Rider-ul clujean Elisei Miron și-a îmbogățit „colecția” de curse importante la care a participat odată cu încheierea cu succes a Zillertal Bike Challenge 2014. El ne poveștește despre cele 3 zile de cursă de acolo prin intermediul relatărilor trimise, iar azi aflăm ce a făcut în prima etapă.
Un maraton greu și doar ce a început: 73 km cu peste 3000 m total ascensiune, astea sunt cifrele greu de găsit la alte maratoane și a fost fără un metru de push-bike, azi. Și ca să fiu și mai exact, diferența de nivel a fost acumulată în primii 54-55 km fiindcă pe urmă a fost doar coborâre.
Traseul a fost simplu, câteva urcări, câteva coborâri, pante mari și peisaje super faine. De la start, am avut o urcare lungă de vreo 15 km în care am urcat aproximativ 1000 m. Aici mi-a fost cel mai greu, imi intram greu în ritm, era destul de ok pe pantele abrupte dar cum se reducea puțin panta pemtru cateva secunde, pierdeam teren. Apoi am coborât vreo 3 km foarte repede, ne-a mai urcat înapoi la aproape 1500 altitudine și-apoi a venit o coborâre luungă, ba pe drum cu pietriș, ba pe asfalt. Trebuie să recunosc că deși nu sunt tehnice coborârile, mie mi-e mai frică pe ele decât pe cele tehnice, pentrusimplu fapt că drumul e îngust, abrupt, cu curbe strânse și cu pietriș care alunecă sub roți dacă bruschezi comenzile. E ca și cum ai vrea să dansezi step pe o masă plină cu biluțe de rulment. Hai că am exagerat puțin.
Și cum spuneam, am tot coborât până jos în valea Zillertal-ului de unde a început imediat urcare pe versantul opus până aproape la 2000 m. Pantă susținută constant, cu urcare pe asfalt în prima parte dar în placă mică. Ei bine, aici m-am simțit mai bine decît pe prima urcare unde tot mă rupeam de câte un mic trenuleț. Am început să prind oameni din urmă și asta m-a motivat chiar dacă frecvent ceasul îmi indica peste 10% pantă. Coborârea spre final a fost demențială. În virajele strânse trebuia să frânez foarte mult fiindcă se aluneca tare pe pietriș. Apoi am avut am avut parte și de single-trailul mult așteptat, unul foarte fain de-altfel – cu kickere , cu contrapante și cu nortshore dar cam scurt. Și chiar când mă întrebam unde sunt fotografii, a apărut un indicator de trei săgeți în jos după care o grămadă de blițuri. Așadar, alți bani altă distracție când vor publica pozele băieții de la Sportograf.
Am terminat cursa în 4 ore pe locul 47, cu peste 43 minute întârziere față de câștigătorul cursei – Markus Kaufmann – campionul Germaniei de maraton și principalul favorit aici, din câte imi dau seama. Colegii de la Imprezzio s-au descurcat și ei bine, nu știu să vă spun exact locurile obținute individual dar știu că sunt pe locul 5 ca și echipa, în proba Lord/Queen iar Lizi Ciuleanu a câștigat la categoria de vârstă și e pe trei overall feminin.
P.S. Se pare că nu avem voie să folosim camere video pe bicicletă… nu știu exact de ce așa că nu voi avea imagini de pe ghidon în etapele ce urmează dar vom avea un video highlight după fiecare etapă, oferit de organizatori.
