Am impresia că unii oameni uită pur și simplu că în spatele volanului unui automobil sau pe o bicicletă, se află un alt om. Dacă te raportezi la propria persoană, pentru a-ți identifica mai bine acea mică parte a personalității tale care te determină să devii impulsiv în situații neașteptate, ar trebui să conchizi prin faptul că nu doar tu îți manifești nervii în trafic, ci o fac și ceilalți din jurul tău. Conflictele între oameni sunt aici din prima zi, de la primate la homo sapiens, însă astăzi tot aducem în discuție conceptul omului modern: are mult discernământ, oferă înțelegere și îi este oferită în egală măsură din partea celorlalți. Totul se rezumă de fapt la diplomație, un concept care dacă este bine implementat, vine cu o serie de avantaje pentru tine în viața de zi cu zi.
Simt nevoia să aduc iarăși în discuție ultimul marș al bicicliștilor, care a avut loc săptămâna trecută în București. Dacă ai luat parte, probabil ai fost martor la câteva incidente minore, dar care pot avea consecințe neplăcute în viitor. Dacă nu ai văzut, este posibil să fi auzit de mici corecții aplicate de bicicliști, șoferilor lipsiți de răbdare într-o sâmbătă dimineață. Pe scurt, câțiva șoferi grăbiți fie au început să claxoneze ca demenții, fie au forțat coloana de bicicliști pentru a-și croi loc mai repede, fie s-au exprimat mai plastic vizavi de marșul în desfășurare. Și chiar dacă nu se grăbeau undeva, cred că în general cei prezenți în trafic o fac oricum, din obișnuință. Ei bine, acești șoferi care au călcat strâmb în viziunea unora, s-au ales cu ceva insulte grave și mai mult, cu reaminterea faptului că sunt minoritari și că nu are niciun sens să se agite. Cum? Prin forță brută, adică cu un pumn sau cu un picior aplicat automobilului. Total greșit.
În naivitatea mea, am considerat mereu că bicicliștii sunt persoane deschise la minte. Și cu mici excepții, susțin în continuare că am dreptate. Apetitul pentru răfuielile în trafic crește proporțional cu numărul de bicicliști care iau parte la respectivul marș. Din două motive: ai spatele acoperit, deci ai curaj, iar șansele ca cei care vin special pentru astfel de episoade de război, sunt de asemenea mai mari. La fel ca cei care strică galeriile echipelor de fotbal, doar că vorbim aici de o scară mult mai mică și ceva mai pașnică. Și aparent mai nesemnificativă. Dar cred că este clar pentru toată lumea că, acelor șoferi, care au înghițit respectivele injurii, le va fi destul de greu în viitorul apropiat să respecte bicicliștii. Poate că nu vorbim de un număr mare, dar astfel de marșuri vor mai exista cu siguranță, iar situații de acest gen trebuie evitate. Te-a enervat? Zâmbește-i. Asta-l va enerva pe moment și mai tare, dar este cert că va uita mai repede un zâmbet decât un pumn în mașină. Bicicliștii își cer dreptul de a împărți spațiul stradal cu șoferii. Iar ceea ce s-a întâmplat sâmbătă, chiar dacă au fost cazuri izolate, nu se numără printre cele mai bune metode de a-ți face intrarea.
Putem să vorbim pe termen nelimitat despre acest subiect. Din 1998 și până acum am pedalat prin București fără a înregistra vreun conflict major cu un șofer. Chiar dacă mi s-a tăiat calea sau chiar dacă mi s-a deschis o portieră în față. Am fost prevenitv, am fost înțelegător, am depășit automobilele la o distanță mai mare, totul, pentru a evita orice incident. Sau poate că am avut noroc.
De curând am reîntâlnit o cunoștiință din adolescență. Pedalează zilnic prin oraș, iar în ghidonul bicicletei sale ascunde o bâtă telescopică. Am ținut să-i menționez că nu prea este echilibrat din punct de vedere psihic și l-am întrebat pentru ce are nevoie de așa ceva. Dezamăgit, ascult explicația: o folosește pentru a aplica corecții șoferilor indisciplinați din trafic. Plin de satisfacții, îmi explică cum a pus-o în aplicare și câte roade a dat metoda. Gura îmi rămâne întredeschisă, fără să-mi dau seama. Sunt consternat. Dați-mi voie să sper că lucrurile vor intra pe făgașul normal, vă rog.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
violenta naste alta violenta… mai bine te abtii !
mda..dupa parerea mea, critical mass-urile din RO sunt mai mult niste circuri inutile si fac mai mult rau decat bun pentru noi..intotdeauna am participat la ele cu putin gust amar in gura (sau mai nou deloc), tocmai din aceasta cauza…imi e scarba cand vad biciclistii devenind agresivi sau ‘aratand’ cu degetul la soferi. WTF? Ar trebui sa fim prieteni in traifc, nu inamici…atitudinea „fuck the cars” este complet gresita.
Sunt nu numai biciclist (la servici si ocazional cu o pliabila prin tm) ci si sofer (din 2003 – si multi km parcursi). Banuiesc ca sunt destui biciclisti cu carnet. Ca biciclist si ca sofer vad multe cazuri de soferi indisciplinati ce nu-ti respecta dreptul tau de sofer/biciclist. Parerea mea e ca persoanele respective au o problema de atitudine in general – cu toti cei din jurul lor.
Surpriza mea – ca biciclist a fost sa vad ca numarul biciclistilor indisciplinati si cu probleme de atitudine este mult mai mare decat cel al soferilor – si aici vorbesc atat ca sofer cat si ca biciclist. Ca sofer – ma ingrozeste numarul mare de biciclisti ce nu au mijloace adecvate de semnalizare pe timp de noapte, care merg pe contrasens ca si cum ar fi dreptul lor, trec pe rosu la semafor, la semnul de cedeaza trecerea nici macar nu se asigura si asteapta ca eu – sofer pe dreptul meu – sa opresc masina ca sa treaca el. Deseori am fost gratificat cu un „Date-n p… mea” cand am incercat sa le atrag sporadic atentia.
Ca biciclist – merg pe pista de biciclete si de foarte multe ori vine din contrasens cate un mos (care nu are nici o intentie sa se dea la o parte desi pista lui e pe celalalt trotuar). O singura data am i-am spus unui mos – „Nene, tre sa mergi pe cealalta pista ca aia e a dumitale” – si m-am ales cu un „Tu ce p… mea vrei?”.
etc. …
Ca o concluzie – cei sapte ani de acasa sunt vizibili indiferent in ce categorie intri sofer sau biciclist. Personal aplic pe bicicleta ceea ce in soferie numim „conduita preventiva”.
PS: poate ar merita sa amintim si de pietoni
Orice cursa a inarmarilor escaladeaza. Daca unii biciclisti vor fi violenti in trafic, soferii nu-i vor prinde chiar pe ei (care probabil vor lovi si fugi) ci pe unii pasnici, cu garda jos.
Eu n-am chef ca un sofer care a patit-o din cauza unui cvasi-om cu telescopica in ghidon sa imi faca un viraj brusc sau cine stie ce surpriza „pentru ca stie el ca toti biciclistii o merita”.
De 4 ani cand sunt in Bucuresti cu bicla si in cei 3000 de km facuti anul trecut si 1500 facuti anul asta, nu am avut nici o incaierare. Doar 10-15 claxoane. Dar m-am si ferit sa intru in conflicte cand cate unu a gresit flagrant dar, pentru ca am fost prevazator, nu am patit nimic. Am injurat in barba si am mers mai departe.
Stiti cat de misto e cand un sofer care a gresit si pe care nu l-ai injurat te ajunge din urma, lasa geamul din dreapta jos si isi cere scuze? Va spun eu: e mult mai misto decat atunci cand iti raspunde la injuratura sau violenta ta.
Intr-o tara normala dai un telefon la politie sa rezolve problema. La noi … faci naveta la sectie zilnic pana-ti retragi sesizarea.
Care este limita tolerantei si cat esti dispus sa te injosesti adoptand o astfel de atitudine?
Cata toleranta trebuie adoptata fata de hotii de biciclete de exemplu? Sau ce faci daca te trezesti cu bicicleta in sant din cauza unui sofer cretin? Daca il prinzi pe unul ii multumesti frumos sau ii rupi picioarele daca poti?
Conflictul nu trebuie evitat cu orice pret. Prin conflict au fost si sunt impuse si „drepturile omului”. Este un adevar dur pe care e bine sa-l accepti. Si revolutia din’89 tot un conflict a fost, plin de violenta iar daca ai avea posibilitatea sa dai timpul inapoi si sa-l eviti nu cred ca ai face-o.
@BikeLover
E mişto şi când îţi mulţumesc că îi laşi să se bage, mai ales că se întâmplă foarte des dacă nu goneşti ca un nebun fără să-ţi pese de nimeni şi nimic 🙂
Conflictul nu trebuie evitat cu orice pret. Ba bine că nu. Conflictul trebuie evitat cu orice preţ, dacă n-ai bani, faci şi-un credit!
Din două motive. Unul emoţional, îţi strici echilibrul pe ziua aia, dacă-l baţi pe unu (varianta optimistă), trebuie să echilibrezi situaţia făcînd o faptă bună (nu prea mai e loc în România de fapte bune)
Celălalt logic. Pathfinderul bate bicicleta. De la mare distanţă. Cel puţin pe planeta de pe care vin eu.
În final, aş vrea să vă reamintesc că nu există două puncte de vedere, dreptate etc. cînd vine vorba de mersul pe şosea. Există un Cod Rutier şi atît. Îl respecţi sau nu. Atîta timp cît îţi bagi picioarele în el, nu are sens să discutăm de cine a avut sau nu dreptate. Prioritatea, sensul interzis, semaforul nu se negociază …
E foarte interesant sa eviti un conflict cand ai ocazia. Dar nu stiu cat de pacifist poti fi atunci cand unul se hotaraste sa dea peste tine si exact cum a zis cineva aici, te trezesti exact in sant.
Felicitari celor care au taria sa intoarca si celalalt obraz, dar nu e normal sa cerem tuturor sa faca asta. Si asta o zic din perspectiva unui om care nu a fost implicat in nici un incident major, dar care zi de zi suporta si inghite in sec toate abuzurile soferilor si pietonilor.
Si pacifismul are limitele lui. Nu e normal sa suporti claxoane, injuraturi si nu mai stiu eu de ce. Nu de alta, dar ajungi la psiholog in scurt timp…
Ma bucur ca despre lucrurile astea se scrie si in locuri mai vizibile pentru comunitatea biciclistilor. Am participat la ultimul protest, am observat aceleasi probleme si am scris despre ele cam in aceiasi termeni.
@FS: ti-ai pus vreodata problema ca este posibil sa ai parte de experiente neplacute cind mergi cu bicicleta si din cauza faptului ca esti pregatit sa interpretezi in cheie conflictuala orice interactiune cu ceilalti participanti la trafic? Am 26 de ani de biciclat, din care vreo 10 prin Bucuresti, si nu am avut parte de nici un incident cu vreun sofer. Poate sint eu mai norocos.
Pentru cei care nu pot să-şi stăpînească nervii în trafic, biciclişti, şoferi sau chiar pietoni (am văzut pietoni care s-au repezit în faţa maşinii, doar pentru că era verde la semafor). Atunci cînd simţiţi că pierdeţi controlul, retrăgeţi-vă undeva, separat de restul oamenilor şi încercaţi să vă calmaţi. Dacă o faceţi de două, trei ori, o să vă intre în reflex. Sau încercaţi să vă gîndiţi la ceva amuzant, eu cînd am avut un accident cu bicicleta, a dat o maşină peste mine, am zis cu voce tare, cum de numai peste de-alde voi dau.
Eu mi-am sfătuit toţi prietenii, dacă ai nervii slabi, poate că ar fi bine să nu ieşi din casă, în nici un caz să mergi cu bicicleta cu o betonieră care te depăşeşte în viteză alături.
Bine, doar dacă vrei să te sinucizi …
Ma bucur ca cineva a semnalat aceasta problema de la marsul de sambata. Am participat si eu si m-a afectat faptul ca am vazut cum unul din ORGANIZATORI (unul mai solid si mai mare), care se ocupa de bunul mers al marsului, injura soferii, dadea cu piciorul in masini si facea si alte gesturi, descreierate efectiv.
Majoritatea biciclistilor erau calmi si cuminti iar el se comporta ca un huligan. Atata timp cat se creeaza aceasta dualitate sofer-biciclist, noi-ei, nu vom putea evolua. Suntem toti oameni cu bune si rele. Cum sa ne asteptam la respect de la altii cand noi nu il putem oferi?
Iar interactiunile mele cu soferii in ultimii 2 ani in Bucuresti au fost FOARTE bune. S-au aruncat zambete in trafic, mi s-a facut loc, daca le-am indoit oglinda din greseala, m-am intors, le-am ajustat-o, mi-am cerut scuze. etc.
Mda. Nu poti baga cu forta niste idei in capul oamenilor. Am vrut atunci sa il abordez pe tipul de sambata insa nu am stiut cum sa il iau. Era prea pus pe harta. Trebuie mai multa constientizare si probabil asta necesita timp.
Am participat si eu si recunosc ca am aplicat un picior in portiera unui taximetrist care, parcat fiind pe dreapta, incerca sa ajunga pe a 2-a banda in timp ce trecea plutonul nostru pe banda intai. Eram cu roata din fata in dreptul portierei din spate cand a tras de volan iar in stanga aveam alti biciclisti. Am pus frana si am lovit masina cu piciorul in acelasi timp ca sa franeze si el ca altfel ma lua pe capota. Apoi l-am intrebat de ce nu se asigura si am asteptat sa plece. A fost mai mult instinct decat nevoie nejustificata de a comite acte de violenta. Just sayin’ .. mai sunt si cazuri d-astea.
@BadDragon: Eu am zis ca un conflict nu trebuie evitat cu orice pret, nu ca trebuie pornit cu orice pret. Din punctul meu de vedere o atitudine total pacifista este gresita la fel ca una total violenta. Cert pentru mine e ca trebuie sa fii pregatit pentru orice.
Si eu am vazut soferi care incercau sa se bage in plutonul de ciclisti. Si inclusiv soferi nervosi. Pe principiul eu sunt in masina si am prioritate. Practic soferii aia incalcau legea. Si din pacate atitudinea in trafic in bucuresti este: si daca incalc legea ce o sa imi faci ? La manifestatia de sambata toti soferii care au trecut prin plutonul de ciclisti fara a avea semnal de la un agent de circulatie sa faca asta au incalcat legea. Spune cineva pe un forum ca daca ai atata tupeu sa te bagi in fata biciclistilor care manifesteaza legal hai si pe 1 decembrie si incearca manevra asta cu blindatele armatei. Intradevar e „placut” cand un sofer sau biciclist care a gresit se opreste langa tine si isi cere scuze, dar, din pacate trebuie sa existe si un „dar”, cei mai multi soferi nu o fac si cand ii avertizezi politicos ca au gresit te injura sau te iau la misto ( cel putin mie asa mi s-a intamplat de fiecare data ) si pe de alta parte cand eu am gresit ca biciclist in trafic si mi-am cerut scuze … si atunci am fost injurat.
Lucrurile SUNT pe un fagas normal. Nu trebuie sa astepti altceva. Nu stiu de ce lumea crede ca o comunitate, oricare ar fi ea, este perfecta. Nu este. Asa e si la biciclisti. Vorbiti de conduita?? De ce nu vorbiti de echipamentul obligatoriu?! Ati constata ca f. multi nu-l poarta. Asta e… cu asta defilam. Nu suntem nici mai buni nici mai rai decat altii (soferi sau pietoni)