Penultima etapă din Cupa Națională de Enduro a avut loc pe 8 septembrie la Harghita Mădăraș. Este un loc deosebit, în vârf de munte unde am mai fost o singură dată cu ocazia altui concurs frumos, Gentlemen’s Race 2018 mai precis. Este un loc frumos și liniștit unde personal m-aș duce doar să mă odihnesc, să mă regenerez și să dorm! Aici, în vârf de „munte”, cu ghilimele de rigoare pentru că este un munte mic, la vreo 1.675 m altitudine, sunt doar câteva pensiuni, iar în rest curățenie. Mda, Ungaria… La Mădăraș ai însă și un mic bike park cu trei trasee, fiecare cu particularitățile și gradul lui de dificultate.
Pe aceste trasee a avut loc a 5a etapă din Cupă, iar gradul lor diferit de dificultate l-am găsit perfect pentru a-ți cizela puțin tehnica. Însă pentru concurs, le-aș fi pus într-o ordine puțin diferită față de cea oficială.
Harghita Enduro in cifre:
- Numărul de probe speciale: 3
- Km probe speciale: 6
- Km total cursă: 12
- Numărul de zile de concurs: 1
- Diferență de nivel: 1000 m
Proba specială 1 a fost destul de grea pentru un începător. Aș spune că e traseul perfect de enduro: este la vale însă la început ai vreo 3 „gâturi” la deal care îți taie din avânt și consumă energie. După care restul este intens, nu ai timp de respiro sau admirat peisajul. Efortul fizic e mare. Cine merge la sală și efectiv „face muschi” la mâini, picioare și degete, este în câștig.
PS2 este ok, seamănă cu un traseu lucrat de bike park. Îl văd a fi potrivit pentru cei care vor să învețe. Dar și pe acesta îl poți face să fie dificil dacă îi dai tare. Însă la nivelul meu, m-am mulțumit să-l studiez și să-l înțeleg. Ocazional aici chiar ai timp să mai și admiri peisajul. Proba specială 2 aș fi ales-o să fie prima dintre cele trei, apoi doiul, pentru a crește treptat nivelul și gradul de dificultate.
Ultima Specială de la Harghita Enduro este însă chiar specială. Este traseul de downhill oficial al zonei. Chiar dacă pentru enduro au fost scoase elementele cele mai dificile, tot au rămas suficiente locuri unde erai solicitat la maxim. Și cu atât mai mult erai solicitat dacă te dădeai tu la maxim. Pe traseul ăsta s-a facut cu adevărat diferența dintre cei care știu cu ce se mănâncă enduro și cei care se dau doar din plăcere și fără miză, ca subsemnatul.
Spre deosebire de alte etape din Cupă la care ajungeam fix cât să particip în ziua de concurs, la Harghita Enduro am reușit să ajung cu o zi înainte și să fac recunoașterea traseelor. Se știa că PS3 e „mama lor” așa că toată lumea era concentrată în primul rând pe acesta. Și chiar era mama lor. Fix din start te lovea în moalele capului cu o coborâre „în cap” pe stânci și apoi un viraj la 90 grade la dreapta, tot în cap, tot pe stânci. Super tehnic, dar mi-a plăcut. Am reușit să mă dau pe 3 de 3 ori din care doar de 2 ori am avut start bun, a 3a oară am căzut. Partea bună era însă că startul se dădea de pe o platformă de unde puteai pleca deja „clipsat” în pedale. Pentru mine e crucial lucrul ăsta, să mă țină pedalele la locul meu.
Considerând însă probabil că este prea greu, pentru ziua de concurs organizatorii au modificat startul și au scos virajul. Se pleca acum pe traseu drept, direct din curbă cum ar veni. Asta ușura puțin situația însa pentru mine a îngreunat-o pentru că nu mai puteam pleca clipsat. Cum după start urmau imediat bolovanii, plecand neclipsat am alunecat în zona aia. N-am căzut, dar nici elegant nu a fost.
Mai departe speciala 3 a fost tare. S-a văzut că este un traseu muncit și amenajat, dar unde întâlnești și o mulțime de zone cu obstacole naturale dificile. Spre exemplu la un moment dat se traversa o zonă foarte abruptă cu copaci, plină de rădăcini mari care mergeau în toate direcțiile. Dacă nu aș fi reușit să fac un „track preview” cu o zi înainte, aici fie aș fi mers mai încet, fie aș fi căzut. Așa, am ținut minte linia ideală pentru mine și am trecut fără emoții. E bun track preview-ul ăsta, când ai timp să-l faci.
Am avut și o mică avarie la bicicletă în ziua de antrenamente, prima din seria asta de concursuri. Probabil de la o piatră am îndoit valva roții spate. Încercând s-o îndrept, am rupt-o. Fiind tubeless, trebuia să schimb valva sau să pun cameră. Nu aveam valve tubeless de rezervă însă prietenii au sărit în ajutor și mulțumesc pe calea asta lui Alex Constantin, Alex Delcea, Bogdan Ionescu și mai ales lui Daniel Dumitrescu care a stat cu mine mai bine de o oră ajutându-mă cu reparația, eu reușind astfel și a doua zi să fiu tubeless la concurs.
Chiar și tranzițiile au fost ok aici, mai bine spus tranziția. Deși aveai destul de mult de urcat pe drumul forestier, era aceeași tranziție de fiecare dată, cele 3 speciale terminându-se toate în același loc. De acolo aveai de pedalat la deal un forestier destul de lung, până înapoi în stațiune. Dar se putea face întreaga urcare pe bicicletă, fără push.
Harghita Mădărș este un loc bun de venit, chiar și pentru mai multe zile, nu doar weekend. Cu bicicleta ai ce face și nu doar bicicletă. Ai trasee excelente și de alergare. Dar pentru bicicletă nu-i rău deloc, mai ales că poți veni și cu cea de cross country și cursieră în afară de cea pentru enduro.
Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta, celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care trebuie să acorzi steluţele, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor.
