Il Giro 2012 a ajuns astăzi la capăt după 3 săptămâni de străbătut Italia, și nu numai, în lung și-n lat. Întrecerea care a debutat în Danemarca a avut un învingător care ar personifica cel mai bine sintagma de ilustru anonim, în persoana lui Ryder Hesjedal (Garmin-Barracuda). Victoria acestui nordic într-o cursă care a plecat dintr-o țară aproape nordică, dar și-a consumat momentele decisive ceva mai la sud este mai mult decât o simplă izbândă cotată cu șanse puțin mai mari ca și cele nule. Hesjedal a reușit, ca și Cadel Evans anul trecut, să fie primul sportiv al țării sale care câștigă un mare tur.
După ce Thomas De Gendt (Vacansoleil-DCM) a câștigat etapa regină de ieri, care a ajuns la o altitudine impresionantă de 2757 de metri, rezultatul final al Turului Italiei era mai deschis ca niciodată. “Purito” Rodriguez (Katusha) încă trăgea nădejdea că în contratimpul de astăzi va rămâne cu o mână de secunde care să îi asigure victoria, dar succesul nu se obține cu speranțe și bune intenții.
Hesjedal a fost out-siderul perfect, chiar dacă a declarat că toată iarna s-a antrenat cu gândul la Il Giro. Afirmația sa de la startul competiției a stârnit un val de simpatie printre adversarii săi mult mai bine cotați, asta dacă a stârnit vreo reacție. Și cine și-ar fi pus banii pe un victoria unui canadian în Turul Italiei, mai ales știind tradiția în ciclismul de șosea a țării respective? Ei bine, cu o răceală demnă de originile sale norvegiene, Ryder (ce nume mai potrivit pentru un ciclist?) a demonstrat rigidei lumi a ciclismului european că un mare tur se câștigă pe șosea, cu multă trudă și enorm de mult tact, și nu doar cu reputație. Este drept, nici adversarii săi nu s-au ridicat la nivelul laudelor și pretențiilor emise. Timp de 3 săptămâni am văzut un Ivan Basso prea speriat ca să încerce ceva, un Michele Scarponi doritor, dar neputinicios, precum și o întreagă altă suită de rutieri care trăiesc mai mult din amintiri în momentul de față.
Garmin-Barracuda a fost echipa care și-a făcut cel mai bine lecțiile, iar Hesjedal a fost printre puținii care s-au purtat ca niște câștigători de tur. De fapt, este foarte probabil ca tocmai co-echipier să fi făcut diferența dintre el și Rodriguez, întrucât catalanul a pasat, centrat și dat tot el cu capul de fiecare dată când se putea face diferența. Pe final, intervenise și problema lui De Gendt, care nici măcar nu trebuia să ia startul în Turul Italiei, darămite să termine pe a 3-a poziție a clasamentului general. Însă acum, după ce zarurile au fost aruncate, gloria lui Hesjedal nu mai poate fi știrbită de nicio scuză. Probabil că am asistat la punctul critic în care noua generație de rutieri își face debutul pe marea scenă a ciclismului de șosea!
