Văzând primele imagini cu peisajul prin care rulează plutonul, cu greu am zice că ar putea fi vorba despre Turul Franței, însă cadrul oferit de Yorkshire a dat un plus de farmec Marii Bucle. Zeci de mii de fani ieșiți pe marginea drumului și aura unui tărâm asemenea Camelot-ului au fost totuși reperele primei etape din Le Tour 2014, care nu a mai debutat cu un contratimp, ci cu o etapă în linie care i-a favorizat pe oamenii de plat. Drept urmare, scena era pregătită pentru o victorie la sprint, ceea ce nu am putea spune despre a doua zi de cursă.
Prima etapă se desfășoară fără mari evenimente pe parcurs, derularea acțiunii indicând un final la sprint. Ultimii kilometri par calmi și ocazional se văd figurile campionului Germaniei Andre Greipel (Lotto-Belisol) sau al lui Peter Sagan (Cannondale) în fruntea plutonului. Formația belgiană pare hotărâtă să nu piardă controlul cursei, dar nu trebuie să neglijăm ambițiile lui Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) și nici ale formației Cannondale. Între timp, și alte formații, precum Katusha , Movistar, Astana sau Garmin-Sharp, cu oamenii lor de general, vin în față, probabil din motive de siguranță, căci drumul spre final e presărat cu obstacole și, dintr-o neatenție, se poate pierde candidatura la victoria finală.
Pe măsură ce se apropie finalul, oamenii de „general” se dau la o parte căci se pregătește iureșul sprinterilor și Omega Pharma trece la conducere cu vreo 4 kilometri înainte de finish. Sutele de metri sunt înghițiți hulpav de oamenii în negru care mai mult ca sigur că au depășit limita de viteză din Leeds, cu cei 65 km/h cu care rulează. Când mai rămân doi kilometri, domnia oamenilor lui Cavendish e absolută, dar Cofidis zboară pe partea stângă a drumului. Efemer însă căci ultima pantă e o veritabilă rampă de lansare pentru Fabian Cancellara (Trek Factory Racing). În spatele său Giant-Shimano gonește și îl prinde, iar o căzătură îl scoate din joc pe Cavendish care se lovește de Simon Gerrans (Orica-Green Edge). Între timp, Marcel Kittel (Giant-Shimano) apare de nicăieri și câștigă lejer în fața lui Peter Sagan.
Articolul complet legat de prima etapă poate fi citit pe Velo Cafe
Etapa secundă putea fi considerată o veritabilă curse de o zi în sine, cu cele 9 cățărări, e drept, doar una singură de categorie secundă, restul de a 3-a și a 4-a, iar molcomele dealuri din Yorkshire au jucat perfect rolul de teren propice atacurilor. Un grup de frunte compus din Matthew Busche (Trek Factory Racing), Blel Kadri (AG2R La Mondiale), Perrig Quemeneur (Team Europcar), David De La Cruz Melgarejo (Team NetApp-Endura), Armindo Fonseca (Bretagne-Séché), Cyril Lemoine (Cofidis) și Bart de Clerq (Lotto Belisol) a animat prima parte a cursei. Pe cea mai dificilă cățărare a zilei, Holme Moss, doar Kadri mai rămăsese în față și reușește să o și câștige chiar dacă Thomas Voeckler (Europcar) pornise pe urmele sale cu intenții serioase.
Ritmul se întețește simțitor și doar vreo 30 de oameni mai compuneau grupul de față cu tot atâția kilometri rămași până la finish. Pierre Roland (Europcar) și Jean-Christophe Peraud (AG2R La Mondiale) încearcă ceva, cu 26 de kilometri rămași până la final, dar 16 kilometri mai târziu acțiunea este anihilată de grupul de frunte condus de Sky, Cannondale și BMC. Lucrurile se calmează până în ultimii 5 kilometri, când mai urmează o serie de atacuri, date de oameni unul și unul: Chris Froome (Sky), Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), Tejay Van Gardener (BMC), Peter Sagan (Cannondale) și Jakob Fuglsang (Astana). „Rechinul” Nibali, aflat mereu în cărți, avea să aibe ultimul cuvânt însă, cu un atac lansat cu 2 kilometri înainte de sosirea în Sheffield. Mutarea îi lasă fără replică pe adversarii care au ezitat să-l urmărească. La capătul unui iureș nebunesc, Vincenzo Nibali (Astana) a învins, a luat tricoul galben și a încheiat seceta de 5 ani pentru italieni în ceea ce privește acest tricou.
Articolul complet legat de etapa secundă poate fi citit pe Velo Cafe
