În privinţa suspensiei spate există două idei principale la această oră: crearea unei suspensii care să fie corectă din punct de vedere al cinematicii şi folosirea unui shock deschis sau crearea unei suspensii mai simple şi mai uşoare care foloseşte un shock mai complicat cu valve sau senzori. Spre exemplu avem Brain de la Specialized, DCRV de la Trek, DYAD de la Cannondale sau chiar shock-uri electronice. Avem în acelaşi timp platforme precum DW-Link, VPP sau Split Pivot care funcţionează în aşa fel încât cinematica să fie cât mai apropiată de ideal.
Unul din principalele lucruri despre care designerii de biciclete discută este anti-squat-ul sau anti-bob – tendinţa suspensiei de a rezista compresiei sau extensiei în timp ce greutatea este transferată spre spate în timpul acceleraţiei. Este complicat de prevăzut şi mai complicat de contracarat întrucât nu este vorba doar de o simplă ecuaţie ci o combinaţie de factori precum geometria cadrului, transmisia, pivoţii suspensiei, zona de contact cu solul a anvelopelor, centrul de greutate al riderului etc.
i-track, Australia, este una din puţinele companii care îşi fac publice informaţiile atât de devreme în stadiul de design. Ei au realizat până acum 3 prototipuri din oţel şi spun că vor continua să experimenteze până când o altă companie mai mare va dori să folosească designul lor.
La final întrebarea care rămâne este dacă merită ca producătorii să folosească piese existente sacrificând din designul suspensiei sau ar trebui ei să ajungă la extreme pentru a realiza suspensia ideală fără a ţine cont de estetică sau cât de complicată este?
