Acum citesti
Dacă nu-i furată, e scumpă. Sau dacă e scumpă, e urâtă!

Nu am cum să ignor faptul că am întâlnit în ultimul an o anumită tipologie de oameni care pare că și-au făcut un scop principal din a denigra orice bicicletă ceva mai scumpă. Societatea ciclistă a crescut și inevitabil au apărut și „specialiștii” care-ți pot evalua o bicicletă dintr-un foc, dar din păcate, de cele mai multe ori este vorba fie despre neștiință, fie despre faptul că iau ca etalon prețurile pe care le practică hoții care fură din vest pentru a vinde ieftin, în est.

yeti
Astfel de biciclete nu sunt o prezență tocmai rară la concursurile din România.

Deși aproape toți știm că mulți români se dau specialiști în domenii pe care nu le stăpânesc nici pe departe, se întâmplă des ca un ins să nu verifice informația primită, s-o ia de bună și s-o propage. Mai îngrijorător este că cei care nu înțeleg exact cu ce se mănâncă industria, devin modele de urmat. În principal, se întâmplă în grupuri mici de bicicliști, dar după cum bine știm, vorba se duce. Și uite așa, ajungem să construim un grup de consumatori care au impresia că sunt în permanență furați de către magazine, îndoctrinați de către cei care funcționează după principiul: dacă o bicicletă nu este vândută la un preț care să meargă la suflet (sub 70% din prețul de raft, deci furată) sau pe care nu mi-l permit, atunci este scumpă. Iar dacă prețul poate fi oarecum acceptat atunci cu siguranță bicicleta arată urât. Urât de tot.

Din nefericire, astfel de persoane se află și în grupurile pe care le frecventez de aici și marile lupte de convingere pentru a le explica cum stau treburile. Pe partea de componente pentru biciclete, nimeni nu este de acord cu prețurile aparent mari practicate în România, însă explicația este pe cât de simplă pe atât de clară: mulți compară prețurile componentelor cu cele  ale magazinelor online. Vezi ChainReactionCycles sau Bike24. Ce îi scapă din vedere consumatorului nemulțumit este faptul că aceste magazine online practică respectivele prețuri deoarece vând cantități uriașe, deci își permid să scadă prețurile produselor. Este ceva ce un magazin local nu va putea niciodată să facă, pentru că nu în puține cazuri, prețurile de achiziționare de la importatorii locali sunt mai mari decât cele afișate de site-urile mai sus numite.

În ceea ce privește biciclete însă, lucrurile stau și mai dramatic. Nu știu cum se face, dar bicicletele sunt cele mai blamate când vine vorba de prețuri. Evident că industria este perversă și cu siguranță nu voi putea uita scumpirile de 30% de acum doi ani, însă dacă privim imaginea de ansamblu, nu doar prețurile bicicletelor au crescut. În principiu, asta naște două probleme: consumatorii români se îndepărtează din ce în ce mai mult de produsele cu adevărat bune, nemaivorbind de cele de top care le rămân rezervate doar celor cu posibilități materiale substanțiale dar și inocularea senzației că prețurile sunt umflate special de către magazine pentru a-i fura pe clienți. Asta se întâmplă pentru că în tările vestice, adică marile piețe de desfacere, prețurile bicicletelor (prețuri similare cu cele din România) sunt aliniate la puterea de cumpărare a locuitorilor și mai mult decât atât, bicicletele furate nu reprezintă o alternativă. Căci toate vin spre România. Așadar, simțim că suntem furați, prin urmare preferăm să cumpărăm lucruri furate. Nu sună cam hilar?

Într-un final, eu tot nu înțeleg de ce nu văd discuții similare despre prețurile altor produse (automobile, mașini de spălat, mese de biliard, snowboard-uri). Chiar și telefoanele furate, de care oamenii sunt ușor de deposedat, parcă tot nu sunt vândute cu prețuri infime.

În acest moment, să găsești o bicicletă care a fost furată din Vest este un caz rar, deși nu imposibil. Producătorii încep să se alinieze cu greu la acest trend și încep să-și doteze bicicletele cu chip-uri de foarte mici dimensiuni, ascunse în tuburile cadrului, pentru a fi imposibil de scos. Carrera spre exemplu face primul pas în acest sens. Ideea este bună și cu siguranță vor urma și alții. Inevitabil, asta va naște întrebări în mintea unora: dar de ce să nu cumpărăm o bicicletă furată, care este ieftină și care ne oferă astfel șansă să pedalăm și noi pe un produs cu cadru din carbon pe care doar cei înstăriți și-l permit? Dacă aș spune că este imoral, probabil ați râde, nu-i așa? Dacă aș spune că există o mică șansă ca bicicleta să fie furată de fapt din România și nu din afară, iar la primul concurs să fii găsit, parcă n-ar mai fi chiar de glumă, nu-i așa? Sau dacă ar trebui s-o returnezi gratuit proprietarului și să rămâi cu banii dați hoțului, parcă aduce a plâns, nu-i așa?

„Așa” este cum consideră fiecare ins în parte, cu riscul de rigoare, pe care și-l asumă. Dar totuși, să ajungi să vinzi un full-suspension de top furat cu cadru din carbon cu 1.000 de lei, mi se pare strigător la cer. Nu că aceștia ar trebui să-și alinieze prețurile la ale celorlalți hoți, dar bătaia asta de joc merge prea departe. Dacă te-ai gândit pentru o secundă, oare unde a fost această publicată această ofertă, îți spun eu: pe site-ul nostru de anunțuri. Din păcate, dacă ai făcut-o, te numeri printre cei gata să le umple buzunarele celor care ar putea fura într-o bună zi chiar de la tine. Din fericire, am șters-o imediat.

În Europa, România este cunoscută ca o piață de desfacere pentru biciclete furate, poate una dintre cele mai mari de pe bătrânul continent. Din păcate, nu suntem prea bine reprezentați de concetățenii noștri în multe țări europene, prin urmare, de ce ne mai mirăm când occidentalii își formează acele păreri despre noi, care ne deranjează cumplit? Va mai trece o perioadă până ce această problemă va fi reglementată, cu siguranță din momentul în care Poliția Română se va implica cu adevărat. S-ar zvoni că nu mai este atât de mult până atunci, dar așa cum unii și-au pierdut încrederea în comercianții români, așa mi-am pierdut și eu încrederea în planurile de viitor ale dezbinatei industrii locale.

Dragoș Mitroi
Editor-in-chief FreeRider.ro

Vezi Comentarii (12)
  • Totusi e o mica exgerare referitor la imaginea negativa pe care o are Romania in ochii ccidentaliilor: Atat timp cat de exemplu exista site-uri din UK / GER care nu iti accepta carduri emise in Romania sau Brandurile mari nu isi fac cu adevarat aparitia in tara plus legislatia extrem de permisiva…e nomal sa existe acest negot cu biciclete furate…degeaba vorbim si ne aratam indignati de acest fenomen, 90% dintre noi isi freaca mainile de bucurie cand „prind” o super oferta….profita de ea…si ulterior emit pareri dezaprobatoare si dispretuitoare despre existenta acestor practici…sa fim seriosi, unde nu e lege, e tocmeala…si e pe fata: vezi „Te rezolva varul”, respectiv „Pune si tu anunt pe <>.ro”…adica intr-un fel sau altul, ti se recomanda sa faci „afaceri” mai mult sau mai putin morale.

  • Sa inteleg din acest articol ca oricine cumpara de pe site-urile de anunturi biciclete second hand, exista o sansa uriasa ca acele biciclete sa reprezinte o mare cota din cele furate?
    Si suntem sfatuiti sa platim oricat pe o bicicleta noua din magazin, oricat de scumpa ar fi pentru cat de prost este echipata?

    Parerea mea este ca daca producatorii ar practica niste preturi mai putin nesimtite, multi dintre noi ne-am inghesui sa cumparam de la magazine, biciclete si componente noi.
    Pana atunci, tot piata second va predomina.

  • „Sau dacă ar trebui s-o returnezi gratuit proprietarului și să rămâi cu banii dați hoțului, parcă aduce a plâns, nu-i așa?” din pacate, legislatia nu e asa. Mi-a zis politistul de la sectia unde am depus plangere. Daca imi vad bicicleta la cineva, trebuie sa il despagubesc, pentru ca probabil a cumparat-o cu buna credinta. Si deabia cand e prins hotul esti despagubit intru totul. Merge de la bitze la masini de tuns iarba… Frustrant! Totul din cauza legislatiei…

  • Aha, am inteles. Adica cei care vand pe site-urile de second bitze fara factura, atunci sigur 100% vand ceva care initial a fost furat.
    Oarecum bizara judecata, tinand cont ca poate cel care a vandut prima oara bitza pe care si-a cumparat-o, pur si simplu nu mai are factura, nu mai stie ce a facut cu ea si astfel primul care a cumparat-o second nu a primit-o.
    Numai eu cunosc cativa oameni care nu pastreaza factura nici pentru televizor sau calculator.
    Oricum, la noi bicicleta este considerat si privit inca, ca un obiect neimportant, nu e vazut ca un automobil sau ca o casa, ca si importanţă, valoare, cum vreti sa ii spuneti, si de aceea exista acea sintagma: „hai domne, vrei sa cumperi, e doar o bicicleta, ce naiba, ce pui atatea intrebari: de unde e, de ce o vand asa ieftin?” etc…
    Stiu, exista multi pasionati care ar da oricat sa aiba cea mai tare bitza si aceia chiar tin cont de factura initiala, pretul la care se da, defecte, grad de uzura, etc.

  • Eu îți înțeleg punctul de vedere, dar pe de altă de fiecare dată păstrez un document al unui bun pe care-l achiziționez, mi se pare normal (ok, nu pentru un mouse sau o cariocă, dar pentru bunurile importante). La urma urmei, nu se știe niciodată când îmi vor folosi. Cu timpul mi-a intrat în reflex.

  • Asa ar fi deontologic, insa ce ne facem cu bicicletele care au iesit demult din garantie si proprietarii lor arunca literalmente factura la cos dupa expirarea garantiei si isi vand marfa?
    Sau cei care vand biciclete de pe vremea lui Ceausescu sau mai vechi, sau chiar cumparate dupa ’89, dar la care nu mai au nici un document la ea?
    Sa nu mai poata vinde pt. ca sunt suspecti ca vand ceva furat?

  • Ati spus un mare adevar, ca preturile de pe site-urile de afara sunt mai mici decat cele cu care le cumpara magazinele de la importatori aici in Romania. Deci magazinele noastre locale nu au nicio vina, importatorii sunt niste hapsani si pe ei trebuie sa dam vina pentru preturile de pe rafturi, RomEuroTrade are pentru componentele Shimano niste preturi pentru dealeri absolut nesimtite. Cum naiba sa intre de exemplu un angrenaj in magazin in Romania mai scump decat il cumperi de afara, fara reducere, cu transport cu tot, iar la pretul ala magazinul trebuie sa isi puna si adaos?! Cine sa il mai cumpere? Mai ales cand vorbim de componente de top, XTR sau Dura-Ace?

  • Mi-am adus aminte de un exemplu fantastic, uitati-va la diferenta de pret intre Bike24 sau BikeComponents si Romania la computerele de top ROX de la SIGMA!!! Ultima data cand am verificat (acum cam un an) la noi preturile erau DUBLE!

  • Nu uitati ca printre cei care castiga mereu campionate la noi si traiesc din ciclism (elitele) sunt oameni care se ocupa in background cu import si distributie de componente si biciclete: Tudor Oprea, Vlad Sabau, baietii de la Emmedue si altii ca ei.
    Deci ei fac preturile la noi, altfel cum ar putea sa traiasca sa faca ciclism de performanta?
    Intr-un fel bravo lor, baieti destepti (fraieri suntem noi care cumparam din magazine), insa nu toti isi permit sa isi faca firme si sa impuna preturi in tara asta, care si asa e jepcarita de toti pe toate planurile, indiferent de natura magazinului, ca e de haine, ca e de incaltaminte, de ce-o fi.
    Eu spre exemplu am platit zilele trecute pe o jacheta la Kilttec 440 de lei (in conditiile in care era pret redus de la 500 lei), cand pe un site din Germania am gasit-o redusa de la 80 la 40 de Euro.
    Ce sa mai zic la faza asta? Spune tot despre ce fac baietii destepti importatori si distribuitori la noi.
    Se bazeaza ca nu avem informatii complete despre preturi de afara si reduceri adevarata si ne forteaza portofelele cat pot.

  • @Radu: nu aș duce discuția în direcția textilelor pentru că acolo câștigurile sunt chiar enorme. Chiar dacă era redusă la 40 de euro, comerciantul tot avea ceva de câștigat. Costul de producție probabil este de 2 euro, ceea ce pentru, spre exemplu, un schimbător de pinioane nu va fi niciodată valabil.

  • Si la fel ca la articolele de imbracaminte de firma sau automobile, daca sunt de firma, atunci trebuie sa coste scump, altfel n-are rost sa ti le cumperi.
    In general, lumea cu bani isi permite sa dea bani multi pe cate ceva si chiar e imperios ca daca ai bani, e musai sa cheltui mult ca sa arati cine esti, cam asta e sloganul vietii, din cate se pare, chiar daca vrem, chiar daca nu vrem sa recunoastem.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

one × three =