În acest spațiu est european unde sunt aclimatizate diverse vietăți cu mentalități antediluviene, în special în funcțiile de conducere, ne așteptăm să vedem la fiecare pas situații din cele mai bizare. Probabil că te întrebi ce s-a mai întâmplat. Hai să-ți povestesc. Într-una din turele mele dimprejurul Bucureștiului, mă opresc inept precum o balerină în fața unei bălți cu noroi și privesc un indicator care-mi interzice accesul cu biciclete într-un așa zis parc.
Cu o privire ascuțită, aproape porcină, un paznic cu simțul răspunderii deja îmi măsoară intențiile, timp în care creierul său îi infuzează tot felul de scenarii în ceea ce privește intenția mea. Se gândește dacă este timpul să mă abordeze sau nu. Scot repede telefonul, fac o poză așteptând deja să-i aud glasul care mă alungă mai ceva ca pe un câine vagabond și încerc să mă ușchiesc din acel loc. Constat în spatele meu o manifestare audiovizuală care nu mă poate atinge nicicum și-mi văd în continuare de drum. Apoi încep să mă gândesc mai mult asupra mesajului transmis de indicator. Oare care este scopul? Parcul nu este un spațiu de recreere?
Da, știu exact ce replici voi primi de la cei străini de biciclete: în parc sunt copii mici care umblă nesupravegheați, sunt mame însărcinate a căror viață poate fi oricând pusă în pericol, bătrâni care caută liniște. Dacă raportez situația la cazul meu, pot fi atât de sigur pe mine încât să-mi donez bicicleta paznicilor în cazul în care comit vreo tâmpenie. Apoi, încetul cu încetul, încep să-mi amintesc de o scenă din vară când un grup de băieței, care pedalau în șlapi cu viteză maximă, au început să facă slalom printre oameni și mai mult decât atât, să-și folosească goarna din dotare cu care băgau spaima în cei care veniseră să servească o porție de relaxare de dumincă.
Ambiguă situație. Pun lucrurile în balanță și realizez că defapt ambele tabere au partea lor de dreptate. Indivizii care vor să se plimbe pe jos, fără a fi deranjați, nu sunt de acuzat. Dacă cineva le tulbură liniștea, la urma urmei este firesc să se revolte. Cei care pedalează liniștiți în parc, bucurându-se de natură, nu pot fi bineînțeles băgați în aceeași oală cu cei mai sălbatici dintre bicicliști. Iar ceea ce urmează, gândindu-te prea mult la cum ar trebui să fie, aduce cu o stuație tipic mexicană, când fiecare este amenințat de pistolul celuilalt așteptând momentul când primul va apăsa trăgaciul.
Așa s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, când copilul unei persoane importante din acest mic stat de la periferia Europei, a fost lovit în plin de către un biciclist: s-a interzis accesul cu bicicletele în parc. Amenda era destul de mare, așa că erau mai puțini cei care considerau că merită riscul. Așa că cei mai speriați de traficul nebun s-au mutat pe trotuar. Acolo, lucrurile n-au stat deloc bine: lumea te sfătuia să alegi șoseaua, asta dacă nu voiai să te alegi cu o plasă plină de cumpărături în plin creștet al capului. Pe stradă, șoferii nu arătau la acel moment prea multă înțelegere, iar prin claxon și câteva gesticulații, ne explicau faptul că ne trimit la origini.
Una peste alta, vreau să recunosc că m-am numărat printre acele persoane care nu au ținut cont nici de faptul că bicicletele erau interzise în parc, nici de faptul că toți mă înjurau pe trotuar și nici măcar de faptul că pe stradă, în zilele aglomerate, eram o grijă în plus pentru șoferi. De ce? Simplu, pentru că sunt responsabil.
Între timp situația s-a mai schimbat. În unele parcuri biciclete sunt tolerate, pe trotuar există piste deci cetățenii nu mai au ce comenta, iar pe stradă șoferii s-au obișnuit cu prezența bicicletelor în trafic. Problema este defapt că unele parcuri încă interzic accesul bicicletelor. Iar parcul, după cum probabil știm cu toții, este cel mai bun loc unde poți începe să înveți să pedalezi pe două roți. Este locul în care orice persoană care de abia ia contact cu bicicleta, reușește să se plimbe în tihnă, fără a suporta amenințările celor de pe stradă. Opțiuni există desigur. Dacă parcul din proximitatea ta îți interzice accesul cu bicicleta, îl poți încerca pe următorul, ce-i drept, ceva mai departe de tine. Alții își pun însă problema transportului: cum ajung acolo dacă nu am un automobil în care să încarc bicicleta? Cu metroul când de abia după ora 20:00 îmi este permis? E deja frig și întunecat iar eu sunt începător și n-am chef? Cu RATB-ul? Să fim serioși? Cine s-a urcat vreodată cu bicicleta în autobuz la orele după-amiezii știe bine ce primește din partea călătorilor. Și atunci? Ce rămâne de făcut?
Dacă suntem pragmatici (ceea ce este recomandat să fim), cele de mai sus nu contează prea mult: dacă vreau să pedalez, voi învăța oriunde, fără să mă plâng că nu mi se oferă oportunitatea. Și defapt cred că asta este tot ceea ce trebuie să reținem, dintr-un sistem „prodigios” – vorba vine – unde legile se schimbă peste noapte. Interzis bicicletelor? Stupid într-o oarecare măsură! Dacă am suficientă conștiință încât să înțeleg că mai sunt și alți oameni pe lângă mine, care trebuie respectați, atunci utilitatea acestor indicatoare și a zdravenilor străjeri de parc sunt nule.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Cum in orice padure exista uscaturi, asa si in orase exista oameni limitati…..din pacate unii INCA la conducere. Sa nu mai reamintesc si de acele specimene de biciclisti, daca putem sa le spunem asa, care ar trebui impuscati (si lista continua).Intr-o lume ideala n-am vorbi de astfel de lucruri, nici macar n-ati fi scris editorialul de fata. Dar, iarasi din pacate, asta e realitatea.
Eu unu tin sa va felicit inca o data, asa pentru ca le spuneti pe fata.
Florin P
Cred ca cei care isi obtin diverse informatii pe acest site nu au cum sa nu fie de acord cu lucrurile spuse in editorial si foarte probabil ca mare parte din ei sunt responsabili atunci cand sunt pe bicicleta. Problema cred ca e ca pietonii care arunca cu sacosele dupa tine pe strada, soferii care iti ureaza de dulce, paznicii burtosi din parcuri (aceiasi paznici pentru care nu conteaza ca e plin parcul lor minunat de sticle de ‘Saniuta’, betivani si caini), inclusiv parintii care ies cu cei mici in parc si pe care ii lasa sa alerge aiurea de colo colo pe alei – toti acestia nu cred ca o sa citeasca cele scrise mai sus si nici nu se gandesc cum stau lucrurile de fapt. Daca pentru altii mersul pe bicicleta este ceva firesc, la noi in tara inca sunt la putere bemveul, maneaua si cocalarismul.
Hehe… in Timisoara oamenii intoleranti la adresa biciclistilor sunt cu siguranta in crestere. Total neasteptat, stiu. Am mers pe bicicleta in trafic de la 12 ani (era ilegal, acum stiu)… si au trecut ceva anisori de atunci. Ei bine, pe vremea aia nu eram claxonat in trafic asa ca acum. Atunci aveau loc sa se „strecoare” cu autobuzele articulate pe langa mine, acum pana si masinile mici ma claxoneaza, pe acelasi drum, si uneori si imi arata spre dungile alea trase fugitiv si serpuitor pe trotuar, despre care stim cu totii cat de bine sunt facute…
Nu sunt de acord cu ideea care rezulta din materialul de mai sus. Asta ar insemna ca la intrarea in parc sa fie o tablita cu mesajul „Interzis biciclistilor, cu exceptia celor responsabili”. Cine se va opri la intrare si va spune „da, eu nu intru pentru ca nu sunt responsabil”. Este ca si cum ai spune „Interzis circulatia in localitati cu mai mult de 50km/h, cu exceptia soferilor care conduc bine”. Sau „Interzis parcarea autoturismelor cu exceptia celor mici ca nu ocupa spatiu mult”. O lege nu distinge, nu se pot face nuantari decat in anumite limite. Cu alte cuvinte e la fel pentru toti. De obicei regula este ca cei responsabili au de suferit de pe urma celor neresponsabili. Ce s-ar putea face in parcuri ar fi sa se instaleze indicatoare cu viteza maxima admisa pentru biciclisti 10 sau 15kmh. Adica la plimbare. Cum ar fi masurati cei care incalca limita de viteza in parc? Asta e alta poveste 🙂
Asta e mic copil pe langa indicatoarele cu „interzis bicicletelor” in zona centrala(toata!) atat de europeana a Pitestiului. Trist si foarte trist. Evident ca nu am de gand sa iau in serios asta dar asta nu face indicatorul mai putin memorabil.
Totul se reduce la lipsa autoritatii in general, fapt care face ca exceptiile sa afecteze masele din cauza generalizarii. Altfel spus: daca prin parcuri ar exista ageti de politie si nu niste urangutani as fi de acord sa amendeze toti pustanii care fac slalom printre bebelusi. Amenda pe loc, n-ai buletin… marsh la sectie…
Imi place ca e destul de impartial articolul.
Sunt total deacord cu tine sincer, de la astia din conducere putem sa ne asteptam chiar la orice…din pacate.
Ca intodeauna un editorial care pune punctul pe i! Asa cum spunea cineva mai sus, nu poti face diferenta intre cei responsabili si cei iresponsabili… dar hai sa ne gandim si la un alt aspect. Hai sa luam soferii diferitelor vehicule prezente pe soselele din Romania. Are cineva impresia ca macar 50% din ei sutn responsabili? EI bine eu cred ca procentul de soferi responsabili este undeva sub 25%. Pai atunci facand o paralela, eu zic ca pe acelasi principiu sa se interzica circulatia pe drumurile publice cu orice vehicul. Adica te plimbi cu masina in curte si atat!
Apropo de metrou, in weekend ai voie cu bicicleta la metrou toata ziua, nu doar dupa ora 20:00. Asa ca ii invit pe cei ce vor sa se plimba cu bicicleta in parc, sau cei care vor sa invete sa mearga pe bicicicleta dar le este frica de traficul din oras, sa se urce in metrou cu bicicleta si sa mearga in parc linistiti! Spor la pedalat!
stupiditatea este de acum un accesoriu pentru asa numita „capitala” a tarii
Ideal ar fi sa avem cu totii spirit de responsabilitate. Parintii sa acorde cel putin minima atentie la siguranta copilului, cei care merg pe jos sa nu aiba impresia ca trotuarul li se cuvine ca drept din nastere si sa mearga de parca toata brazda e a lor iar noi biciclistii sa nu sprintam in slalom printre oameni, sa nu ne avantam in zonele de parc foarte aglomerate si sa stim sa ne dam jos de pe bicicleta cand e cazul. Pana la urma cu totii suntem la plimbare si la recreere in parc, nu la competitii, nu la noi acasa sa stam in mijlocul camerei si nici la gradinita sa lasam copiii in grija altora. Si noi avem dreptul la primbat prin parc la fel ca oricine. Ce ar fi ca biciclistii sa propuna interzicerea mersului pe jos prin parc? Tot ce trebuie sa facem e sa ne respectam reciproc.
Aleile parcurilor sunt pentru pietoni.Nu pentru biciclete care sunt mijloace rutiere.