Bryton Rider 330 (2017) la test

S-au perindat multe ciclocomputere Bryton anul acesta pe la noi prin redacție, iar importatorul a ținut să ne anunțe că succesul acestora este mult peste așteptări. Lăsând deoparte faptul că ne-am dat cu părerea despre ele și că ne-au plăcut, sunt convins undeva în adâncul sufletului că design-ul acestor mici aparate de ghidon este cât se poate de atractiv. Iar acesta este unul din punctele forte cu care Bryton a dat lovitura. Desigur, ar mai fi și funcționalitatea și simplitatea în utilizare, așa cum aveam să descopăr cu ajutorul unui coleg.

Un lucru este însă cert: eu nu iau niciodată astfel de aparate la test, pentru că le urăsc. N-am întâlnit până acum nici unul care să nu-mi facă viața amară și în cazul căruia să nu dureze minim 2 ore până ce reușesc să-l setez fără a citi manualul. Suntem în Anul Domnului 2017 oameni buni, astfel de lucruri ar trebui să se autoconfigureze, fără pic de efort. În cazul lui Bryton Rider 330 a durat vreo 30 de minute până m-am decis să dau un telefon.

Odată scos din cutie, l-am montat super ușor pe ghidon, l-am pornit și totul funcționa de minune. Mi-am zis: în sfârșit, un aparat ușor de folosit chiar și pentru octogenari. Lipsa firelor sau a unui magnet, pur și simplu mi-a înseninat ziua. Din nefericire, mai arunc un ochi în cutia în care a venit Rider-ul și constat cu stupoare, spaimă și anxietate că acolo se mai aflau încă două cutii mici: una pentru Heartrate (bătăile inimii) și una care conținea o piesă mai mare și un… magnet. N-am scăpat.

De aici a început de fapt și circul. Mi-am instalat monitorul pentru bătăile inimii, l-am potrivit pentru dimensiunea bustului meu, iar în 5 minute am descoperit că de fapt se setează simplu de tot. Zic, ah, ce desfătare, dacă merge la fel de simplu și cu senzorul de viteză și de cadență, m-am scos. Evident, nu a funcționat.

Cele două au venit sub formă de combo, ambele într-un singur device, iar acesta a fost motivul principal pentru care am irosit încă 30 de minute încercând să le fac cumva să fie descoperite de aparat. Îmi tot spuneam că Bryton-ul oricum are GPS inclus, la ce naiba mai este nevoie de un senzor de viteză căruia trebuie să-i setez și dimensiunea roții? Țin minte foarte clar și limpede, cum la primul meu CatEye, pe care-l utilizam cu 16 ani în urmă, trebuia să aleg dimensiunea roții ca aceasta să funcționeze corect. Și mă simțeam groaznic să fac asta. Iată că povestea se repeta ani mai târziu, iar acum mă aflam în situația idioată de a face cei doi senzori să funcționeze. N-am reușit, așa că am sunat un coleg de redacție, care m-a lămurit în 5 secunde: nu trebuie să setezi fiecare senzor în parte, trebuie să alegi opțiunea de bundle, unde-s prezentate ambele. Adică CAAD/SPD. Ok. Am făcut asta, a funcționat din prima. Minunat!

Acum, despre aparat, pot spune că și eu am căzut pradă design-ului. Nu știu dacă e doar din cauza faptului că furca bicicletei mele este portocalie, însă acest ciclcomputer, pe cât de clasic arată, pe atât de mult încântă privirea. După ce faci restul de setări pentru profilul tău și al bicicletei, care sunt joacă de copii, nu trebuie decât să-i dai drumu și să dai pedală. Ecranul este suficient de mare încât să poți citi informațiile din mers, iar navigarea se face destul de simplu. Pot spune că este intiuitivă.

Primești multe informații pe display, dar le-am apreciat pe cele care-mi arată diferența de nivel pozitivă câștigată în tură, gradul de înclinație al urcării, pulsul dar și cadența. Viteza și timpul pacurs să spunem că-s informații banale, pe care le poți obține și din telefonul mobil. Și pentru că tot am adus vorba de telefon, Bryton-ul mi-a raportat o viteză medie sensibil mai mic, cu 0.5 km/h și o distanță, evident, mai scurtă, cu aproximativ 400 de metri. Desigur, trebuie adus un GPS militar de mare precizie pentru a stabili cine minte, însă diferențele nu mi s-au părut atât de mari.

Ceea ce este de apreciat la acest ciclocomputer este funcția de navigare. Îți încarci harta, apoi te plimbi, iar o săgeată îți va indica locurile prin care trebuie s-o iei pentru a parcurge traseul. Este ceva ce am apreciat mult, pentru un ciclcomputer care nu costă o avere, mai precis 600 de lei. Dacă pui în calcul și cei doi senzori, ajungi la un cost de 889 de lei, adică tot în limitele rezonabile.

Nu cred că are rost să mai spun că este ușor, că poți seta pentru cât timp vrei să rămână ecranul iluminat sau că montajul îl poate face chiar și un copil. Îmi place foarte mult forma și funcția, dar trebuie să menționez că îți recomand utilizarea sa cu aplicația de mobil, cea online fiind greoaie. Poate urca la fel de bine informațiile și pe Strava și suportă informații pentru două biciclete, așadar îl poți schimba oricând de pe bicicleta de XC pe cea de Enduro, o chestiune practică pe care am apreciat-o din plin, mai ales că ies cu ambele biciclete în mod egal. Fiind ultimul mohican din redacție care testează acest aparat, într-o versiune de mijloc, nu pot decât confirma faptul că dragii mei colegi au fost obiectivi în ceea ce-l privește, un lucru la care sincer, mă așteptam. Ce este cel mai important este că acest Bryton m-a făcut să iubesc din nou aceste mici aparate, iar acesta este lucrul pe care-l apreciez cel mai mult de fapt.

Preț: 600 lei și 889 lei cu senzor HR și viteză
Importator: BikeFun