Aly Avram despre experiența la Prima Evadare

Prima Evadare sau primul moment de slabiciune din acest an al echipei Focus-Freerider? Este intrebarea la care inca nu am reusit sa gasim explicatii. Inceputul cursei parea promitator pentru noi. Avusesem o saptamana grozava de antrenamente in cadrul MTB Academy si ne simteam grozav. Toti trei eram foarte entuziasmati si gata sa dam totul la acest concurs, desi eu impreuna cu Andrei Banescu aveam o singura temere: aceea ca plecam de pe locul 500 si nu vom putea depasi, asa cum auzisem de la concurentii care au mai participat.

Am sosit in Bucuresti sambata seara, destul de obosit dupa drumul lung de la C-lung si sesiunea grea de antrenament, dar eram pregatit de orice si gata sa dau totul din mine, mai ales ca stiam in mare parte despre ce este vorba si imi imaginam oarecum, cum se va desfasura concursul (cu cateva minute bune de asteptat la coada), dar simteam ca nimic nu ne putea opri. Mergeam pe principiul ca daca se vor forma cozi imense ne vom agata de elicpoter si vom avansa cu orice pret.

Noaptea a trecut foarte repede si ziua concursului sosise. Ne-am intalnit toti trei undeva in Bucuresti si am plecat spre start. Eram pregatiti, chiar si sa aplicam “strategia” in caz de nevoie. Am ajuns la start, ne-am lasat bagajele si imediat am inceput incalizrea si neavand foarte mult timp la dispozitie pentru prea multe lucruri ne-am asezat la start: Bogdan pe locul 69, iar eu impreuna cu Andrei undeva pe la locul 500.

Cu sinceritate, pot spune ca a fost un start foarte lent si am asteptat ceva pana am putut trece si noi linia de start asa cum se cuvine, nici nu vreau sa ma gandesc la cat au asteptat cei din spate. Ei bine, ne asteptam la asa ceva, deci nu am fost foarte marcati de acest lucru, mai ales ca imediat ce plutonul s-a intins am putut avansa foarte repede printre concurentii din fata.

Bogan avea deja avantajul plecarii din fata, iar mie nu imi mai ramanea decat sa ma tin dupa Andrei care pe portiunea de asfalt avansa nebuneste. Nu m-am putut tine foarte mult dupa el, pentru ca nu avea rost sa risc o cazatura inca de la inceputul cursei asa ca m-am desprins si pentru ca lucrurile mergeau foarte bine, am inceput sa avansez intr-un ritm mai sigur.

Primii km de cursa au fost destul de blanzi cu noi si chiar credeam ca ne putem impune la locuri destul de bune, insa dupa 15 km de cursa s-a intamplat primul dezastru: Bogdan a cazut din cauza unui alt participant si a rupt patina schimbatotului. Am incercat sa ii dau bicicleta mea, dar pentru ca avea cadrul mult prea mic pentru el nu am putut face nimic sa il ajut asa ca a fost nevoit sa abandoneze.

Ramasesem doar eu si cu Andrei in joc, asa ca trebuia sa ne concentram pe situatie. Trecusera deja aproape 30 de km de cursa, iar eu tot avansam pozitii, cand la un moment dat il depasesc pe Andrei care clacase din anumite problem de sanatate, iar acesta parea sa fie al doilea dezastru.

Eu inca ma simteam bine si aveam in spatele meu un adversar bun de la C.S. Olimpia asa ca pentru mine inca mai exista o mica sansa. I-am explicat lui Andrei ce are de facut, iar eu am continuat sa trag cat am putut de tare. Am luat foarte mult avans pe o portiune de padure cu noroi si tot ce aveam de facut pana la final era doar sa pastrez avansul, insa imediat dupa iesirea din padure si intrat pe camp, s-a intamplat dezastrul si pentru mine. Aceleasi probleme pe care le avea si colegul meu Andrei: oboseala se stransese in picioare si incepeam sa sufar.

Deja concurentii incepeau sa ma depasasca ceea ce nu era deloc bine. Am continuat sa trag de mine sperand ca imi voi reveni, dar din pacate lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai rau. Am inceput sa am ameteli si dureri de cap. Eram pur si simplu secat de energie si simteam ca voi lesina in orice moment .

Se pare ca venise si momentul meu, in ultimii 5 km am fost depasit de baiatul de la Olimpia, iar in acel moment am simtit ca lumea mea se prabuseste total si nu mai are rost sa continui cu acele stari asa ca am fost nevoit sa ma opresc pentru a manca ceva rapid.

Nu a mai durat mult, iar cu 3-4 km inainte de final am fost depasit de Andrei care isi revenise. Obiectivul meu principal nu mai era un rezultat bun ci doar sa termin cursa. Pierdusem deja mult timp cu starile de ameteala si cu mancatul asa ca nu mai aveam pretentii.

Eu am reusit sa termin pe locul 6 la categoria mea de varsta, Andrei pe locul 38 la categoria lui, si, din pacate, Bogdan s-a ales cu abandonul. Cam asa s-a desfsurat Prima Evadare pentru echipa Focus-Freerider, dar speram ca acesta a fost doar un moment de slabiciune peste care vom trece cu timpul cu ajutorul antrenamentelor MTB Academy. Asa cum a spus si antrenorul nostru Razvan Juganaru : “Trebuie sa stii sa pierzi la momentul potrivit pentru a castiga altadata”.