Nu știu exact cum să încep altfel decât simplu: Delta Dunării pe bicicletă este ceva cu totul special.
Am fost acolo pentru o tură de gravel și încă de la primele ore am înțeles că nu va fi o ieșire obișnuită. Delta nu este un loc în care „te duci pur și simplu cu bicicleta”. Este un loc pe care îl descoperi, în care fiecare kilometru arată altfel și în care natura îți dictează ritmul.
Am făcut un traseu care practic înconjoară Delta pe margine, un fel de triunghi uriaș dacă te uiți pe hartă, de aproximativ 200 km. L-am împărțit în două zile de pedalat, cu aproximativ 100 km pe zi, pe drumuri de pământ, gravel, iarbă și uneori nisip.
Ce mi-a rămas cel mai clar în minte este liniștea. Nu liniște completă, ci acel tip de liniște plină de viață. La un moment dat am oprit și am stat pur și simplu câteva minute fără să fac nimic. Am folosit chiar o aplicație pe telefon care identifică păsările și mi-a arătat că în jurul nostru erau cel puțin opt specii diferite care cântau simultan. Nu cred că am mai trăit asta nicăieri.
Delta este și o experiență culturală, nu doar sportivă. Satele prin care treci au un ritm complet diferit, iar mâncarea… chiar dacă nu ești fan pește, aici e imposibil să nu îl mănânci. Este gătit atât de bine și atât de „local”, încât devine parte din experiență.
Unul dintre cele mai spectaculoase momente a fost zona Letea. Pădurea aceea are ceva ireal în ea – nisip, stejari bătrâni, vegetație densă și o atmosferă aproape tropicală. Și apoi caii. Caii sălbatici de la Letea. Să îi vezi alergând prin pădure sau chiar traversând în fața ta este un moment care te face să te oprești instant.
La fel de memorabile au fost și traversările cu barca între sate. Nu există drumuri în unele zone, așa că pur și simplu îți urci bicicleta într-o barcă și continui pe apă. Este ciudat la început, dar devine parte din farmecul Deltei. Pentru că, de fapt, așa trăiesc oamenii aici, de generații.
Te poți caza în multe locuri în tura asta, iar de data asta am ales Sulina. Însă cu alte ocazii a fost fie Pardina, fie Chilia Veche, fie Periprava. În Periprava, seara, o plimbare simplă pe lângă pădure, la apus, poate fi unul dintre acele momente liniștite pe care nu le uiți ușor. Natura, sunetele, lumina… totul este perfect fără să încerce să fie perfect.
Pentru genul ăsta de tură, bicicleta potrivită face diferența. Eu am fost pe o bicicletă gravel și sincer, nu mi-aș imagina altceva mai potrivit. Un model ca Merida SILEX este exact genul de bicicletă care îți dă libertatea să mergi pe orice tip de teren din Deltă, fără să te gândești prea mult dacă „poate sau nu poate”. Delta Dunării nu este doar o tură. Este genul de experiență care îți rămâne în minte mult timp după ce te-ai întors acasă.
