Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Concursurile de ciclism, fie că sunt de șosea sau mtb, sunt o excelentă ocazie pentru a încerca o nouă aventură cu bicicleta. Este și cazul de față când am făcut o plimbare pe traseul etapei întâi a ediției 2019 a maratonului mtb pe Carpathian MTB Epic, cel mai important concurs de acest tip din România. Important pentru că este singurul de acest gen de la noi de nivel UCI și cu participare internațională.
Am ținut să precizez anul și etapa întrucât, de la ediție la ediție, traseele pot suferi modificări. Astfel, ce a fost pe etapa întâi în 2019 poate nu va mai fi în 2021, 2020 fiind un an în care cam toți organizatorii au luat o pauză.
Trebuie spus din start că acest traseu este greu. Este un traseu pentru care ai nevoie de un antrenament cel puțin mediu, cel mai bine peste, mult peste. Este greu pentru că odată ajuns în Leaota, ai multe urcări nu abrupte, ci foarte abrupte. Multe „gâturi” cum li se spune. Totuși, sunt în total doar 44 km, așa că într-o zi-lumină ai timp berechet pentru a-l parcurge. De asemenea, peisajul este superb, așadar consideră acest lucru drept premiul zilei.
Ține cont de asemenea și de diferența totală de nivel, de aproape 1900 m. Este o valoare mare oricum, iar în cazul de față, obținută fiind în doar 44 km, îți sugerează că ai de făcut destul de mult push-bike, în funcție de antrenamentul tău.
Tura începe din Cheia (Brașov), cu urcarea spre Cheile Grădiștei Fundata. Te vei încălzi foarte bine pe cei aproximativ 5 km de urcare constantă. Odată ajuns la „resort”, va începe cu adevărat tura. Terenul alternează cu urcări și coborâri până pe la km 13 când începe prima mare urcare a zilei. Pentru aproximativ 5 km ai cățărare continuă cu rampa medie de 10%, e greu. Urmează un respiro scurt pentru că mai departe este tot la deal.
Undeva pe la km 18 ești deja în munții Leota, iar de aici începe „distracția”. Urcări de-a dreptul și coborâri la fel. Traseul urmărește creasta, cu foarte puține serpentine care ar mai îndulci urcarea. Într-un final, în jurul km 30, ajungi la Șaua Strunga, foarte populară printre mtb-iști, dar urcată în general din alte direcții, fie dinspre vârful Omu, fie dinspre cabana Padina, ambele în Bucegi.
Ajuns în șaua Strunga poți răsufla ușurat, întrucât chinul s-a cam terminat. Fiind la aproape 2000 m altitudine, de aici urmează aproape doar la vale, înapoi spre start. Atenție însă că aceasta nu este coborârea clasică din Strunga spre Bran via Simon. La un moment dat trebuie să ții stânga pentru retur în Cheia. Urmărește cu atenție track-ul gps de pe device-ul tău.
Coborârea este excelenta și chiar dacă ocazional mai ai ceva urcări, trendul general este evident la vale. Eu am urmărit cu strictețe traseul de concurs însă pentru finiș îți recomand un alt final, pentru că cel original este efectiv în cap. Este mult prea abrupt chiar și pentru a merge pe lângă bicicletă. Unde mai pui că ajungi și fix în curtea unei pensiuni.
Astfel, în jurul km 43, neapărat să menții drumul de pământ pe care mergi deja. Traseul de concurs continuă undeva înainte, pe iarba, însă noi menținem drumul ce continuă în coborâre la dreapta. Practic nu ai cum să ratezi pentru că te duce drumul. În arhiva de download pentru track, vei găsi oricum „Final mai bun.gpx”, pe care îl poți de asemenea, încărca în dispozitiv. Vei coborî tot la asfaltul din Cheia / Moeciu de Jos, de unde am plecat dimineață.
Recomandam acest traseu. Este superb din punct de vedere al peisajului întrucât pedalezi mult pe sus, prin gol alpin, unde priveliștea este nelimitată. Este de asemenea și solicitant însă așa cum spuneam, nefiind deosebit de lung îl vei putea da gata într-o zi. Precizăm și că e de preferat să faci această tură pe vreme bună. Pedalând multă vreme în zonă alpină descoperită și la altitudine, pericolul de fulgere poate fi mare.
Detalii traseu:
- Lungime: 44 km
- Diferență de nivel
- Strava: 1.840 m
- Bikemap: 1.866 m
- Garmin BaseCamp: 1.891 m
- Timp pedalat:
- Surse apă: 3 izvoare (marcate pe track)
- Download track GPS (format GPX)
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.