați. Iar Piatra Neamț este un oraș mai fain decât îți poți imagina la primul gând. Nu ar fi rău nici ca oamenii de la gondolă să fie toți în același film și să înțeleagă că un turist care bate 300+ km și cheltuie min. 400 RON de căciulă nu este în aceeași oală cu plimbăreții care urcă o dată în viață pe Cozla. El trebuie respectat și tratat ca atare. Nu mă credeți? Înmulțiți 400 RON cu min. 100 și vedeți ce iese pentru economia locală! Ca să nu pomenesc aparținătorii… Nu suntem niște copii vitregi, ci de fapt cei mai fideli clienți! Trebuie înțeles lucrul ăsta, findcă e extrem de simplu! ”
Filip Ciurel (FreeRider.ro) – locul 18 Elite
Tare ca Piatra, deja un concurs cu traditie. Inca de la prima editie a fost concursul care a deschis sezonul si a reunit riderii din toate colturile tarii! Traseul este unul prietenos si distractiv, atmosfera foarte relaxata si prietenoasa. Desi au fost probleme la cronometrare si organizare, party-ul a reunit riderii si nu numai si toata lumea a plecat cu un mare zambet pe buze! Per total un eveniment reusit. Cu putin efort lucrurile ar putea fi geniale! Astept tare ca piatra ’10!
Tudor Geangălă (DirtBike/LosBalauros) – locul 26 Elite
2014 s-a anunțat un sezon sărăcăcios la capitolul concursuri de downhill și nu pot decât să mă bucur că Piatra Neamț a ținut steagul sus. Ce cred eu că ar fi de spus despre TCP 9 e că a organiza un concurs de downhill nu este deloc simplu. Mereu sunt lucruri pe care le puteai face mai bine și nu cred că are rost să intrăm in detalii acum. Este de apreciat faptul că organizatorii au acceptat feedback din partea participanților și că au reacționat în timp real la el. S-a spart o contrapantă?- oamenii s-au mobilizat și s-a reparat dupa o oră sau mai puțin! Nu e ok secțiunea X din traseu și există o variantă mai bună?- hai să schimbăm linia, spuneți voi cum e mai bine! Și lista poate continua. Ar fi de trecut în revistă faptul că traseul a fost rapid și distractiv atât pe ud cât și pe uscat, oamenii primitori și prietenoși iar in oraș un vibe tare fain. Cine a mai fost la TCP sigur mai vine, iar cine nu a fost recomand să-și facă drum la anul!
Ada Țucă – locul 2 fete
TCP a fost un concurs reușit, în contextul în care cei mai implicați în desfășurarea lui cu succes au părut a fi riderii, voluntarii și vremea, care ne-a lăsat până la urmă să ne bucurăm de traseu. La capitolul organizare, cred că ar fi multe aspecte de semnalat: pornind de la lipsa unei persoane calificate, care să ofere celor înscriși (la fața locului) informații despre organizarea și desfășurarea concursului, continuând cu lipsa acordării unei dovezi de plată pentru Taxa de înscriere, lipsa organizării vreunui briefing şi a oferirii unor informații clare despre concurs. Toate acestea, pe un traseu nemarcat complet, până în apropierea startului concursului, ce a fost cronometrat cu un sistem ce a generat întârzieri și anularea calificărilor, deci nerespectarea programului afișat și scurtarea timpului de dat. Să mai zic ceva de logo? Pentru mine, TCP a fost o experientă plăcută, un prim
contact cu un concurs de downhill, cu o bicicletă bucuroasă să fie acolo. Chiar dacă nu de pe podium, vreau să îi mulțumesc pentru această experiență tot lui Radu, Omul a cărui bicicletă am plimbat-o la Tare ca piatra. Și îmi face plăcere să-i felicit pe cei (cea) Iute ca săgeata!
Petru Vereștiuc – locul 1 Hardtail
Nu am fost foarte încântat deoarece a fost o încurcătură cu calificările și finala. Primele două grupe care au plecat, hardtail și masters, au știut că sunt calificările deci nu pot spune că băieții eu mers la capacitate maximă. În ceea ce privește organizarea, din punctul meu de vedere a fost mai slabă ca în anii trecuți, însă traseul a fost refăcut bine, cred că ăsta a fost un punct forte.
Marian Achim – locul 16 Hardtail
“La Piatra, am venit de miercuri cu inca trei prieteni, m-am dat pe mocirla, m-am dat pe umed, m-am dat pe uscat. Am cazut de nenumarate ori in prima zi, de numarate ori a doua zi si o singura data in ziua de concurs. M-am urzicat si intepat in trandafirii salbatici de pe traseu, mi-am depasit temerile, ne-am pozat. Am vazut cum se dau rachetele si avioanele si in cele din urma am inteles ca nu e show aviatic ci un altfel de concurs cu biciclete. Am cunoscut oameni noi si am ras cu prieteni vechi. Am dat 13 ture in total iar pentru ultima tura am urcat cu telegondola cu numarul 13 fapt pentru care pe traseu am “sarbatorit” aceasta inlantuire de numere norocoase cu un impact cap-piatra. Am realizat ca am capul mai tare ca piatra si cat de binecuvantata e casca si odata cu ea eu si am plecat mai departe. Mi-ar fi placut sa se marcheze traseul cu o zi mai devreme si mi-ar fi placut ca in ziua concursului sa putem da o tura de incalzire. Dar na, sunt sigur ca in 2015 organizatorii vor remedia aceste chestiuni. Eu, cu siguranta voi fi acolo sa vad progresul.”
