Sistemul tubeless, deja generalizat la MTB, există de ceva vreme și în lumea bicicletelor de șosea. Problema e că șoseaua e un domeniu foarte conservator al ciclismului, unde orice noutate este privită cu scepticism exagerat și în general respinsă, de multe ori fără argumente solide. Poate acesta e motivul pentru care nici până acum sistemul tubeless nu a devenit o opțiune populară printre șoseliști, lucru ajutat în mare parte și de lipsa de pe piață pentru multă vreme a roților și anvelopelor compatibile, chiar și azi existând o ofertă destul de limitată din acest punct de vedere.
Lucrurile au început să se schimbe însă în ultimii ani, când cercetările făcute de mai mulți producători de roți și de anvelope au concluzionat că soluția ”cât mai îngust și cât mai umflat = performanța maximă” nu e tocmai adevărată în lumea reală. Astfel, s-a dovedit că pe asfaltul imperfect pe care rulăm în mod normal, o anvelopă ceva mai lată și cu o presiune un pic scăzută opune o rezistență mai mică la înaintare, în mare parte datorită faptului că în loc să urce și să coboare toate micile denivelări, se mulează peste ele. De asemenea, o anvelopă mai lată are un contact mai mic cu asfaltul la aceiași presiune. Și astfel lumea și-a aminitit de sistemul tubeless, cea mai bună alegere pentru scăderea presiunii din roți fără a periclita siguranța. Mai multe informații găsiți în acest articol.
Testele cu anvelope tubeless și mai late au început în cursele clasice de primăvară, cu secțiuni pavate, unde anvelopele clasice nu făceau prea bine față, dar s-a ajuns acum ca standardul pentru cursiere să devină 25 mm, în timp ce pentru cele de anduranță se merge pe 28 sau chiar 30 mm. A apărut între timp și gravel bike-ul, o cursieră adaptată și drumurilor mai proaste, unde găsim chiar și anvelope de 40 mm în echiparea standard! Un teren propice pentru tubeless care a revenit în atenția tuturor!
Trebuie amintit și subiectul greutate: mulți consideră că tubeless înseamnă mai ușor, dar dacă luăm în considerare faptul că anvelopele sunt mai grele cu 30-40 g decât cele clasice și e de preferat să fie folosit și lichid, se ajunge aproape de greutatea de 90-100 g a unei camere. Avantajul este însă că dispare frecarea cameră/anvelopă, care duce și ea la o mică pierdere de energie la rulare.
Primii atrași de ideea de tubeless pe cursieră sunt, în mod natural, MTB-iștii, care sunt deja familiari cu ideea. La fel s-a întâmplat și în cazul nostru. Știind deja de la MTB că jantele mai late, anvelopele cu volum mai mare și presiunea scăzută nu sunt un motiv de frică, am decis să testăm și noi sistemul tubeless pe cursieră, să vedem dacă face față sistemului clasic și, dacă e cazul, ce avantaje ne aduce.
Am ales în acest sens un set de anvelope de top: Schwalbe Pro One 700x25c, anvelope premium de cel mai înalt nivel (oricum încă nu există anvelope tubeless de șosea low cost). În lipsa unui set de roți specifice de șosea cu janta mai lată și tubeless, le-am montat pe un set de roți de MTB Mavic Crossmax SLR care cu o greutate de sub 1600 g rivalizează cu roțile de top pe disc pentru cursiere de pe piață.
Anvelopele Pro One sunt ceva mai grele decât cele normale, stratul de material care le face complet etanșe fiind mai greu (ele se pot folosi chiar și fără lichid pe roțile compatibile). Le-am cântărit și au 251, respectiv 260 g, greutatea oficială fiind de 255 g. Ele sunt din gama EVO a producătorului, gamă ce cuprinde produsele de top. Suprafața de rulare este din compusul Triple Star Compound, cel mai sofisticat și performant produs de Schwalbe, aceasta este fină, având pe lateral șanțuri speciale pentru a mări aderența în viraje și pentru a facilita eliminarea apei.
La montaj am avut plăcuta surpriză ca totul să meargă simplu, cu pompa de podea. Odată ce anvelopa s-a așezat pe jantă, nu au mai existat niciun fel de pierderi de presiune. Am folosit și o cantintate mică de lichid antipană Fakir, aproximativ 50 ml la fiecare roată. Presiunea recomandată este de 5-7.5 bar, dar pentru a beneficia cu adevărat de avantajele tubeless am folosit o presiune de 6-6.5, în funcție de situație, fără să mă apropiu de cea maximă.
Testul a fost de lungă durată și a implicat folosirea anvelopelor în condiții cât mai variate, precum și câteva teste grele, inclusiv participarea la competiția King of Transfăgărășan dar și un cantonament de câteva zile pe pantele abrupte din insula Thassos.
Acomodarea cu noul setup a avut loc pe un traseul lejer, respectiv turul insulei Thassos, unde am avut parte atât de bucăți plate cât și de urcări și coborâri moderate, dar mai ales de asfalt cu calitate variabilă, inclusiv destul de prost și cu gropi. Prima impresie a fost clar o mărire a nivelului de confort, atât față de anvelopele clasice de 23 sau 25 cu cameră cât și față de cele de 28 pe care le folosisem anterior. Pe asfalt rugos vibrațiile nu se mai transmit atât de puternic în cadru iar trecerea peste fisuri și gropi se face fără șocuri mari și fără emoții. Amortizarea se ridică la nivelul anvelopelor de 28 la aceiași presiune de 6.5, dar greutatea mai mică le face să accelereze și să mențină viteza mai bine. Am constatat că pot să mențin viteza mea uzuală foarte bine, ba char să merg puțin mai tare. Pe urcări moderate nu am sesizat deranjant presiunea mică. Pe coborâri însă avantajul e net în favoarea tubeless-ului, datorită stabilității și amortizării incredibile. Anvelopele foarte aderente au permis abordarea cu încredere a virajelor. Am trecut peste multe zone cu pietricele care au pus în pericol integritatea lor, dar nu am avut probleme.
Următorul test s-a desfășurat pe cățărările din interiorul insulei, cu bucăți susținute de peste 10% pantă, cu maxime ce depășesc pe alocuri chiar și 20%. Asfaltul variază de la foarte bun (Kastro) până la beton de calitate foarte proastă (mănăstirea Prinos, prima bucată). În plus, odată ajuns în localitățile montane, drumurile dintre case mi-au oferit șansa să încerc și secțiuni pavate grosier și chiar neasfaltate. Am reușit să obțin pe urcare niște viteze medii foarte bune: 10.6 km/h pe 3.9 km cu pantă medie 9% la Kastro sau 12 km/h pe urcarea de 9.1 km cu medie de 7% din Prinos la mănăstire. Rezultatele sunt cel puțin la fel de bune cu ce aș obține în mod normal cu roți clasice. Diferența la coborâre însă mi se pare zdrobitoare în favoarea tubeless-ului, niște anvelope premium ca Pro One oferindu-mi ocazia să cobor la viteze mult mai mari decât sunt obișnuit.
Partea frumoasă este siguranța cu care se pot aborda mici secțiuni foarte proaste sau chiar neasfaltate. Aderența la urcare este foarte bună, presiunea mai mică făcând ca roata să nu derapeze, iar la coborâre bicicleta e mult mai stabilă decât cu anvelope clasice. Astfel avem acces în locuri superbe, departe de drumul principal.
O probă de foc a fost și la reîntoarcerea acasă, unde am plecat să atac în această configurație niște segmente plate de Strava pe care fusesem deja cu cursiera clasică și trăsesem la maxim. Astfel, rulând singur, pe un segment de 4 km am reușit să îmi îmbunătățesc timpul cu 18 secunde, cu o medie de 37.5 față de 35.8 cât reușisem înainte. Pe un alt segment de 6 km am reușit chiar o medie de 39. Chiar dacă aceste diferențe pot fi date de un vânt puțin mai avantajos sau o zi cu o formă mai bună, toate aceste cifre dovedesc clar că anvelopele tubeless Schwalbe Pro One la 6.5 bar se ridică cel puțin la nivelul anvelopelor de top anterioare pe care le folosisem la 7.5-8 bar cu cameră.
Foto: Radu Cristi
Ultima probă a fost cea a competiției: King of Transfăgărășan, concurs desfășurat pe distanța de 42 km, între hotelul Valea cu Pești de pe malul lacului Vidraru și intrarea sudică în tunelul de la Bâlea Lac. Sincer am avut emoții și îndoieli dacă voi face față bicicletelor clasice, cu roți aero și anvelope înguste, mai ales că șoseaua nu e tocmai specialitatea mea. Știam doar că asfaltul destul de prost pe alocuri va fi oarecum în avantajul meu. Îngrijorarea mea a fost nefondată, am plecat de la start în fruntea plutonului și m-am ținut de acesta fără probleme până la finalul primilor 22 km valonați de pe malul lacului, făcând față fără emoții la orice sprint ce s-a dat. Aș spune chiar că în condițiile de efort maxim în competiție confortul oferit de trecerea lină peste obstacole și gropi a fost foarte util, alți concurenți fiind vizibil afectați de zonele cu asfalt spart. Pe ultima jumătate, în urcare, la greutatea mea destul de mare nu am reușit să fac față grupului fruntaș dar am urcat bine în ritmul meu și am terminat pe locul 12, cu 2:01 h, la sub 15 minute de câștigător. Cu siguranță am fost ajutat de anvelope. Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc sus încă un concurent tot cu Schwalbe Pro One montate tubeless pe o cursieră pe disc, ce reușise un timp și mai bun decât al meu! Simfonia adevărată a fost însă coborârea, în viteză maximă și cu traficul închis, abordând fiecare viraj pe trasa ideală. Este prima dată când pot să spun că nu mi-au obosit mâinile de la vibrații, mai ales că asfaltul pe sud e foarte aspru. Anvelopele au făcut minuni în absorbția acestora!
Concluzia generală este că sistemul tubeless este din punctul meu de vedere absolut câștigător iar anvelopele Schwalbe Pro One sunt extraordinare, oferind viteza și aderența necesară chiar și atunci când vrem să dăm 110%. Recomand clar această combinație celor ce vor mixul ideal de performanță, siguranță și confort. Pentru ture mai puțin sportive sau pe drumuri predominant proaste modelul ceva mai lat 700x28c ar trebui să fie soluția ideală!
