Acum citesti
Gravel bike: bicicleta care le face pe toate. Dar mai bine

Când vine vorba de alegerea unei biciclete versatile, capabile să facă față atât asfaltului cât și potecilor offroad ușor tehnice, bicicleta gravel este, fără îndoială, una dintre cele mai bune opțiuni. Deși mulți cicliști optează pentru un MTB cu ideea că „le face pe toate”, realitatea este că pentru majoritatea traseelor pe care ne aventurăm în mod obișnuit, o bicicletă gravel le face „mai bine” pe toate.

De ce gravel și nu MTB?

Majoritatea dintre noi nu facem MTB adevărat, cu poteci tehnice, rădăcini, rampe abrupte și coborâri stâncoase. Turele noastre implică și mult asfalt, drumuri de țară ușoare de pământ, poteci forestiere sau trasee de câmpie – terenuri ideale pentru o bicicletă gravel. În aceste condiții, anvelopele cramponate și suspensiile mari ale unui MTB ar fi “overkill” devenind mai degrabă inutile sau chiar ineficiente.

Gravelul, în schimb, oferă o combinație optimă între viteză pe asfalt și aderență pe offroad ușor. Dacă mai adăugăm și o micro-suspensie la pipă și/sau la tija de șa, confortul crește considerabil.

Versatilitate reală

Un exemplu concret este bicicleta Merida Silex – una dintre puținele gravel-uri cu o geometrie relaxată, perfectă pentru excursii și ture lungi. Spre deosebire de modelele altor mărci care au o geometrie apropiată de cea a bicicletelor de competiție, Silex se simte ca acasă în turele recreaționale și bikepacking. La fel de bine am simțit sub mine și noua Marin Nicasio 2, aflată și ea, zilele astea, la test la noi la revistă.

Cu ghidonul ergonomic tip “drop” specific cursierelor, dar totuși diferit, care oferă trei poziții pentru mâini (comparativ cu una singură la MTB), transmisie 2x pentru versatilitate și roți tubeless pentru confort și siguranță, gravelul devine alegerea ideală pentru ture mixte, explorări și chiar navetă urbană.

Când NU e gravelul potrivit?

Desigur, sunt și situații unde un MTB rămâne superior. De exemplu, o coborâre din munții Bucegi, din Șaua Strunga spre Bran – un traseu tehnic, abrupt și accidentat, care te provoacă la fiecare metru. Cu toate acestea, chiar și acolo un gravel poate face față, dacă ești pregătit să mergi mai încet și să eviți porțiunile riscante.

Gravelul de azi, mtb-ul anilor 90?

Unii compară bicicletele gravel moderne cu mountain bike-urile din anii ’90, susținând că totul e doar o strategie de marketing care reambalează vechiul în haine noi. Și, la prima vedere, această idee pare să aibă un sâmbure de adevăr: și gravelul, și MTB-urile de atunci aveau roți subțiri (față de MTB-urile moderne), frâne pe jantă, transmisii 2x sau 3x, și erau construite pentru a merge „pe oriunde”. Totuși, realitatea e mult mai nuanțată.

Geometria mountain bike-urilor din anii ’90 era adesea mai agresivă, mai „nervos” gândită, cu unghiuri ascuțite și o poziție mai sportivă. În schimb, gravelul de azi e gândit pentru confort și anduranță, pentru aventuri lungi, pentru ture bikepacking – nu pentru coborâri tehnice rapide sau concursuri XC. Da, poate că unele componente s-au întors la simplitate (transmisii 1x, cadru rigid, frâne mecanice pe unele modele entry), dar scopul este fundamental diferit. Așa că, dincolo de marketing, gravelul are propria lui identitate – una care răspunde excelent nevoilor reale ale multor cicliști de azi.

Concluzie – poate înlocui gravelul mtb-ul și curisera?

Pentru foarte mulți cicliști recreaționali, răspunsul este un clar da. Dacă nu faci MTB tehnic cu adevărat – cu coborâri abrupte, rădăcini, stânci și porțiuni ce cer suspensii performante – și dacă nici nu ești pasionat de viteză pură pe asfalt, atunci gravelul acoperă excelent ambele lumi. Este o bicicletă versatilă, care se simte în largul ei pe asfalt, dar și pe drumuri forestiere, poteci ușoare sau pietriș. Dacă adaugi o micro-suspensie la pipă si/sau la tija de șa, confortul crește considerabil, iar geometria relaxată îți permite ture lungi fără să-ți forțezi corpul într-o poziție agresivă. Gravelul nu e perfect, dar este probabil cel mai echilibrat compromis pentru ciclistul modern – unul care vrea să exploreze, să se bucure de traseu, să care bagaje dacă e nevoie și să nu fie limitat de teren.

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

5 × five =