Lipsa unor cifre oficiale și concrete referitoare la numărul bicicliștilor din orașele din România este principalul motiv pentru care investițiile într-o infrastructură adecvată pentru bicicliștii urbani din România întârzie să se producă. Institutul Național de Statistică (INS), singurul abilitat să conducă un recensământ oficial la nivel național, nu deține niciun fel de cifre referitoare la câți oameni folosesc bicicleta ca mijloc alternativ de transport în mediul urban.
“În România, nu există niciun fel de statistică referitoare la numărul de bicicliști înregistrați la nivel urban. Iar asta ne face vulnerabili în fața nepăsării autorităților. Un recensământ al bicicliștilor ne poate face mai vizibili pentru toți cei din jur. Accesați www.catibiciclistisuntem.ro și completați chestionarul!”, spun reprezentații Portocala Mecanică.
“O trecem (n.r. problema lipsei unor date statistice) pe ordinea de zi la următoarea ședință. Sperăm să se rezolve”, spune Ileana Stroia, consilier superior la INS.
Această lacună de contabilitate este adesea folosită ca pretext de reprezentanți ai administrației publice pentru a justifica lipsa investițiilor în infrastructură pentru bicicliști. Într-o declarație de presă de pe 6 august 2012, Carmen Dincă, purtător de cuvânt al Administrației Străzilor, invoca chiar cifre statistice inexistente referitoare la numărul bicicliștilor din București: “Nu s-a mai investit niciun leu în piste pentru biciclişti. Deocamdată, priorităţile Bucureştiului sunt şoferii. În Bucureşti sunt peste 2 milioane de maşini, iar biciclişti avem sub 1%. Nu avem o cultură pentru bicicletă cum au nemţii, austriecii, belgienii”.
Același vid statistic a fost folosit și de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, pentru a insista că bicicliștii nu fac parte din traficul urban, iar aceștia trebuie să fie asimilați pietonilor. Într-un interviu acordat Pro TV pe data de 15 decembrie, edilul spunea: “Eu insist ca pistele pentru bicicliști să fie pe trotuar, însă nu cum sunt acum. Bicicliștii spun că vor piste pe stradă. Nu pot să fac asta, ar fi numai incidente nefericite. Nu sunt atenți la trafic și am avea alte probleme”.
În acest moment, există doar câteva studii care oferă doar minime repere pentru a contura această demografie, însă insuficiente pentru a opera cu cifre reale.
Singurul studiu întreprins în București în acest sens, realizat în 2009, face referire la procentul de deplasări făcute cu bicicleta din totalul deplasărilor efectuate în spațiul urban. Potrivit cifrelor furnizate de studiul efectuat de RATB la acea vreme pe un eșantion de 400 de respondenți, sub 5% din totalul deplasărilor urbane din Capitală se realizează cu bicicleta.
Concluziile, dincolo de faptul că sunt învechite, nu au valoare statistică absolută, fiind făcute după metoda eșantionului. În plus, numărul de deplasări cu bicicleta nu reflectă implicit și numărul de biciclete existente în București. Este cunoscut faptul că mulți dintre cei care au o bicicletă nu o folosesc în oraș din cauza lipsei de infrastructură.
O altă statistică, de această dată națională, e mai optimistă, însă ajută, de asemenea, doar într-o mică măsură pentru a estima numărul bicicliștilor din România. Este vorba despre un studiu la nivel european, potrivit căruia, în România s-au vândut acum doi ani 375.000 de biciclete noi. Este o veste bună, care indică un trend ascendent al folosirii bicicletei, având în vedere că în anii anteriori, această cifră era mult mai mică (110.000 de biciclete vândute în 2010, 180.000 în 2009, 210.000 în 2008). În total, 875.000 de biciclete vândute în România în doar patru ani. Statistica aceasta rămâne totuși deficitară, deoarece sunt luate în considerare doar bicicletele noi vândute an de an începând cu 2008, nu și înainte de această dată. De asemenea, nu sunt luate în calcul vânzările de biciclete second hand sau cele făcute fără acte.
„Prin intermediul platformei www.catibiciclistisuntem.ro, intenționăm să realizăm un recensământ cât mai fidel al bicicliștilor din marile orașe ale României. Disponibilitatea unor cifre statistice concrete este de folos atât municipalităților – pentru a dezvolta infrastructuri ce țin cont de această realitate socială, cât și grupurilor de lobby care pot opera cu date palpabile atunci când solicită celor dintâi drepturi mai multe pentru bicicliști. Nu în ultimul rând, cifrele acestui recensământ sunt de folos fiecărui biciclist ca răspuns atunci când are sentimentul că este perceput și tratat ca un personaj exotic în traficul urban”, au adăugat reprezentanții platformei Portocala Mecanică.
Chiar și în condițiile în care acest recensământ nu este girat în vreun fel de reprezentanții INS, acesta ar trebui făcut ca un prim pas pentru obținerea unei imagini mai clare asupra amplorii utilizării bicicletei ca mijloc de deplasare cotidiană. Astfel de informații se regăsesc curent în recensământuri ale populației desfășurate în SUA (2007), Marea Britanie (2001 și 2011), dar și în celalelalte state europene, cu precădere vestice (Olanda, Danemarca, Belgia, Olanda, Franța).
Prin urmare, un recensământ al bicicliștilor se impune și în orașele din România! Suntem mai mulți decât cred ei!
Un prim testimonial-video al celor care susțin inițiativa noastră poate fi accesat aici.
Si eu care credeam ca soferii sunt cei neatenti si indisciplinati in trafic, ca 99.9% din accidentele notabile implica soferi iar nu biciclisti… Ntntnt, aflu lucruri noi.