Prin 1998, când au început să apară mtb-urile în România, nu prea se întâmpla nimic. Desigur existau biciclete și înainte, inclusiv cursiere, însă le găseai doar dacă le cautai intens. Dar în general le aduceai „din afară”. În 1998 erau puține concursuri, iar la plimbare cu bicicleta se mergea mai degrabă la câmp, la sapă sau să aduci vaca seara acasă. Nu cred că știa lumea de „cicloturism”.
Însă azi lucrurile stau mai bine. Putem spune că stau mult mai bine decât în ’98 însă comparativ cu Vestul, încă avem de recuperat, mult. Pentru nivelul nostru de azi, concursuri avem o mulțime. Sunt weekenduri când se suprapun și 4-5. În continuare, suntem cu zeci de ani în urma țărilor cu tradiție în domeniu, însă suntem și noi pe direcția bună.
Concursurile de ciclism au oferit multe beneficii industriei de profil de la noi. Au motivat oamenii să se antreneze mai mult, sa investească în biciclete mai bune, au apărut magazine de biciclete, a crescut comunitatea. Însă principalul beneficiu este că a scos lumea din casă. Sau, dacă era deja scoasă, a pus-o pe bicicletă. Și nu doar la concursuri ci și la plimbare. Sunt mulți care ies la o tură recreativă cu bicicleta alături de prieteni, dar puțini află ulterior de traseul lor. Concursurile de ciclism au facilitat acest lucru, de a face cunoscut un traseu. Pentru că multă lume revine apoi în zonă pentru a reface traseul, de data asta în ritm relaxat, admirând peisajul.
Eu sunt unul dintre cei care profit de concursurile de ciclism pentru a-mi îmbogăți colecția de trasee. Desigur le am și pe ale mele. Îmi place să studiez hărțile și să încheg un track gps. Dar nu spun niciodată pas când cineva îmi dă un track de-a gata. Până la urmă este mult mai plăcut să mergi pe un traseu pe care a mai fost cineva și despre care știi că este ok – noroi în limite acceptabile, push bike la fel etc.
Dar cel mai plăcut ar fi să faci un traseu de cicloturism fără să fi obligat să stai cu ochii în gps toată ziua. Cu alte cuvinte marcajele fizice de la fața locului ajută extrem de mult. În străinătate poți face aproape orice traseu de mtb sau șosea fără hartă de hârtie sau gps, pur și simplu pentru că la toate intersecțiile, în special în zonele turistice, ai marcajele necesare.
Însă cât de curând va fi bine și la noi. În viitorul apropiat va fi aprobată Hotărârea de Guvern care reglementează și definește cicloturismul. De ce era nevoie de așa ceva? Pentru că este nevoie de standardizare, este nevoie de reguli aplicabile la fel peste tot. Dar mai ales, acum investitorii vor avea o bază legală prin care să justifice banii cheltuiți prin proiecte europene sau direct din buzunarele lor, pentru construirea de trasee de cicloturism, instalarea de marcaje, puncte de informare etc. Tot această legislație va ajuta la protejarea investițiilor pentru că până acum cine distrugea un traseu sau marcaj era greu să-l încadrezi la o contravenție. Cel mult se făcea o analogie la legislația existentă.
Concursurile de ciclism sunt un pretext excelent pentru cicloturism întrucât poți combina plăcutul cu… plăcutul. O zi îi tragi tare la concurs și o zi ieși la plimbare, pe același traseu dacă nu ai chef să faci modificări, alături de prieteni și familie. Poți spune că ieși la recuperare. Este și cazul cursei Triatlon Faraasfalt de la mare unde traseul de bicicletă, în ciuda aparentei monotonii, este foarte frumos și te poartă prin arii protejate și curate. Când am fost noi în zonă anul acesta, am dat o fugă și la Bulgari, unde ne-am plimbat cu bicicletele prin Albena și Balchik.
La fel este și Vidraru Bike Challenge, ce are startul în zona lacului de acumulare Vidraru. Este unul din cele mai reușite maratoane mtb din România. Desigur, nu bifează toate căsuțele dorințelor cicliștilor. Spre exemplu nu este „extrem”, pentru ca nu are poteci alpine înguste și expuse, prăpăstii fără fund sau urcări la 45 de grade, sau coborâri la 45 de grade pe bolovani și rădăcini. În schimb cursa oferă participanților 3 lungimi de trasee ce au loc integral pe drumuri forestiere. Este un maraton în toată regula pentru că tehnica este pe planul doi în schimb anduranța primează. Însă când îl iei în ritm de cicloturism îți dai seama că este absolut perfect. Drumurile forestiere sunt practicabile indiferent de vreme, inclusiv cei mici le pot aborda, găsești izvoare în multe locuri etc.
Însă poate cel mai apreciat concurs cunoscut pentru latura sa cicloturistică este Transilvania Bike Trails Race. Evenimentul are loc în regiunea Târnava Mare de lângă Sighișoara și traversează multe din satele săsești din zonă – Saschiz, Viscri, Meșendorf, Cloașterf, Bunești etc. Concursul se ține pe rețeaua de trasee de cicloturism construite de Fundația ADEPT și include multe din obiectivele turistice din zonă, în special bisericile fortificate. Însă după ce ai terminat cu concursul, poți reface totul în ritm relaxat, și poți include multe alte obiective turistice cum ar fi fierarul din Viscri sau Centrul de ceramică din Saschiz. Cazările sunt de asemenea excelente, acestea fiind construite în foste case săsești renovate tradițional și tematic.
Vara este abia la început așa că ai timp să vizitezi țara pe bicicletă în lung și lat. Încearcă să stai la un concurs mai mult de o zi. Să cunoști locul și să intri în legătura cu organizatorii și comunitatea, pentru a afla ce se mai poate face în zonă. Mulțumim Martin Velo Sport pentru remorca Qeridoo Speedkid 2 pe care ne-a pus-o la dispoziție pentru tura de la Triatlon Faraasfalt.
