Rating: CN Enduro 2019 #4 Thermal Enduro

Anul acesta am avut, și continuă încă, un excelent sezon competițional de mtb enduro. Cel mai tare de până acum din România. Mtb-ul la noi în țară este oricum cea mai dezvoltată ramură a ciclismului, însă enduro nu este deloc. Sau cel puțin nu era până anul ăsta când am avut nu mai puțin de 6 concursuri în cadrul Cupei Naționale de Enduro, un concurs pentru Campionatul Național de Enduro și un concurs independent Ciucaș Enduro.

Etapa a 4a din Cupă, Thermal Enduro, nu-mi spunea nimic. Auzisem de la prieteni că-i frumos și că merită să participi, mai citisem câte ceva, dar nemafiind prin zonă habar n-aveam la ce să mă aștept. Plus că na, nu-i niciun munte pe acolo, doar niște dealuri. Așa că ce poate fi spectaculos? Cum însă m-am angajat să particip la toate cursele de enduro de anul ăsta, trebuia să bifez și Thermal. Iar asta nu a fost deloc ușor, distanța dintre București și Oradea fiind mare, iar drumurile „patiei” fiind de multe ori niște capcane.

Cele mai multe concursuri din sezon la-am participat „blind”. Practic nu aveam timp să mă dau în prealabil pe probele speciale, cu o zi înainte, pentru a le cunoaște cât de cât. Treaba asta e super importantă nu doar dacă ești om de podium, ci pur și simplu vrei să ai și tu o clasare cât de cât decentă. De cele mai multe ori nu am avut cum așa că tot ce făceam era să mă prezint în ziua concursului direct la start, iar specialele să le parcurg mult mai încet decât dacă le-aș fi cunoscut. Aceeași situație a fost și la Thermal, unde târziu sâmbătă noaptea pe la 11, am ajuns în camping. Tot ce-am mai făcut a fost să întind cortul și să mă culc, după „1000” de ore de condus.

Thermal Enduro 2019 a venit cu o idee nouă și interesantă de concurs. Având 6 probe speciale și fiind organizat într-o perioadă călduroasă din august, organizatorii au ales ca după primele 3 speciale concurenții să ia o pauză. Toate bune și frumoase, doar că pauza a fost atât de mare încât ne-a cam demontat. Organizatorul ne-a oferit și mâncare foarte consistentă, așa că după masă și cu căldura de afară, ne-a apucat pe toți o toropeală senzațională.

Eu unul m-am dus în cort și am tras un pui de somn până aproape de ora 16 când a fost al 2lea start. Aș sugera ca pentru ediția viitoare, dacă se păstrează formatul, pauza să fie de doar 60-90 minute. Să ai timp doar de masă și siestă. După care, repede iar la dat!

Spuneam la început că nu mă așteptam la ceva deosebit de la Thermal Enduro. Prietenii îmi spuneau că este un concurs ușor, iar mie imi convenea, fiind începător la enduro. Însă ce am găsit aici a fost mult peste așteptări. Nu mă refer doar la trasee, care sunt într-adevăr mai ușoare în comparație cu ce găsim la celelalte concursuri, ci mă refer în primul rând la comunitate și la pasiunea pe care echipa Woodfellas Racing o are față de ceea ce face.

Foarte mult mi-au plăcut și tranzițiile, drumurile dintre speciale. Lăsând la o parte că sunt toate pedalabile, nu trebuie nici hike nici push-bike, etapele fiind concentrate într-un spațiu relativ mic, am avut în cea mai mare parte a concursului, aceeași tranziție pentru toate specialele. Ce vrei mai mult…

Traseele de mtb enduro de lângă Betfia, sunt constuite pe dealul Șomleu. Mă rog, unele sunt construite, altele sunt poteci naturale. Este doar un deal, dar ce a făcut Woodfellas Racing aici este incredibil. Traseele sunt constuite și gândite să ofere fiecare în parte o senzații “unice”. Este ceva ce am simțit personal în timpul concursului. Pe fiecare probă specială din cele 6 câte au fost, am avut o experiență diferită. Însă ce le-a caracterizat pe toate a fost că tot timpul m-am simțit pozitiv și încrezător.

Și nu pentru că ar fi fost trasee ușoare cum ziceam la început. Ok, nu e stâncăraia de la Metal Enduro sau Ciucaș Enduro, dar nici floare la ureche nu sunt. Mai ales atunci când sunt construite sau gândite de o echipă care se pricepe. Spre exemplu pe speciala „Step” cred, m-am trezit cu un step down în față de nu-mi venea să cred ce se întâmplă. O coborâre verticală de pe o stâncă înaltă apărută din senin în fața mea. D-aia e bine să faci recunoașterea traseului înainte. Mă rog, am trecut cu bine și pentru că m-a ajutat mult bicicleta. Dar cum spuneam, deal, diferență mică de nivel, însă când oamenii se pricep, iese treabă bună.

Thermal Enduro a fost pentru mine cel mai frumos concurs al anului, chiar dacă sezonul nu este încheiat și mai avem încă Metal Enduro Reșița. Însă concursul de la Reșița îl cunosc și chair dacă îl consider „Etapa Regină” a Cupei 2019, mulțumită numărului mare de speciale bine gândite și construite și faptului că se ține de-a lungul a două zile, tot la Oradea mi-a plăcut cel mai mult.

L-am rugat pe Fabian Istvan, președintele asociației Woodfellas Racing, să ne trimită descrierea traseelor pe care le au la Betfia. Ne ajută să știm despre ce e vorba și după cum o să vedeți mai jos, traseele de aici le consider cele mai bune pentru o școală de mtb enduro.

Pentru cei care doresc să meargă la dat aici, trebuie știut că traseele nu sunt marcate, dar în viitorul apropiat urmează ca Woodfellas Racing să facă și asta, cu hartă și tot ce trebuie. Dacă mergeți în zonă, luați legătura cu asociația, iar ei vă vor arăta tot ce e nevoie cu cel mai mare drag. Toate traseele au chiken line-uri, deci nu e nimic obligatoriu „de dat”.  Perioada cea mai bună de folosit aceste trasee este primăvara și toamnă sau chiar iarna. Nu prea este zăpadă în zonă, iar și terenul e foarte aderent. În fiecare an la începutul iernii, după ce pică majoritatea frunzelor, traseele sunt măturate cap coadă.

• „Pe Val” – 1.9 km. Este cel mai vechi dintre trasee și unul dintre cele mai simple. Traseul nu are elemente construite, totul e natural și practic e o simplă potecă ce coboară din vârful dealului până în cel mai îndepărtat punct posibil. E un traseu de viteză cu zone destul de largi (printre copaci), recomandat începătorilor. Se numește Pe Val pentru că la începutul traseului avem câteva așa zise „valuri” de pământ care te bagă într-un fel de roller coaster.
• „Tufărie” – 2 km. A fost al doilea traseu construit și e la fel ca primul, unul pe cât se poate de natural. Are și câteva elemente construite, printre care și un jump cu gap destul de mare (6-7m în aer dacă îl sari bine). Traseul este la fel recomandat începătorilor neavând zone abrupte și are probabil, cea mai mare lungime dintre cele șase. Numele i se trage de la zona de tufe de la startul acestuia, un tunel lung care s-a format de-a lungul anilor prin simplul fapt că tufele au fost tunse în așa fel încât să formeze un tunel. Arată super cool!

• „Camber” – 1 km. Și-a primit denumirea după o zonă destul de lungă pe „off camber”. Este un traseu foarte scurt, undeva la 900- 1000 m, dar și foarte intens. În general terenul din zonă nu este foarte spart în schimb are câteva secțiuni abrupte și asta se vede cel mai bine pe acest traseu. Dacă veri să vezi cât ești de curajos pe zone abrupte sau cât de mult ți-a mai dispărut din „morcov”, atunci este locul pe care merită să îl încerci. De reținut că pe noroi devine și mai distractiv!
• „Step” – 1,7 km. Este probabil traseul nostru preferat. E un traseu la care s-a muncit mult și care are o tentă de 4X. Multe contrapante, step-up și step-downuri (de unde și numele), jumpuri lungi și de mare viteză, iar la sfârșit un șanț îngust și foarte rapid ca să facă încheierea mai interesantă. Nu e un traseu pentru cei mai slabi de inimă deci în consecință e recomandat celor mai experimentați. Dar ca și idee, băieții de la Woodfellas Racing se dau pe el fără probleme deși cei mai mici au 13 ani. Evident cu chiken line-urile de rigoare.
• „Belodrom” – 1,8 km, sau cunoscut ca și Bela DH, e un traseu construit de un orădean căruia îi transmitem însănătoșire grabnică (s-a dat și el cu bicicleta și s-a mai îndoit puțin la picior). A fost organizat și un concurs de DH pe acesta, în urmă cu câțiva ani. E un traseu care în prima parte e cât se poate de natural și tehnic, iar pe a doua devine construit (contrapante, kikere, zone abrupte). Este un traseu relativ ușor, dar care sigur îți ține inima în priză probabil, pe 70% din scurta lui distanță.
• „Lizi” – 2 km. Este cel mai nou dintre trasee. A fost gândit pentru etapa locală de CNE, iar pentru Woodfellas Racing e un traseu foarte simpatic. Nu are aproape niciun element construit, dar e probabil cel mai întortocheat. Numele vine de la liziera pădurii fiindcă traseul aproape în totalitatea lui, coboară pe marginea pădurii, când înăuntru, când afară. E un traseu tehnic, greu de reținut, dar super distractiv și foarte practicabil de orice începător, chiar dacă se chinuie puțin la început.

Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta, celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care trebuie să acorzi steluţele, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor.