Acum citesti
Zillertal Bike Challenge 2014 Race Report: Etapa a II-a

Rider-ul clujean Elisei Miron și-a îmbogățit „colecția” de curse importante la care a participat odată cu încheierea cu succes a Zillertal Bike Challenge 2014. El ne poveștește despre cele 3 zile de cursă de acolo prin intermediul relatărilor trimise, iar azi aflăm ce a făcut în etapa secundă.

zillertal

Dacă ieri a fost cald și soare, azi vremea a fost ceva mai răcoroasă și mai umedă. În plus azi am ajuns mult mai sus, adică la 2500 m altitudine maximă. Maratonul a început cu o urcare super lungă, cea mai lungă din experiența mea din câte țin eu minte adică peste 1800 m verticali în aproximativ 18 km, conform segmentului de pe Strava.

M-am simțit mai bine decât ieri pe prima urcare dar am plecat mai din spatele grupului King și am fost nevoit să tot depășesc în primii km neutri. Într-un fel a fost mai bine să depășesc eu decât să plec din față și să fiu eu depășit de alții. Pe măsură ce urcam la peste 2000 aerul devenea tot mai tare, băutura din bidon tot mai rece și peisajele tot mai faine care se întrezăreau dintre nori. Ultima parte a urcării, adică câteva sute de metri au avut pantă de 35% dar până acolo a fost totul ciclabil, nu ușor dar ciclabil deși am auzit că ar fi fost și rideri care au urcat panta respectivă.

zillertal (2)

Din vârf a urmat o coborâre destul de abruptă pe grohotiș ud, pe lângă limbi de zăpadă unde organizatorii strigau aproape panicați `Achtung, Achtung! langsam!`. Așadar în sfârșit o coborâre adevărată de mtb unde am făcut și eu depășiri După coborârea asta super faină, care în total a fost de vreo 2 km, ne-a mai urcat încă vreo 2 km până pe la 2200 de unde ne-am dat drumul până în vale în mare parte pe drum cu pietriș dar am avut și puțin single trail fain cu serpentine și contrapante dar fără kickere și nu atât de tehnic ca și cel de ieri. Ajuns  în vale la Gerlos am alimentat din mers cu gel și baton pe porțiunea de plat așa încât să fiu apt pentru următoarea urcare care ne-a dus până la 1800 m, de unde traseul a continuat vălurit pe la 1800 – 1900 m timp de vreo 6 km. Apoi am coborât în grabă peste 10 km, porțiune în care am prins și sector pe care se lucra și urcau camioane, o dată am avut noroc că l-am prins pe unul chiar după un viraj strâns deci nu aveam viteză, al doilea l-am prins după o curbă largă, pe drum îngust în paralel cu el fiind o mașină parcată. Am reușit cu greu să opresc cu 1 m în fața mașinii parcate și am așteptat câteva secunde bune până a trecut camionul.

Finalul cursei, ultimii 7 km au fost parcursi pe pistele de bicicletă dintre Zell am Ziller de unde a fost  startul și până în Mayrhofen, adică o lungă porțiune de plat care mi s-a părut interminabilă… lanțul îmi era uscat, forțele erau epuizate și batea vânt de față.

A fost super grea dar și super faină, acolo sus la altitudine. Deși m-am simțit bine, motorul a consumat mai mult combustibil azi, adică patru geluri, un baton și aproape trei bidoane mari de apă și izotonic. Am terminat în 4h 27`, cu 1h 2` întârziere față de câștigător, pe locul 52 overall respectiv locul 34 în categoria Elite iar în clasamentul general, dupa 2 etape sunt pe locul 48 overall.

Etapa de azi a fost câștigată la sprint de către Daniel Geysmair (AUT), tricoul de lider fiind însă păstrat în continuare de Markus Kaufmann (GER) care e la egalitate de timp cu Pernsteiner Hermann (AUT).

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

2 × 1 =