Traversarea Iezerului pe bicicletă

Plecat-am nouă din Brașov și cu Cătalin din Pucioasa zece! Ținta: cel mai înalt drum forestier din România (2.350 de metri) și apoi continuarea pe creasta Iezerului. Nici unul dintre noi nu am mai fost pe aceste meleaguri, era o totală necunoscută și nu puteam aprecia bine dificultățile ce ne așteaptau.

Am fost două grupuri: unii care au plecat din Podul Dâmboviței pe bicicletă cu intenția de a coborî spre Rucăr după ce traversează muntele și eu împreună cu Pufi și Cătălin, care am plecat direct de la barajul de unde începe drumul forestier către vârf. La baraj facem joncțiunea cu cei 7 rideri și pornim împreună la deal spre îndepărtatele creste.

Mergem destul de tare, poate prea tare pentru aventura ce ne așteaptă. Grupul este foarte eterogen: de la iubitori de munte la triatloniști și de la simpli participanți la concursuri de mountain bike până la câștigătorul din acest al Iron Bike. Primii 1000 de metri diferență de nivel aveam să sufăr: cele 10 ore de tură în Piatra Craiului din ziua precedentă urmate de doar 5 ore de somn își spun cuvântul. Nu savurez deloc tura și în plus căldura este cruntă. Ne deshidratăm văzând cu ochii și nu se arată nicio sursă de apă la orizont. Avântul nostru este domolit, forestierul devine foarte pietros și ne zdruncină la fiecare pedală. Aderența se duce și odată cu ea și ritmul de pedalat.

Ajungem la Crucea Ateneului, punctul terminus al drumului forestier și suntem uimiți de distanțele ce ni se arată în față. După un scurt „consiliu de razboi” luăm decizia să ne despărțim: 7 dintre noi vor coborî direct la cabana Voina și apoi vor merge încă 40 de kilometri pe șosea până la mașini. Era clar că nu aveau timp să continue și noaptea i-ar fi prins pe creste fără lanterne.

Decid împreună cu Cătălin și Pufi să continuăm! Nu știm până unde… Într-o oră și un sfert traversăm Vârful Iezerul Mare și ajungem pe Vârful Roșu (2.469 metri), altitudinea maximă din Iezer. Până aici mai mult am cărat bicicleta în cârcă sau am împins-o la deal. Aveam să o împingem puțin și la vale și apoi să ne suim din nou în șa. Vârful Păpușa este înca foooarte departe!

Chiar și până pe Vârful Bătrâna mai facem o oră și jumătate. Traseul este doar parțial ciclabil, deși are aspectul unui platou acoperit cu iarbă. Cum noaptea se apropia, o luăm direct la vale pe Plaiul lui Pătru. În mai puțin de o oră suntem la Cabana Voina după o coborâre superbă făcută în întregime pe bicicletă. Dacă la începutul coborârii pantele erau mai domoale și acoperite cu iarbă, mai jos de stână, în padure, drumul devine foarte abrupt, un adevărat „downhill”. Foarte însetați, sorbim cu nesaț berea fără alcool de la cabană și apoi purcedem la drum pentru încă 8 kilometri de asfalt până la baraj. În două ore sosim la Brașov.

În concluzie, am avut ocazia să vedem un munte frumos, cu panorame generoase către Făgăraș și ceilalti munți din jur. Am reușit să îl traversăm în proporție de 80%. Poate într-o zi vom reveni și vom ajunge și pe Păpușa. Coborârea a fost spectaculoasă, dar urcarea ne-a chinuit din cauza pietrelor: cu siguranță există trasee care se urcă mult mai cursiv. S-au strâns 50 de kilometri cu 1.900 de metri denivelare pozitivă în 9 ore de tură.

Material realizat de Laurențiu Barza, căruia îi mulțumim pe această cale