Acum citesti
Tot ce trebuie să știi despre pedalele automate

De cum ți-ai cumpărat o bicicletă, ai început să o upgradezi. După ce ai schimbat cam tot ce era de schimbat, ai ajuns la pedale. Probabil că nu ai rămas tot la o pereche normală de pedale de care poți găsi pe orice tarabă a oricărui târg și ți-ai cumpărat o pereche de pedale cu sistem de prindere. Sau pedale automate, cum sunt denumite în jargon. Opțiunea a fost una excelentă, dar te invit să vezi de ce.

Înainte de toate, un pic de istorie. Primul sistem de prindere al piciorului de pedală a fost reprezentat de sistemul cu ratrape și curele (foto stanga-jos). A fost utilizat cam de pe la începutul secolului trecut, până la mijlocul anilor 80, când două companii franceze, Look și Time au scos pe piață primele modele de sisteme de prindere automate.

Era o poveste destul de lungă când venea vorba de strâns sau destrâns piciorul din pedală. Mai întâi, șanțul plăcuței de pe pantof trebuia să cuprindă marginea pedalei, după care ciclistul se apleca la fiecare picior pentru a strânge cureaua. Deja ai intuit cât de incomod era să faci aceeași chestie ca să te “desfaci” la picioare, mai ales când erai obosit. Și să nu mai vorbim de sentimentul de neputință care îl încerca pe orice ciclist în timp ce cădea și știa că este legat de bicicletă.

O treabă interesantă este următoarea: unii cicliști de velodrom renunțaseră la ratrape și curele și își sudaseră pantoful direct de pedală. Motivul era că pedalau cu o forță prea mare, în special la plecările de pe loc și adesea piciorul sărea din pedală.

Să trecem la vremurile noastre. Acum există pedale care vin la pachet cu niște plăcuțe dintr-un material asemănător plasticului, dar mai dur, sau chiar metalice. Sistemul modern e simplu: plăcuța (foto dreapta), care este prinsă de pantof, întră în pedală printr-o simplă apăsare. Ca să îți scoți piciorul, trebuie doar să miști în dreapta din el, începînd cu zona călcâiului. Principiul este similar cu cel al prinderii clăparului de legătura de ski.

Probail ai deja sau ești tentat să îți iei niște pedale automate. Dar e bine să știi de ce este recomandat să le folosești. Evident, nu îți mai alunecă piciorul de pe pedală când ți-e lumea mai dragă. Și asta te scutește de niște lovituri în tibie altminteri foarte dureroase. Însă motivul principal este “pedalarea rotundă”. Da, ai dreptate când zici că pedalarea e rotundă oricum (că doar nu poate fi pătrată!), dar lucrurile sunt un pic mai complexe de atât. În acest articol sunt prezentate grupele de mușchi ale piciorului care lucrează atunci când pedalezi rotund. Conceptul de pedalare rotundă (uniformă) se referă la a apăsa pe pedală și la a trage în sus de aceasta. Dintre beneficii enumerăm:

  • În primul rând îți pune la treabă și grupele musculare mai puțin utilizate ale piciorului. Mai mult, în faza de ridicare, contracția mușchilor care fac acest efort ajută la revenirea mai rapidă a celor care apasă.
  • Niște afecțiuni ca leziunile de menisc ale genunchiului sunt prevenite, pentru că o parte mare a tensiunii exercitate asupra acestuia dispare.
  • Îți asiguri un efort mai fluent pentru că acum piciorul tău va lucra aproape în totalitate pe parcursul drumului de 360º parcurs de acesta.

Unele pedale automate mai au un avantaj, acela ca sunt anti-șoc. Dacă vei cădea, vei vedea că picioarele tale sunt deja ieșite din pedale când vei începe să te “culegi” de pe jos.

Încă un lucru important este să îți reglezi corespunzător plăcuța pe pantoful de ciclism. Aceasta trebuie așezată pe talpa pantofului astfel încât osul metatarsian să fie deasupra axului pedalei, lucru explicat pe larg în acest articol. De asemenea, talpa trebuie să fie drept așezată pe pedală, fără să fie călcâiul în exterior sau interior.

Cât privește tipurile de pedale automate, acestea sunt de mai multe feluri, dar principiul de bază este același, să îți țină piciorul prins de pedale.

Vezi Comentarii (5)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

twenty − 3 =