Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Ne dezvoltăm pe zi ce trece. Suspensiile cresc, ambițiile cresc, evenimentele cresc. Partea bună este că avem și unde crește. E loc berechet de mai bine.
Unul din evenimentele care crește de la an la an este Metal Enduro de la Reșița. Cursa va avea la activ în 2018, șase ediții. Însă Bike Attack Resița, organizatorul acestui concurs, are un istoric bogat pentru că deja din 2005 puneau cale prima ediție a maratonului Banat MTB Maraton, unul din cele mai populare curse de mtb maraton din România, organizat într-una din cele mai pitorești regiuni din România, Banatul montan. Au organizat 8 ediții de Banat MTB Maraton dupa care, în 2013, au început Metal Enduro.
Spuneam că Metal Enduro crește pentru că în fiecare an evenimentul a venit cu ceva nou. Este deja etapă în cadrul Cupei Naționale de Enduro. Însă cea mai mare și mai importantă noutate, în opinia mea, este ce se întâmplă anul acesta. Metal Enduro a devenit Enduro World Series (EWS) Official Qualifier Event. Cu alte cuvinte cine concureaza aici și are rezultat bun, este adăugat pe lista de rezerve pentru a concura la adevăratul EWS.
Experiența mea enduro este subțire. Doar în 2016 am participat la Ciucaș Enduro unde pot spune că mi-a plăcut, chiar dacă prietenii mi-au transmis că nu este cel mai de referință concurs. Așa că am ales să încerc și Metal Enduro, un an mai târziu în 2017. Prietenii mi-au spus că este cel mai bun concurs pe segmentul ăsta, că traseele sunt bine făcute și gândite, că există flow și că ma pot distra cu adevărat.
Experiența enduro este subțire însă întotdeauna la concursurile mele de mtb maraton sau cross country, mă bucuram când în sfârșit venea o zonă tehnică la vale. Simțeam acolo că în sfârșit pot face și eu ceva, mai avansez în clasament puțin. Așa că a fost oarecum natural să avansez spre enduro, unde partea tehnică este la nivel mult mai ridicat.
Dacă stai puțin și analizezi disciplina asta „enduro”, îți dai seama că este poate cea mai pură formă de mtb, întrucât combină și anduranța unui maraton mtb cu tehnica unui concurs de cross country mtb și cu extremul unui concurs de downhill. Ambele însă, anduranța și tehnica, le avem aici la un nivel mult mai ridicat. Consider enduro potrivit și pentru că nu este chiar downhill. Poate unii dintre noi nu au „ouăle” necesare pentru a se da la vale maxim, așa cum era spus mai demult într-un articol, însă își doresc mai mult decât cross country. Cu toate astea, am avut „plăcerea” la Metal Enduro, să aflu pe pielea mea, că nu puține din coborârile din cele opt etape ale concursului, erau cât se poate de potrivite să facă parte și dintr-un concurs de downhill.
Metal Enduro este un eveniment complex care durează un weekend întreg, două zile. În fiecare zi ai patru etape (probe speciale) unite între ele prin drumuri forestiere / zone de tranziție. Ce contează este cât de repede parcurgi la vale probele speciale însă și tranzițiile sunt importante pentru că îți este oferit un timp limită maxim în care le poți parcurge pentru a ajunge la startul următoarei etape. Dacă mergi prea încet și ajungi la start mai tarziu decât ora la care ai fost programat, primești penalizare și scazi în clasament.
Metal Enduro este un concurs greu. Gata, am spus-o! Nu mă așteptam să fie ușor, dar din ce mi se povestise credeam că va fi totuși mai abordabil. Mă bucur chiar că nu am făcut în prealabil recunoașterea traseelor pentru că e posibil să nu mai fi avut curajul să mă dau.
Ok, poate exagerez puțin, iar adevărul este că recunoașterea traseelor ajută foarte mult, dacă și reușești să le dai de mai multe ori. Însă probele speciale sunt cu adevărat „speciale”. Au de toate: viraje cu contrapantă în forță și tehnice, pedalat pe plat sau în urcare, sărituri și dropuri mai mici sau mai mari și desigur secțiunile super tehnice, la vale, pline de stânci, bolovani și pietre, rock garden-urile pe care evident că trebuia să le abordezi în viteză maximă.
Norocul meu era că, neștiind ce mă așteapta, nu aveam timp să gândesc. Doar reacționam și treceam. Evident la viteză mult mai mică decât „băieții mari”. Afluxul de adrenalină probabil era prezent de la cap la coada specialei, dar nu-mi dădeam seama. Abia la final, când punctam în checkpoint, îmi spuneam „gizass fucking christ, prin ce am trecut!!”, iar euforia începea să se simtă. Uitându-mă mai târziu pe cifrele de pe Strava, vedeam că pulsul pe coborâri era la fel de înalt ca la cele mai aprige urcări la cursele uzuale de cross country la care am participat.
Ok, ce concluzie să trag? Este Metal Enduro pentru oricine? Aș spune că nu. Poate fi parcurs de oricine? Da, poate fi făcut și de un amator fără multă experiență, cu condiția să o ia ușurel, cu atenție și să se dea jos destul de des la zonele foarte tehnice. Concursul nu conține drop-uri gigant ca la downhill, iar săriturile pe care le mai găsești pe traseu, oferă „chicken line” dacă consideri că sunt prea grele pentru tine. Așadar da, poate fi parcurs de oricine, chiar și cu bicicletă de cross country.
Metal Enduro este un eveniment excelent organizat de oameni pasionați pentru ceea ce fac, poate prea pasionați dacă ne gândim la ce primesc în schimb de la autoritățile care ar trebui să susțină sportul și turismul în această regiune. Asta pentru că de la concurenți și supporteri recunoștința este maximă. Aștept cu interes ediția 2018, care va fi și mai internațională ținând cont de statutul EWS pe care îl are acum concursul. Anul acesta Metal Enduro are loc pe 6 și 7 octombrie.
Sfaturi pentru începători (ca mine)
- O bicicletă modernă, contemporană, cu geometrie bine gândită pentru enduro este un ajutor foarte bun.
- Suspensii ideale pentru enduro înseamnă 160 la furcă
- Ideal este ca furcă să fie reglabilă pentru a scurta suspensia atunci când urci pe zonele de tranziție spre start
- Ideal este să ai tijă de șa reglabilă pentru a avea randament maxim la pedalare pe plat/la deal în concurs (sau pe tranziții) și stabilitate maximă / zonă de manevră la viteză în concurs
- Pentru amatori e recomandată casca full face, iar pentru începători protecții cât mai multe, inclusiv armură pentru spate și piept
- Dacă traseul e de viteză și vrei stabilitate mai mare la viteză, ia o bicicletă cu head angle cât mai mic (65˚), chain stay cât mai lung (427 mm) și BB drop cât mai mic (346 mm). Cifrele sunt de la bicicleta YT Capra, considerată etalonul pentru enduro.
- Dacă traseul e tehnic și are multe viraje, swithback-uri, dropuri sau vrei o bicicletă manevrabilă și jucauță pe traseu, ia un model cu head angle mai mare, țevi chain stay mai scurte și BB drop mai înalt.
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.