Traseu – Munţii Grohotiş şi Ciucaş

Traseul de traversare a munţilor Grohotiş şi Ciucaş este unul de dificultate medie mai mult pentru că se împinge destul de mult pe prima parte a traseului, asta după ce am terminat cu asfaltul. Al 2lea motiv ar fi pentru că traseul are o lungime de aproape 100 km, 91, mai exact. Regiunile traversate sunt însă foarte frumoase, iar efortul merita facut.

Noi am ales ca punct de plecare localitatea Măneciu-Ungureni situată în aval de lacul de acumulare Teleajen, plecând spre sud la vale preţ de aproximativ 6 km. Având în vedere că circulăm pe DN1A traficul poate fi destul de intens, inclusiv cu tiruri, dacă prinzi o zi mai aglomerată, însă în general este plăcut fiind si prima ora a dimineţii.

După cei 6 km de asfalt la vale ajungem la intrarea în localitatea Homoraciu unde vom face dreapta pe drum comunal, asfaltat, continuând spre Mănăstirea Crasna. Mai avem asfalt preţ de aproximativ 6,5 km timp în care trecem şi prin satul Schiulesti la capătul căruia se termina asfaltul intrând pe forestier. De aici până la Mănăstirea Crasna mai avem încă în jur de 2.200m.

Drumul forestier este plăcut şi pe măsură ce avansăm spre munte devine din ce în ce mai umbros şi mai abrupt transformându-se într-un final în drum de TAF (tractor articulat forestier). Cine este obişnuit cu forestierele din România ştie că un drum de TAF nu este întotdeauna practicabil şi că poate fi, pe alocuri, extrem de abrupt chiar impracticabil. Acesta de faţă este practicabil însă ţine de condiţia ta fizică dacă poţi urca pe bicicletă sau dacă împingi.

De la mănăstire avem în jur de 10,5 km până când drumul devine cu adevărat abrupt, moment în care majoritatea dintre noi au trecut la push. Până aici am trecut pe lângă o casă, un refugiu, pe lângă Cantonul Forestiere Moaşa, pe lângă o şura şi un adăpost toate fiind locuri unde te poţi adăposti în cazul în care te prinde vreo ploaie extrema sau, cine ştie, noaptea. Sursele de apa de pe traseu sunt destul de rare. În cazul nostru singurul izvor pe care îl avem pe această urcare este la aprox. 6 km de la mănăstire. Ar fi bine ca toate recipientele să fie pline întrucât de aici avem doar urcare şi pushbike pentru aproximativ 7,5 km.

După ce începe pushbike-ul drumul se transformă în potecă şi în curând vom intra chiar pe marcaj turistic bandă galbenă. Vom ieşi din pădure, vom intra în gol alpin şi vom continua în urcare, pe alocuri pieptiş, spre locul cel mai înalt al zilei. De la ieşirea din pădure şi până pa vârf sunt aprox. 1,3 km. Sus te întâmpină o privelişte şi o panoramă excelentă însă nici până aici nu a fost urât. Dacă prinzi vreme bună poţi vedea în zare până departe spre celelalte masive muntoase.

După acest push care, la faţa locului ţi se pare interminabil, va urma, evident, şi coborârea. De pe vârf ai de coborât în jur de 500m direct pe versant, pe iarbă urmând apoi a te intersecta cu un drum forestier. Oricum, de sus se vede unde trebuie să ajungi, asta dacă nu ai ghinionul sa prinzi ceaţă.

Acest forestier îl vom urma în coborâre pentru o lungă perioadă, preţ de aproximativ 15 km. Aşadar toată truda de urcat şi împins a meritat totuşi. Pe drum mai întâlnim două izvoare aşa că ne putem reface şi rezervele de apă. Forestierul se va termina la asfalt, în pasul Bratocea, când intrăm înapoi în DN 1A. Aici vom face dreapta pentru a continua pe asfalt şi spre următorul munte de traversat, Ciucaş. Până acum am fost în munţii Grohotiş.

Din fericire suntem la vale şi pe asfalt, aşa că putem continua în viteză spre următoarea provocare, urcarea în munţii Ciucaş pe la noua Cabană Ciucaş. Până aici vom trece pe lângă Cabana Valea Berii, iar în momentul în care pe stânga vom vedea construcţia pentru captarea apei pentru apa minerală Keia vom face stânga intrând pe drum forestier. De aici avem în jur de 5 km de forestier plăcut în urcare constantă spre cabană. Atenţie însă că, deşi vorbim de forestier în toată regula, acesta devine din ce în ce mai abrupt. Cei cu o condiţie fizică mai puţin bună vor fi nevoiţi să împingă bicicleta pe ultimul kilometru. Până la cabană vom mai întâlni încă un izvor.

Ajunşi la Cabana Ciucaş găsim aici tot confortul. Putem servi masa la restaurant sau din rucsacul propriu pentru că urmează acum partea fun a excursiei. Vom pleca mai departe pe potecă turistică marcată cu bandă roşie. Drumul este superb, iar secţiunile de pădure şi luminiş alternează cu porţiuni de stâncă nelăsându-ţi timp să te plictiseşti. În acelaşi timp peisajul şi panoramele sunt superbe şi nu este nici un secret că Munţii Ciucaş sunt printre cei mai frumoşi din ţară.

După aproximativ 1,6 km de la cabană ajungem în Şaua Chiruşca după care în Şaua Curmătura Stânii (alt. 1408m), la 4,2 km de la cabană. Coborârile şi urcările alternează însă nu vei ajunge să oboseşti prea tare. De la şaua Curmătura Stânii se merge pe curbă de nivel pentru ca la un moment dat să începem a merge doar la vale. Se coboară continuu până ajungem la drum forestier. De aici, dacă am continua înainte am intra în munţii Siriu însă noi facem dreapta pentru a încheia traseul. Însă drumul nu este încă gata. Mai avem aprox. 13 km până vom ieşi înapoi la asfalt la DN 1A.

Din locul unde am făcut dreapta lăsând Munţii Siriu pe stânga avem doar drum forestier cu uşoare urcări şi coborâri, dar pericol de rătăcire nu mai există dacă ţinem cont şi de faptul că suntem pe final de zi, suntem obosiţi şi lumina scade. După aproximativ 2 km vom întâlni nişte vile însă noi mergem mai departe. De la vile avem în jur de 8 km de urcare pe valea râului Telejenel până vom ajunge în cel mai înalt punct al drumului, iar de aici încă 3,3 km la vale până la asfalt.

Din acest moment putem spune că excursia s-a încheiat, dar totuşi mai avem încă în jur de 14,5 km până înapoi la locul unde am lăsat maşina. Drumul este în uşoară coborâre cu mici urcări nesemnificative din când în când.

Aşadar am ajuns la finalul traseului şi al zilei, parcurgând în jur de 90km. Pentru cineva cu o condiţie fizică medie acest traseu este destul de solicitant. Însă cine se descurcă şi mai bine va ajunge mai devreme la intersecţia de unde poate urca în munţii Siriu având timp să îi parcurgă şi pe aceştia pe lumină.

Pe traseu nu sunt pericole deosebite în afară de câteva stâne unde va trebui să fiţi mai atenţi în cazul în care observaţi din depărtare câinii de stâna ca fiind agresivi. Pentru siguranţă maximă îţi recomandăm să foloseşti track-ul GPS al acestui traseu pentru a fi sigur 100% că nu te rătăceşti.

Foto: Dan Mazilu, Len Corciovei, Radu Savin

Traseul în cifre:
Lungime 90 km;
Diferenţă de nivel 2650 m;
Înclinaţie maximă 29%;
Înclinaţie medie 6%;
Alt. maximă 1751 m;
5 izvoare;
Download track şi puncte de interes.