Se apropie noaptea și sunt în Famagusta. Trăiesc cu speranța că o să dau peste un alt musulman generos care să-mi ofere un metru pătrat de covoraș cu turnuleț. E cinci post mortem și ajung într-o geamie cochetă aflată undeva într-o mahala mizeră. Văd pe un învățăcel al limbii arabe care încearcă să se conecteze pe Sfântul Cel Fără de Prihană și Atotputernicul Facebook. Alături de laptop se află o carte scrisă în limba arabă și un creion ascuțit. Îmi prezint hramul pe care-l port și apoi povestea mea. Se întoarce la studiul lui pentru a putea să trimit un mesaj părinților. În ultimele două săptămâni am trimis doar două mesaje fratelui meu prin Sfântul Cel Fără de Prihană și Atotputernicul Facebook.
Cei care intra in geamie imi ureaza toate urarile de bine in limba turca. Ma intreaba de sanatate si raspund in limba turca ca sunt bine si inteleg totul. Mai mult nu am putut sa invat in zilele de stat prin Turcia. Hai sa zicem ca mai stiu sa dau binete, sa injur pe Fenerbahce si sa cer mancare si cazare.
Persoana cu care am stat de vorba era un simplu invatacel si nu imamul. Initial am crezut ca-i seful de trib peste biserica asta si gazonul din fata. Dupa rugaciune am fost trimis in celebrul sens giratoriu din Famagusta. Se facea inteles cu greu in limba engleza si apela la mima si desen pentru a arata ce vrea sa spuna. Mi-a picat fisa dupa cateva minute de maimutareli. Era vorba de Ataturk si cei 100 de pripasi care s-au pricopsit pe langa.
Din fata monumentului am fost directionat spre derga din Famagusta. Pentru comunitatea sufi de aici era momentul magic de joi seara. Atunci cand il invoca pe Allah si canta la tobe incalizate in fata resourilor. Jakub e cel care da tonul in fiecare moment al rugaciunii. Tot cu Jakub am povestit despre calatoria mea si vizita facuta in derga din Lefka. Si-a dat seama ca sunt baiat cuminte si m-a primit apoi in dugheana lui.
O dugheana aflata in mijlocul cetatii venetiene din centrul orasului Famagusta.La finalul turului facut prin magazin imi intinde cateva lire turcesti.Cred ca a facut acest gest pentru a avea siguranta ca nu o sa fur nimic din magazin. In toata perioada cat am hibernat aici, doua zile si doua nopti, mi-a trimis mancare facuta de sotia lui prin diferiti mesageri. Cheia i-am lasat-o sub divanul din fata magazinul. Conform rugamintilor primite in prima seara.
Victor Perdevară este un cicloturist cu normă întreagă și care crede că avem ce învăța din fiecare colț de lume pe unde poposim. Așa că aventurile sale și le scrie pe blog-ul său, dar îl puteți urmări și pe pagina sa de facebook. Sfântul Cel Fără de Prihană și Atotputernicul Facebook, mai exact.
