Ajunul de Paşte ne prinde pe malul Dunării, în localitatea Dubova. Înainte de a reporni la drum considerăm că am merita puţină relaxare astfel că dacă tot suntem la malul fluviului, vom accepta oferta gazdei noastre şi vom face o plimbare cu barca prin Cazanele Dunării. La orele amiezii când soarele începea să ardă tot mai tare noi admiram cotloanele prin care trec apele Dunării. Exact când căldura devenise aproape insuportabilă facem o pauză în răcoarea şi întunericul oferit de peştera Veterani.
La sfârşitul plimbării cu barca pornim din nou la drum. Ultima destinaţie a mini vacanţei avea să fie satul Bogâltin aflat la poalele Arjanei, în munţii Cernei. Aici ne vom stabili tabăra de bază pentru următoarele două zile. În Bogâltin ajungem destul de târziu, iar după ce ridicăm corturile, pornim într-o tură mai scurtă, dar foarte frumoasă pe dealurile Domaşnei.
După un urcuş prin satul Cornereva şi câteva sate adiacente, ajungem într-un pas de unde vom schimba direcţia de înaintare, dar şi suprafaţa de pedalare (ieşim de pe asfalt). Începutul drumului ne testează abitităţile la împins bicicleta, însă în curând ajungem să pedalam spre culme printre livezi.
De asemenea, avem privelişti spre munţii Ţarcu, dar şi spre Cernei. În momentul în care ieşim în culme, drumurile înierbate continuă printre livezi înflorite şi scăldate în lumina după-amiezei. Tururile de orizont sunt o premieră, căci nu am mai ajuns pe aici.
După o scurtă coborâre ajungem într-o şa şi fiindcă mai aveam ceva vreme până la asfinţit ne relaxăm înainte de o coborâre cursivă printre cătunele Cornerevei. Coborârea parcă a fost cireaşa de pe tort, cu toţii am savurat-o metru cu metru. Cu bateriile încărcate după tura în forţă, revenim în tabăra de baza şi ne pregătim cum se cuvine de marea sărbătoare. Vopsim ouă cu foi de ceapă, la primus, punem de un foc de tabară, iar apoi oboseala ne răpune.
Dimineaţa nu zăvim prea mult în sacii de dormit, căci aveam un plan şi pentru prima zi de Paşte; ne-am propus să ajungem la slujba de la bisericuţa din cătunul Dobraia. În formaţie completă, luăm cu asalt drumul ce urcă spre Cracu Teiului. Întâi urcăm susţinut până într-o şa de unde vedem satul Bogâltin. De acolo urma o lungă curbă de nivel până în Dobraia, curbă ce ocoleşte abrupturile vârfului Arjana.
Până să ne apropiem de Dobraia nu prea vedem gospodării. Când în sfârşit ajungem în locurile în care am fost doi ani, recunoaştem livada acum plină de păpădii. Cu tot ritmul pe care am încercat să-l menţinem, ajungem la bisericuţa din Dobraia exact când se terminasen slujba. Preotul părăseşte incinta bisericuţei cu tractorul în timp ce sătenii mai rămân la poveşti.
Zăvobim şi noi pe aici, ciocnim ouă roşii în altarul de lângă bisericuţa, stăm la poveşti, admirăm abrupturile din Mehedinţi… Apoi Laura, Marian şi Serghey sunt nevoiţi să se întoarcă pentru a ajunge în Cluj, în timp ce restul mai mergem puţin înspre Prisăcina. Apoi revenim într-un ritm foarte lejer înspre Bogâltin, pe aceeaşi ruta până aproape de sat, loc în care ne încriem pe drumul unei culmi vestice.
Întorşi în tabăra de bază vom spăla meticulos bicicletele-n vale, vom mânca prăjituri, cozonac şi ouă roşii, primite de prin vecini, iar apoi în dimineaţa zilei de luni pornim spre Ardeal, după 5 zile pline de ture şi amintiri frumoase.
Material scris de Alina Cîrja și fotografii realizate de Marian Paiu, preluat de pe blogul Banda Roșie
