Traian Goga este redactor FreeRider.ro încă de la începuturile revistei…
În ciuda haosului din ciclismul mioritic, cicliștii români confirmă paradoxul sportului românesc: deși nu prea îi susține nimeni, reușesc să se descurce. Și, pentru moment, Italia pare a fi pământul făgăduinței pentru aceștia. Eduard Grosu, pe care poate îl știți mulțumită mai multor izbânde, precum etapa câștigată în Turul României sau Red Hook Criterium, se numără printre cei care au ocazia să practice acest sport într-un mediu adecvat, ceea ce se vede și în performanțele sale. Mai mult, el se află acum în fața ocaziei de a concura în viitorul apropiat pentru o echipă de World Tour, Lampre-Merida, dar mai multe ne spune chiar el.
- Salut, Edi! Cum te simți după sezonul care tocmai s-a încheiat?
Salut. Mă simt foarte bine, momentan sunt în vacanță până în data de 25 noiembrie, iar de pe 26 voi merge la centru Mapei pentru mai multe teste alături de câțiva rutieri de la echipa Lampre.
- Care au fost cele mai bune rezultate din 2013 și ce crezi că puteai face mai bine?
Cele mai bune rezultate ale sezonului 2013 au fost cele 4 victorii pe care le-am obținut: campionatul național de contratimp individual, victoria de etapă din Turul României, cursa de o zi Sannazzaro de Burgundi (Italia) și Red Hook Criterium Milano. Apoi mai sunt celelalte podiumuri, circa zece la număr.
Recunosc că multe lucruri puteau fi făcute mult mai bine, eu la începutul anului fixându-mi niște obiective: cel puțin o victorie de etapă în Turul României, cel puțin 3 victorii în Italia și să sosesc în primii 30 la Campionatele Mondiale în proba de contratimp. Unele s-au materializat, cum ar fi etapa din Turul României și cele două locuri 3 de acolo, pe când în Italia am câștigat de două ori, o dată am luat un loc 2 și de două ori locul 3, iar la Mondiale, din cauza pregătirii și din cauza ghinioanelor, am obținut doar locul 61. Însă privind per ansamblu, este unul dintre cei mai buni ani ai carierei mele de până acum, cel mai bun lucru fiind semnarea noului contract cu Viris Maserati , care de anul viitor va fi echipă continentală și pepinieră a echipei Lampre-Merida.
- Momentan concurezi pentru Viris Maserati, echipă din Italia. De cât timp alergi pentru o echipă din afara țării și cât de important s-a dovedit acest lucru pentru cariera ta?
Echipa Viris Maserati, din Milano-Vigevano, este echipa mea de anul viitor, cu statut de echipă continentală și de dezvoltare a echipei Lampre-Merida, unde suntem pregăiți și monitorizați de câte preparatorul și medicul echipei de World Tour.
Alerg pentru echipe din afara țării din 2007, cu două întreruperi, în 2008 și 2011. Are o importanță foarte mare, deoarece neavând competiții și adversari puternici, nu poti crește în valoare. Plus că la echipe precum cea a Centrului Mondial de Ciclism (World Cycling Center) și acum Viris Maserati, unde mănânci ciclism pe pâine, eu cred că tot ceea ce trebuie să înveți acolo se învață și sper că acesta este doar primul pas din cariera mea.
- Dacă ai fi acceptat la Lampre, ar însemna un pas important spre o carieră în primele eșaloane mondiale ale ciclismului? Dacă da, ce consideri tu că ai nevoie ca să faci față la acel nivel? Ar fi o schimbare importantă în viața ta?
Am și semnat contractul cu echipa de de dezvoltare a celor de la Lampre încă din septembrie. Este cel mai mare pas făcut de mine până acum, însă greul de abia acum începe. Am ajuns aici, sunt văzut bine, dar nu pot trăi din amintiri, acum este momentul oportun să demonstrez ceea ce pot și cine sunt.
Va trebui să fiu mai serios în pregătire și în tot decât până acum, să urmez ceea ce mi se spune și să sufăr mai mult decât am făcut-o până acum. Schimbarea s-a produs deja, am un preparator care mă urmărește zilnic, sunt într-o fază de pierdere a greutății în acest moment și apoi vom începe antrenamentele specifice.
- De asemenea, ai câștigat Red Hook Milano, deși cursele fixed gear nu sunt tocmai „obiectul de activitate” al tău. Te pasionează acest domeniu, îl privești ca pe un hobby sau ai gânduri serioase și în privința acestuia?
Am câștigat Red Hook Milano și a fost cea mai frumoasă atmosfera a unui concurs la care am participat. Sunt pasionat de acest domeniu, dar deocamdată nu mă gândesc la ceva serios în legătura cu competițiile de acest gen, cu toate că în 2014 voi face tot campionatul Red Hook.
- Cam la câte curse participi pe an? Cât de mult te antrenezi?
În 2013 am participat la 87 de zile de concurs, între care 3 curse pe etape. Mă antrenez în funcție de perioada în care mă aflu, de obicei iau pauza o dată la 12 zile, iar antrenamentele sunt între două ore și 7 ore, la fel și numărul de kilometri fluctuează în funcție de temele antrenamentelor.
- Ce preferi? Tururile sau cursele de o zi? Dar în materie de profil al etapei? Plat, cu dealuri sau cățărare?
Îmi plac tururile în care există etape medii sau de plat mai pe final, deoarece îmi intru în ritm și pe zi ce trece mă simt din ce în ce mai bine. Prefer etapele de plat, cu sprinturi masive de pluton, însă etapele valonate îmi plac deoarece sprinterii puri nu ajung la final și mă pot impune mai ușor.
Traian Goga este redactor FreeRider.ro încă de la începuturile revistei și reprezintă una dintre vocile care contează în ciclismul românesc.
Il ia la Lampre sa dea cu matura sau ce? :))
Tamouridis abia a fost acceptat la Euskaltel si el valora cat 2x „Grasu” si avea multe puncte.